Cererile de soluționare a unui conflict de muncă vor fi formulate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, prevede un proiect legislativ de modificare a Codului Muncii adoptat acum de Parlament, prin votul final al deputaților.
De ce este important: În prezent, Codul Muncii prevede că solicitările de soluționare a unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
De asemenea important: În același timp, Legea dialogului social stabilește că solicitările formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate pot fi formulate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, dipuse de angajator.
Parlamentarii USR-PLUS au constatat această suprapunere dintre cele două legi și au inițiat un proiect legislativ pentru corectarea acestei situații.
”La prima vedere, suprapunerea pare a se regăsi exclusiv în situația modificării unilaterale a raportului juridic de către angajator, deoarece Codul muncii vorbește doar despre decizia unilaterală a angajatorului. La o lectură atentă, însă, terminologia utilizată de art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, respectiv „măsura dispusă”, nu poate fi proprie decât angajatorului, astfel încât și Legea nr. 62/2011 vizează tot modificarea raportului juridic doar de către angajator”, este interpretarea inițiatorilor proiectului.
În același timp, aceștia consideră că terminologia utilizată de art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 cu privire la ”momentul luării la cunoștință a măsurii dispuse” este lipsită de previzibilitate cel puțin în ceea ce privște modificarea unilaterală a executarii contractului. În schimb, momentul comunicării deciziei unilaterale a angajatorului este clar determinat și implică și componenta de asumare fermă a unei măsuri, mai arată inițiatorii.
Prin urmare, ei au propus eliminarea reglementării din Legea nr. 62/2011, corelativ cu majorarea termenului din art. 268 alin. (1) lit. a) din Codul muncii de la 30 de zile la 45 de zile.
Astfel, conform propunerii adoptate de modificare a art. 268 alin. (1) lit. a) din Codul muncii: ”Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plat ă a unor sume de bani”.
”Majorarea termenului are în vedere, pe de o parte, obișnuința, începând cu anul 2011, față de un termen mai generos de contestare a măsurilor, iar, pe de altă parte, tinde la ocrotirea angajatului, persoană aflată într-o poziție de inferioritate în cadrul raportului juridic de muncă și care, astfel, beneficiază de o protecție sporită la nivel legislativ”, susțin autorii proiectului.
Proiectul mai prevedea că noul termen nu se va aplica în cazul măsurilor unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, despre care persoana interesată a luat la cunoștință înainte de intrarea în vigoare a noii legi.
Această prevedere a fost eliminată, fiind superfluă din perspectiva neretroactivității legii, ca urmare a observațiilor Consiliului Legislativ, care a avizat negativ proiectul, din mai multe considerente, recomandând refacerea integrală a acestuia.
Consiliul Legislativ, condus în prezent de fostul ministrul al Justiției Florin Iordache, susține cu argumente de teoria dreptului că: ”Dacă soluţiile legislative conţinute de două dispoziţii nu sunt întru total identice, nu ne vom mai afla în prezenţa unui paralelism legislativ, ci a unor norme contradictorii, diferite, urmând să se aplice în interpretare şi aplicare regulile generale analizate şi explicate la disciplina Teoria generală a dreptului”.
În al doilea rând, Consiliul Legislativ precizează că în cazul conflictelor de muncă, dată fiind amploarea problematicii, legiuitorul a ales ca în Codul Muncii să reglementeze numai aspecte de principi, iar, prin urmare, procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte prin lege specială, respectiv Legea dialogului social.
Având în vedere alte termene stabilite prin lege, Consiliul Legislativ susține că ”intervenţiile ar trebui să fie mai ample şi să vizeze toate normele din cele două incidente în materia conflictelor de muncă”.
În concluzie, Consiliul propune ”renunţarea la promovarea prezentei propuneri şi formularea unei alte propuneri legislative prin care, pe de o parte, să se intervină prin concentrare şi asanare asupra tuturor normelor existente în materia conflictelor de muncă, iar pe de altă pane, să fie reţinute soluţii legislative complete, deoarece, spre exemplu, posibilitatea contestării angajamentelor de plată a unor sume de bani de către salariaţi, incluzând termenul de contestare, va rămâne fără reglementare specială, cu toate că reprezintă un aspect aparte ce decurge din executarea/încetarea raportului juridic de muncă”.
Toate argumentele Consiliului Legislativ cu privire la proiect pot fi citite AICI.
Pentru a intra în vigoare, proiectul mai trebuie promulgat de șeful statului.
