Senatorul ALDE Daniel Zamfir a depus un nou proiect de lege, care reia prevederile din legile declarate recent neconstituționale, precum cele referitoare la plafonarea dobânzilor, limitarea sumelor ce pot fi încasate de recuperatori și excluderea titlului executoriu din contractele de credit, și plusează cu interzicerea creditului în valută și conversia creditelor existente la cursul istoric plus 20%.
Curtea Constituțională a declarat neconstituționale toate cele trei proiecte inițiate de Daniel Zamfir și adoptate de majoritatea PSD/ALDE la finele anului trecut, în același timp în care Guvernul adopta OUG 114, inclusiv taxa bancară.
Curtea a găsit că proiectele sunt, practic, viciate pe procedură, adică n-au avut avizele necesare sau nu au fost suficient motivate, și nu a mai intrat în conținutul textelor, considerând că nu trebuie să meargă cu analiza mai departe, așa cum un funcționar nu se mai obosește să se uite în conținutul unei cereri dacă lipsește „dosarul cu șină”.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Astfel, Zamfir a declarat că revine cu noi propuneri (care să îndeplinească criteriile formale). Le-a contopit într-un singur proiect, ba chiar a plusat cu condiții și mai favorabile debitorilor, respectiv mai stringente pentru bănci, IFN și recuperatorii de creanțe.
Dacă anterioarele propuneri purtau nume mai puțin belicoase, fiind modificări ale unor legi existente, dar pe care Zamfir le numea colocvial „pachetul de legi împotriva cămătăriei”, actuala propunere se numește „Lege privind protecția consumatorilor împotriva cametei și a altor forme de abuz de putere economică”.
Plafonarea dobânzilor
Proiectul prevede că o dobândă excesivă sau camăta este dobânda care depășește de două ori dobânda comercială curentă.
„Dobânda excesivă practicată de creditorii financiari în raporturile juridice cu consumatorii cauzează pierderi de bani, resurse și energie, precum și pierderea șansei de alocare a acestora în scopuri mai legitime și mai raționale decât profitul excesiv și nejustificat al unui număr foarte mic de entități economice”, se arată în expunerea de motive a proiectului de lege.
Pentru creditele imobiliare, dobânda anuală efectivă (care ia în calcul și costul cu comisioanele, precum și cu asigurările) nu poate depăși cu mai mult de 3% dobânda legală. Dobânda legală este egală cu dobânda de politică monetară a Băncii Naționale a Românei de 2,5%. Astfel, dacă ar fi în vigoare în acest moment, DAE nu ar putea depăși 5,5%. Spre comparație DAE medie la creditele noi acordate de către bănci în ultimele luni a fost în jur de 6%.
Pentru creditele de consum, definite ca împrumuturi de până la 20.000 de euro echivalent în lei, pe o perioadă de maximum 5 ani, dobânda anuală efectivă nu poate fi mai mare de 18% pe an.
În cazul microcreditelor – împrumuturi de până la 3.000 de euro pe maximum un an – DAE nu poate fi mai mare de 30% pe an, pentru scadențe de peste 90 de zile, 100% pe an pentru scadențe între 16 și 90 de zile, respectiv 200% pe an pentru scadențe de până la 15 zile.
În cazul în care finanțatorul este o instituție financiară ne-bancară (IFN), atunci DAE pentru creditele imobiliare nu poate fi mai mare decât dobânda Lombard a BNR, care la rândul ei este mai mare cu un punct procentual față de dobânda cheie, adică la 3,5%, ceea ce ar exclude, practic, posibilitatea ca IFN să mai acorde astfel de împrumuturi. De precizat că rata Lombard este dobânda de finanțare a băncilor de la BNR în afara operațiunilor de piață, pentru care pun titluri de stat gaj.
Totodată, dobânzile penalizatoare sunt limitate la dobânda legală plus 3%. În prezent, alte legi de protecție a consumatorilor limitează dobânda penalizatoare la dobânda contractuală plus maximum 3%.
Recuperatorii de creanțe, scoși din piață
Unul dintre proiectele trântite de Curtea Constituțională prevedea limitarea sumelor ce pot fi percepute consumatorilor din creditele cesionate către firmele de recuperare la dublul sumei plătite de recuperator pentru preluarea creanței.
Reglementarea propusă acum e și mai dură. Este introdus conceptul de „cesiune de creanță cu titlu speculativ”, adică acea cesiune care ar duce la creșterea solvabilității creditorului financiar sau la reducerea bazei de impozitare a creditorului. Cum orice cesiune către un terț sau o firmă afiliată are efectul reducerii bilanțului – ceea ce automat crește solvabilitatea, urmare a calculului matematic care pune în relație expunerea la risc cu capitalul -, înseamnă că toate cesiunile ar fi speculative.
