„Criza din Iran, problemele economice cu care ne confruntăm, toate acestea sunt provocări foarte serioase. Dar cred că cea mai importantă problemă pe care o avem astăzi este criza democrației liberale. Democrația liberală a înflorit timp de câteva decenii, dar acum trecem printr-o perioadă de transformare”, spune Daron Acemoglu, la Economist Romania Government Roundtable 2026, organizată la București de grupul editorial The Economist și la care Profit.ro este partener.
Acemoglu (58 de ani) este un economist american de origine turcă (născut la Istanbul din părinți armeni), profesor la MIT, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2014, alături de Simon Johnson și James Robinson, pentru lucrările lor referitoare la impactul instituțiilor asupra prosperității. Acemoglu a scris alături de Robinson mai multe cărți de economie de referință, probabil cea mai cunoscută fiind lucrarea "De ce eșuează națiunile" (2014).
În viziunea lui Acemoglu, democrația liberală a promis și a furnizat idei și practici care au dus la o prosperitate comună, creștere economică de care a beneficiat toată lumea, servicii publice de calitate înaltă pentru cei mai mulți oameni, participare democratică și reprezentativitate.
Democrația liberală a lucrat și internațional, s-a extins în lume, a susținut comerțul și integrarea economică, a permis schimburile de idei în toate colțurile lumii, idei care au dus la condiții mai bune pentru avansul tehnologic și adaptarea socială, mai spune economistul.
Astfel, a încurajat convergența instituțională, în special dinspre sistemele autoritare sau retorgrade către cele construite în jurul ideilor liberale.
„De ce a devenit acest pachet de idei atât de definitoriu pentru a doua jumătate a secolului XX, iar într-o oarecare măsură pentru prima jumătate a secolului XX, și atât de important pentru multe populații, inclusiv, bineînțeles, cele din România și altele din Europa de Est, să aspire la ele în timp ce lumea trecea de la Războiul Rece la era post-Război Rece? Răspunsul simplu este pentru că a funcționat! Democrația liberală și-a îndeplinit în fapt promisiunile”, spune Aceamoglu.
Ideile liberale au încurajat creșterea economică mai mult decât alte sisteme, în condițiile în care instituțiile democratice au permis inovarea prin experimentare, împărtășirea ideilor, într-un mediu în care exista încredere, spune Acemoglu.
Prosperitatea comună nu rezulta obligatoriu din aceste idei, dar mediul a fost propice la începutul secolului 20 și apoi în primii 30 de ani după Al Doilea Război Mondial, când s-au întâmplat mai multe lucruri simultan: producția de masă și inovația tehnologică a dus la expansiunea pieței, la creșterea angajărilor în rândul companiilor inovative, precum și la pregătirea angajaților. Aceste firme s-au aflat în competiție pentru forța de muncă, explică Acemoglu, ceea ce a crescut salariile. Creșterea lefurilor – în condițiile în care cei mai mulți oameni depind de munca salariată - a dus la prosperitatea comună.
„Și odată ce salariile cresc în același ritm, sau aproximativ în același ritm, sau uneori chiar mai repede decât productivitatea, acest lucru nu numai că va crea prosperitate comună, dar va limita și inegalitatea. Într-adevăr, în cea mai mare parte a celor trei decenii și jumătate care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, creșterea economică nu a fost doar foarte rapidă, dar, de fapt, inegalitatea a scăzut în cea mai mare parte a Occidentului și în Statele Unite”, adaugă Aceamoglu.
Democrația liberală s-a bazat pe o bază de putere largă, o coaliție, astfel că nicio parte a spectrului politic n-a putut să-și impună ideile, adaugă economistul. Guvernele țărilor vestice au putut să extindă serviciile publice în domenii precum sănătatea, educația, transportul public cu relativă ușurință. Însă aceste vremuri n-au ținut.
„Și dacă există un punct de cotitură care cred că se află la baza problemelor democrației liberale, acesta este începutul tehnologiilor digitale. Calculatoarele au apărut și au remodelat complet fiecare parte a înțelegerii create de democrația liberală. A început pe frontul economic”, arată Aceamoglu.
Computerele au stimulat clasa managerială a muncitorilor educați. A crescut cererea pentru educația terțiară. A crescut automatizarea. Firmele au putut să-și crească cifra de afaceri fără să mărească numărul angajaților sau salariile, ba chiar pot să crească în timp ce reduc numărul angajaților, susține economistul. Cel mai bun exemplu este al firmelor tehnologice, care reușesc să obțină venituri și profituri uriașe cu un mic număr de angajați.
