Un viitor sumbru, fanfaronadă și ipocrizie, mai multe fapte și mai puține declarații, armonie și bun gust reprezintă caracterizarea prezentului și dorințe pentru viitorul României exprimate de șapte scriitori și artiști cu ocazia a 100 de ani de la Marea Unire, notează News.ro.
Actorul Victor Rebengiuc: Viitorul României îl văd sumbru
„Dezamăgire. Deznădejde. Atât. Nu e în niciun fel acest moment. Este o nenorocire!
Mie îmi lipsesc 15 ani până la 100, pentru mine a fost important accesul la tron al regelui, faptul de la 23 August a fost un act important politic făcut de rege și, pe urmă, sunt numai momente de nenorocire - din 1945 și de la alegerile din 1946 sunt 50 de ani de nenorocire, din care n-am scăpat. Și cine știe când vom scăpa? Eu, unul, mi-am pierdut orice nădejde.
Viitorul îl văd o nenorocire. Aceeași nenorocire. Îl văd sumbru.
Românii trebuie să voteze ca lumea, să își dea seama ce se întâmplă, dar nu ai cu cine vorbi. Nimeni nu se gândește la țară. Numai «să ne dea!». «Dacă ne dă, e bine», acesta e discursul”.
Scriitorul Dan Lungu: Multă fanfaronadă, multă ipocrizie, mult festivism
„Partea cea mai bună a lucrurilor este că suntem împreună după 100 de ani, că am reușit să ieșim din comunism, că am intrat în Uniunea Europeană, iar partea cea mai tristă este că suntem conduși de un guvern nedemn, care nu se ridică la nivelul acestui moment, care iată că încearcă să ne scoată din Uniunea Europeană, să ne întoarcă înapoi, acum 70 de ani. Mi se pare multă fanfaronadă, multă ipocrizie, mult festivism. Cu ce sărbătorim? Cu steaguri, cu ștampile, cu embleme, nu sărbătorim cu lucruri de substanță. Ne acoperim de hârtii ca să trecem momentul. Românii merită să sărbătorească evenimentul ăsta cu tot fastul și emoția pe care eu însumi o am, dar, în același timp, dacă pe 1 Decembrie dimineața merg la defilare, seara trebuie să fie în Piață. E de datoria noastră. Să mergem și la acest moment de sărbătoare, dar, în același timp, să și taxăm clasa politică, care e total nedemnă.
Al doilea mare moment după Marea Unire de la 1918, după părerea mea, a fost căderea comunismului. Ne-a readus la viață. Știu, pentru că aveam 20 de ani atunci. Îmi imaginez ce aș fi făcut eu acum dacă ar fi continuat? Eu zic că vom trece de momentul ăsta. E urât, complicat, s-a mers mult prea departe, dar cred că vom trece peste el”.
Regizorul Stere Gulea: Cel mai important moment din istoria noastră, nefructificat
„1 Decembrie 1918 este, după Unirea Principatelor și Războiul de Independență, fără îndoială, cel mai important, cel mai plenar moment din istoria noastră. Păcat că nu am știut să îl fructificăm. Îmi doresc și urez României să încerce și să reușească să îl fructifice de acum încolo, deși, având în vedere atmosfera de acum, sunt sceptic. Dar să nu ne pierdem speranța! Eu trag nădejde în continuare că țara asta va fructifica lucrurile bune din oameni – tolerența, ambiția – și nu ura și dezbinarea”.
Scriitorul Florin Iaru: Vreau să mă plictisesc de bine
„Un eveniment foarte important a fost înainte de secolul XX – construirea podului de la Cernavodă. Ceva incredibil, unic în lume. Apoi, în ultima sută de ani, Revoluția din 1989 – cel mai uimitor eveniment. La aniversare, îmi doresc o țară normală. Vreau să mă plictisesc în România. Nu vedeți că nu apucăm să ne odihnim? Vreau să mă plictisesc de bine, de prieteni, de turism intern, vreau să îmi doresc să se întâmple ceva rău”.
Artistul Dan Perjovschi: Fapte! Trebuie să tăcem mai mult
„Trebuie să ținem cont că nu sunt doar români pe acest teritoriu. Avem o moștenire. Ce trebuie românii să înțeleagă este că țara este diversă și foarte interesantă și să beneficieze de cultura celorlalți. Nu este numai un steag sau o catedrală. Îmi doresc să devenim mai inteligenți, mai buni! Și asta în fapte, nu la nivel declarativ. Trebuie să tăcem mai mult”.
Regizorul Radu Jude consideră că cel mai important moment pentru România ultimilor 100 de ani l-a reprezentat 22 decembrie 1989. Țării îi urează, la aniversare: „La mulți ani! Și mântuire generalizată - acum putem spera la ea!”
Scriitorul și teologul Costion Nicolescu: 100 de ani foarte zbuciumați. Câtă vreme există oameni minunați, se ține lumea
„După Marea Unire, un moment foarte important a fost eliberarea deținuților politici din 1964. Au fost intelectualii care apoi au lăsat o opera mare, până să fie inteziși. Mă gândesc la părintele Dumitru Stăniloaie, la sociologul Ernest Bernea și la Alexandru Paleologu. A fost o perioadă, din 1948 până în 1965, când au fost independenți. Asta a însemnat ceva!
Acum, ca orice om la aniversarea lui, m-am gândit tot anul ce sentimente trăiesc. Sunt foarte multe lucruri bune făcute, unele văzute unele nevăzute, după cum mizeria se vede întotdeauna. Partea optimistă este că văd oameni frumoși, onești, muncitori în jurul meu, nu personalități, oameni simpli. Am senzația, și asta îmi dă bucurie și puțin optimist, că există oameni puțini, dar minunați. Am și un instinct de conservare care mă face să-i caut doar pe aceștia. Câtă vreme ei există, se ține lumea. Partea proastă vine dintr-o dezordine destul de mare, ceea ce în lumea veche însemna orânduială. Acum nu există aproape nicio orânduială.
Rar a fost armonie la noi. Acești 100 de ani au fost foarte zbuciumați. Am trăit dictaturi, iar acum mi se pare că trăim dictatura prostului gust, care este foarte dură, gravă. Dacă ne uităm, din punct de vedere al bunului gust stăteam mai bine în trecut. Mă refer la cum se făceau mașinile, străzile, firmele, era o viață altfel…
Viitorul? Sunt foarte îngrijorat, nu pentru mine și nici chiar pentru copiii mei, ci pentru nepoți.
Trăim o risipire tot mai mare. Acesta este paradoxul pe care îl observă mulți: pe de o parte există un progres tehnologic, dar la scara sufletului nu se avansează cu nimic - lumea e în continuare nefericită, suferă, e îngrijorată, se accentuează depresii. Mai ales, lipsa de tandrețe, de duioșie este din ce în ce mai acută.
Le doresc românilor să își afle calea în prelungirea căii care i-a adus până aici. Calitățile românilor le-a subliniat foarte bine părintele Stăniloaie: «Să fie conștient poporul de moștenirea pe care o are și să meargă în prelungirea ei», astfel încât cele bune să se adune și cele rele să se spele. Dacă am putea tot timpul să lepădăm ce e rău - dar asta e ceva utopic.
1 Decembrie a fost totuși o minune. Nu se explică. Cum suntem noi acum, destul de risipiți, de dezbinați, nici nu-mi vine să cred că s-a putut înfăptui. Dumnezeu și oamenii, așa s-a putut. Era un ideal, altfel nu s-ar fi putut realiza”.