Proiectul arată că, în această situație, cesionarul nu va putea pretinde consumatorului mai mult decât prețul real al cesiunii – ceea ce se înțelege că ar fi prețul de achiziție – la care se pot adăuga cheltuielile și spezele efective ale contractului și dobânda din ziua când cesionarul a plătit prețul cesiunii.
Cum firmele de recuperare creanțe achiziționează credite depreciate la o fracție din valoare nominală a acestora (spre exemplu o creanță de 100 de lei e cumpărată cu 20 de lei), adesea în pachete în care creanțele au diferite șanse de a se obține încasări de pe urma lor, nu are sens economic pentru acestea să plătească băncilor bani pentru a recupera exact aceeași bani plătiți.
Astfel, pentru recuperatori s-ar închide piața de creanțe aferente persoanelor fizice, mai ales că o altă prevedere din proiect spune că se prezumă calitatea de consumator a împrumutaților, iar creditorii ar trebui să dovedească în instanță că nu acționează în calitate de profesioniști.
În proiect este precizată și posibilitatea ca debitorul să se elibereze de datorie plătind către cesionarul creanței suma cu care acesta a achiziționat creanța de la cedent.
Caracterul de titlu executoriu al contractelor de împrumut nu se aplică în cazul în care acesta este încheiat între un creditor financiar și un consumator, fiind prevăzute excepții de la mai multe legi, inclusiv de la Codul civil și cel de procedură civilă.
Creditele în valută, interzise
Finanțatorii nu pot acorda credite în valută consumatorilor în cazul în care aceștia nu sunt acoperiți natural la riscul valutar, adică nu au majoritatea veniturilor în moneda creditelor sau nu au venituri indexate la valuta creditului.
„Creditele în moneda străină pentru care debitorul nu are acoperire naturală la riscul valutar reprezintă o practică iresponsabilă auto-vătămătoare a băncilor, și nu doar o practică iresponsabilă vătămătoare a consumatorilor și a economiei în ansamblu”, se arată în expunerea de motive.
BNR a restricționat, de asemenea, în timpul crizei, accesul populației la credite în valută pentru consum, astfel că acestea au dispărut în mare măsură din oferta băncilor.
Conversia, obligatorie pentru bănci, la cursul de la data acordării + 20%
Senatorul Zamfir a mai încercat în trecut să forțeze conversia creditelor în franci elvețieni la cursul de la data acordării împrumuturilor și un proiect în acest sens a fost votat de Parlament. Curtea Constituțională l-a respins, pe motiv că forma proiectului s-a schimbat substanțial între dezbaterile din cele două camere parlamentare – un motiv care ține de procedură -, însă în acest caz a făcut și câteva observații de fond, stabilind că operează principiul nominalismului monetar (banii trebuie restituiți în valuta în care au fost împrumutați), dar și că instanțele ar putea decide conversia, de la caz la caz, dacă stabilesc că în executarea contractului a apărut o situație de impreviziune.
Proiectul actual al lui Zamfir obligă băncile să convertească împrumuturile consumatorilor, care se va face la cursul de schimb de la data încheierii contractului, plus o variație maximă de 20% față de acest curs.
Pentru a sprijini această obligativitate, proiectul definește și impreviziunea, care se prezumă în cazul în care a existat un șoc valutar, respectiv dacă gradul de îndatorare al consumatorului este mai mare cu cel puțin 20% față de gradul maxim stabilit de către BNR.
Pentru „șocul valutar”, proiectul face trimitere la Regulamentul 17/2012 al BNR. Însă acest regulament a fost schimbat în toamna anului trecut și referirile la șocul pe cursul de schimb au fost înlăturate. La acel moment, BNR a introdus un grad maxim de îndatorare de 40% pentru creditele în lei și 20% pentru cele în valută. Înainte de această modificare, Regulamentul preciza că băncile trebuie să ia în calcul la evaluarea capacității de rambursare a debitorului o creștere de 35,5% a euro, 52,6% a francului elvețian și 40,9% a dolarului american, în funcție de valuta creditului, însă obligația exista doar pentru creditele de consum, pentru cele imobiliare fiind alte condiții de discriminare între lei și valută, bazate pe avansul solicitat.
Prevederile legii ar urma să se aplice și creditelor în derulare. Proiectul a fost înregistrat pentru dezbatere la Senat.