„Automatizarea a schimbat complet fața inegalității. Există multe surse ale inegalității foarte, foarte mari care a apărut în Statele Unite și în multe alte părți ale lumii. Dar automatizarea este fundamentală dacă vrei să înțelegi de ce un grup managerial de lucrători, lucrători mai educați, cu studii postuniversitare, cei care lucrează cu simboluri și date, au prosperat, iar cei care obișnuiau să lucreze manual au rămas în urmă”, susține economistul.
Muncitorii cu studii înalte, care au urcat ca pondere de la câteva procente în totalul populației la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, la majoritatea celor din cohortele actuale, au beneficiat de o situație economică mai bună, precum și de o putere socială mai mare. Aceștia au început să trăiască segregat față de restul populației și să-și creeze propriile valori. Partidele de social democrate din țările vestice (Partidul Democrat din SUA, Partidul Laburist din Marea Britanie) au devenit reprezentative pentru acest nou electorat, deși inițial ele au fost partidele muncitorilor, cel puțin până în anii ’70, explică economistul.
„În aproape fiecare democrație occidentală pentru care avem date, mișcarea de centru-stânga, care este cel mai aproape de sistem, a devenit partidul celor educați și apoi al celor cu studii postuniversitare, în timp ce clasele muncitoare s-au îndepărtat de partidele muncitorești”, explică Acemoglu.
Din această deconectare, cu o agendă străină intereselor muncitorilor, precum și din lipsa de reprezentare a unui părți a populației s-au amplificat problemele democrației liberale, crede economistul.
„Democrația liberală a comis astfel păcate omisiunii. A fost tăcută și pasivă atunci când inegalitatea a crescut vertiginos, tehnologia i-a lăsat în urmă pe cei cu un nivel scăzut de educație, globalizarea a luat o formă deosebit de dăunătoare pentru o mare parte a clasei muncitoare din multe țări și a început, de asemenea, să comită păcatul omisiunii prin promovarea unei agende culturale care era în mare parte condusă de forțe interne, parțial înrădăcinată în faptul că mulți dintre liderii acestor partide și activiștii lor erau atât de departe de celelalte comunități încât nici măcar nu se puteau identifica cu preocupările acestora și au început să considere o agendă de inginerie socială în care se putea impune schimbarea socială sau culturală de sus”, spune Acemoglu.
Ce ar funcționa, în opinia lui Acemoglu, este revenirea liberalismului la clasa muncitoare, atât în termeni culturali, cât și în termei economici, cu locuri de muncă bune. Problema este că nu e ușor.
„Dar asta necesită abordarea unei alte crize actuale, inteligența artificială, pentru că dacă inteligența artificială automatizează totul și îi lasă pe oameni pe margine, acest lucru nu va fi posibil. Din nou, vestea bună este că este fezabil. Vestea proastă este că nu acolo ne îndreptăm”, spune Acemoglu.
Economistul amintește de criza de încredere în instituții în țări precum Statele Unite, de polarizarea ridicată și de scăderea susținerii sistemului democratic în rândul tinerilor. Pe de altă parte, în cazurile în care democrația liberală livrează – inegalitate limitată, corupție sub control, creștere economică rapidă -, susținerea crește puternic.
În opinia sa, nu există un alt sistem care să livreze ce livrează democrația liberală: libertate, experimentare în viața socială și tehnologică și o împărtășire a câștigurilor. „Ideile socialiste s-au dovedit a fi incapabile să facă față acestor provocări. Ideile autoritare au funcționat mult mai rău”.
Acemoglu crede că mișcările de tip alt-right, Trump sau ideile foarte, foarte deschis antiliberale nu au capacitatea de a deveni ideologii de masă și sunt doar vehicule bun pentru canalizarea sentimentele anti-sistem.
„Cred că cel mai important lucru este că democrația liberală rămâne singurul model capabil să ofere atât progrese tehnologice, cât și partajarea acestora și prosperitatea comună. Așadar, cred că această criză este o criză pentru noi toți”, conchide Acemoglu.
Cea mai recentă carte a lui Acemoglu, scrisă alături de Simon Johnson, este Putere si progres - Lupta noastra de o mie de ani pentru tehnologie si progres (2023) și a fost tradusă în limba română de Editura Publica.
