Poetul Emil Brumaru a murit, sâmbătă seară, la vârsta de 80 de ani, a anunțat scriitorul Liviu Antonesei pe blogul său, citat de News.ro.
"În noaptea asta, cu puțin înainte de miezul nopții, poetul Emil Brumaru s-a retras în rezervația de îngeri. E greu să scriu, am amintiri cu el de peste 45 de ani (...). Emil împlinise de curând 80 de ani și era într-o formă de invidiat, cel puțin așa mi se părea mie. Joi seara, a făcut un ACV, a fost internat la spital și supus terapiei intensive, în după- amiaza de azi, își revenise, a spus poezii asistentelor, a mîncat, a glumit. După câteva ore, a venit vestea că a avut două stopuri cardiace și a intrat în comă. Am sperat totuși într-un miracol. Nu s-a petrecut. La 23, 35 a plecat. A plecat, nu a murit, îngerii nu mor niciodată, se retrag numai în Rezervația de Îngeri, așa cum acum nu foarte multă vreme, prietenul nostru comun Luca Pițu s-a retras în păpușoi. La revedere, nu adio, prietene", a scris Liviu Antonesei.
Emil Brumaru s-a născut la 1 ianuarie 1939 în comuna Bahmutea (Mihailovca), județul Tighina, Basarabia (azi în Republica Moldova). După studii la Școala medie nr. 1 "Mihail Sadoveanu" (actualul Colegiu Național) din Iași, a urmat cursurile Facultății de Medicină din același oraș, absolvind în 1963. În perioada 1963–1975 a fost medic în comuna Dolhasca, județul Suceava.
S-a dedicat apoi scrisului, în paralel cu activitatea de corector (1983-1989) și redactor (1990-1996) la revista ieșeană Convorbiri literare.
A debutat cu poezii în revista Luceafărul (1967), apoi editorial în 1970, cu două volume de poezie, "Versuri" (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) și "Detectivul Arthur".
Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia, Suedia, S.U.A.
În perioada 1992-2009 a deținut o rubrică săptămânală în România literară ("Cerșetorul de cafea"), având de asemenea, de-a lungul timpului, rubrici în Ziarul de Iași ("Gulliver"), Cronica, Plai cu boi, Suplimentul de cultură ("Dumnezeu se uită la noi cu binoclul", "Crepusculul civil de dimineață", "Diabloguri" - împreună cu Veronica D. Niculescu).
A obținut numeroase premii, printre care Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia (2001) și Premiul "Gheorghe Crăciun" pentru Opera Omnia acordat de revista Observator Cultural (2011).
Anul trecut, Emil Brumaru a fost recompensat cu Premiul Național pentru Poezie "Lucian Blaga", distincție acordată la Casa memorială "Lucian Blaga" de la Lancrăm în luna mai.
A scris printre altele "Adio, Robinson Crusoe" (1978), "Dulapul îndrăgostit" (1980), "Ruina unui samovar" (1983), "Dintr-o scorbură de morcov" (1998), "Poeme alese. 1959-1998" (2003), "Opera poetică" (2003, 2005 - ed. revăzută și adăugită), "Fluturii din pandișpan" (2003), "Cerșetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu" (2004), "Infernala comedie" (2005), "Submarinul erotic" (2005), "Dumnezeu se uită la noi cu binoclul" (2006), "Cântece de adolescent" (2007), "Povești erotice românești" (volum colectiv, 2007), "Ne logodim cu un inel de iarbă" (carte-obiect, 2008), "Povestea boiernașului de țară și a fecioarei..." (2008, 2012 - ed. adăugită), "Opere I. Julien Ospitalierul" (2009), "Opere II. Submarinul erotic" (2009), "Opere III. Cerșetorul de cafea" (2012), "Rezervația de îngeri" (2013).
