Regulile de franciză din România vor fi schimbate, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, proiectul de lege, propus anterior de Guvern în acest sens, primind acum avizul final al Parlamentului. După cum a relatat anterior Profit.ro, proiectul obligă francizorul să înființeze "o unitate-pilot", introduce condiții de informare prealabilă și stabilește un registru special. În forma finală a proiectului, însă, aleșii au stabilit, printre altele, că până la debutul pe scară largă a afacerii, francizorul va trebui să opereze unitatea pilot cel puțin pentru 1 an.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Documentul conținând modificările pregătite pentru industria francizei poate fi furnizat abonaților Profit Insider, la cerere trimisă pe adresa profit@profit.ro
Context: Noile reguli de franciză din România, prin care un antreprenor primește acordul de exploatare a unor drepturi de proprietate industrială sau intelectuală pentru producția sau comercializarea unor produse și/sau servicii în schimbul unei redevențe, au fost aprobate de Guvern în octombrie anul trecut, printr-un proiect de lege transmis spre dezbatere și adoptare Parlamentului.
Argumentul schimbărilor: Companii românești în principal din zona de imobiliare și brokeraj bancar au pus bazele unor rețele nesustenabile la scurt timp de la înființare, generând falimente pentru sute de francizați care au cumpărat iluzii deșarte. Acum, va fi creată "o unitate-pilot", introduse condiții de informare prealabilă și înființat un registru special.
Una dintre cele mai importante modificări pregătite este înființarea unei așa-numite unități-pilot, prezentată ca ”echivalentul unui prototip, menit să asigure cea mai facilă cale de aplicare în practică a rețetei de succes a francizorului, de a testa sistemul de franciză și infrastructura acestuia", prevede proiectul de lege.
Prin intermediul acestei unități-pilot, francizorul (compania dispusă să permită exploatarea drepturilor sale) testează și definitivează formula de afacere pe care urmează să o vândă în sistem de franciză.
"În practică, s-a observat că, în goana după obținerea de profit într-o manieră cât mai facilă, unii antreprenori autohtoni au eludat etapa de a-și testa conceptele și le-au vândut fără să existe niciun fel de know-how sau experiență în domeniu. Astfel, au apărut numeroase afaceri, etichetate drept francize, care au oferit modele neverificate și lipsite de viabilitate. Așa se face că, după o perioadă relativ redusă de la înființare, companii românești, din diverse domenii, dar mai ales din zona de imobiliare și brokeraj bancar, au pus bazele unor rețele nesustenabile, generând falimente pentru sute de francizați, care au cumpărat, în cel mai bun caz, iluzii deșarte. În lipsa unei unități-pilot, nu putem vorbi de francizarea unei afaceri. Unitatea -pilot are ca obiectiv principal definitivarea formulei de afaceri; astfel, francizorul detine un ansamblu de experiente pozitive pe care le pune la dispozitia francizatului, dar si unele negative, pe baza carora poate elimina eventualele probleme ori incidente ce s-ar putea ivi, netezind astfel drumul pe care va «păși» francizatul", este argumentul autorităților.
Parlamentul introduce condiții suplimentare
Ajuns la Camera Deputaților, proiectul a suferit câteva modificări esențiale.
Una dintre acestea impune ca: ”Până la debutul reţelei sale de franciză, francizorul va opera eficient un concept de afaceri, pentru o perioadă de cel puţin un an, în minimum o unitate pilot”.
În plus, pentru reducerea riscului ca viitorul francizat să suporte riscurile unei colaborări dezamăgitoare cu un partener puțin fiabil sau lipsit de experiență, francizorul era obligat în proiectul inițial să prezinte beneficiarului o serie de informații privind afacerea.
Aceste informații vizau experiența dobândită și transferabilă, condițiile financiare ale contractului (redeventa inițială sau taxa de intrare în rețea, redevențele periodice, redevențele din publicitate), obiectivele și aria exclusivității acordate, durata contractului, condițiile reînnoirii, rezilierii, cesiunii, dar va fi obligat să îi prezinte acestuia și istoricul și experiența sa, amănunte privind identitatea managementului francizei, istoricul de litigii al companiei și al conducerii acesteia, suma inițială pe care trebuie să o investească, obligațiile părților una față de cealaltă, copii ale rezultatului financiar al francizorului din ultimul an, informații cu privire la unitatea pilot.
Toate acestea au fost reformulate de parlamentari astfel încât francizorul să furnizeze potenţialului francizat un document de dezvăluire de informaţii cu date specifice referitoare la:
a) istoricul și experienţa francizorului;
b) amănunte privind identitatea managementului francizei;
c) istoricul de litigii al francizorului și al conducerii acestuia;
d) suma iniţială pe care trebuie să o investească francizatul;
f) copii ale rezultatului financiar al francizorului din ultimul an;
g) deţinerea informaţiilor cu privire la unitateapilot.
"O condiție necesară pentru succesul oricărei afaceri de franciză este dezvăluirea informațiilor între viitorii parteneri, fiind recomandabil să se realizeze sub forma unui «document de dezvăluire de informații (DI)», termen ce ar trebui utilizat de către toți francizorii pentru uniformizarea procedurilor de informare a potențialilor francizați. Scopul acestui document de dezvăluire de informații este de a permite partenerului presupus mai slab - francizatul - să se angajeze în cunoștință de cauza în privința riscurilor asumate odată cu încheierea unui contract de franciză”, a fost argumentul pentru aceste cerințe.
Parlamentarii au mai modificat proiectul astfel încât ”beneficiarul” francizei să nu fie definit drept ”comerciant”, ci ”francizatul” să fie ”profesionist”, persoană fizică sau juridică, selecționat de francizor, care aderă la principiul omogenității rețelei de franciză, așa cum este ea definită de către francizori.
Aleșii au modificat și detaliat totodată definiția francizei pentru a face referire la obligația francizatului privind contribuția financiară directă sau indirectă pentru utilizarea mărcilor de produse și/sau de servicii, altor drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know‐how‐ului, drepturilor de autor, precum și însemnelor comercianților, precum și cu privire la asistența comercială și/sau tehnică din partea francizorului, în cadrul și pe durata contractului de franciză încheiat între părți în acest scop.
Potrivit proiectului, în maximum 2 luni de la intrarea în vigoare a legii, Asociația Română de Franciză va trebui să înființeze Registrul Național de Franciză, în care francizorii din Romania vor avea obligația de înregistrare a documentului de dezvăluire de informații în termen de 3 luni de la începerea activității.
Registrul Național de Franciză va avea ca scop principal înregistrarea unei serii de informații, astfel ca acela care vrea să preia o franciză să aibă siguranța că este ferit de orice problemă, deoarece Registrul va afișa o fișă succintă, dar clară a francizei respective și va cuprinde informații verificate în prealabil de către Asociația Română de Franciză.
Aceasta va fi prima modificare a sistemului legislativ privind franciza de când a fost introdus în România, în vara anului 1997, de Guvernul Victor Ciorbea.
