Recuperatorul de creanțe neperformante EOS Credit Funding DAC, parte a grupului german omonim, a solicitat intrarea în insolvență a Fundației Post-Privatizare, o structură juridică controlată de statul român prin Ministerul Economiei și care deține 32% din acțiunile Fondului Român de Contragarantare (FRC), înființat în 2009 de Guvernul Boc și cunoscut acum în special pentru implicarea în programele de sprijin pentru IMM-uri Start Up Nation și "Investește în Tine". Grosul de 68% din capitalul FRC se află în posesia Ministerului Finanțelor Publice (MFP).
Solicitarea recuperatorului survine după ce, în prima parte a anului trecut, EOS Credit Funding DAC a pus sechestru pe participația de 32% a Fundației Post-Privatizare (FPP) la Fondul de Contragarantare, potrivit datelor FRC, analizate de Profit.ro. Sechestrul a fost instituit în baza unei executări silite mai vechi, din 2015, obținută de Banca Transilvania pentru a-și recupera un credit în valoare de circa 3,19 milioane lei acordat Fundației în 2012.
Între timp, Banca Transilvania a vândut creditul neperformant către EOS Credit Funding DAC, iar recuperatorul, după ce a pus sechestru pe acțiunile Fundației la Fond, a cerut insolvența FPP la tribunal. În replică, FPP a contestat cererea. Instanța de judecată nu a luat încă o decizie.
Situația implică mulți de "dacă". Dacă va fi dispusă definitiv intrarea în insolvență a Fundației, este posibil ca creanța EOS Credit să aibă statut privilegiat, urmând să fie garantată cu sechestrul pus pe acțiunile la FRC. În aceste condiții, nu este exclus ca participația de 32% să fie scoasă parțial la vânzare, pentru obținerea banilor necesari acoperirii datoriei de 3,19 milioane lei, plus dobânzi și penalități, care vor fi calculate până la momentul stingerii efective a debitului. Dat fiind vechimea creditului (contractat în 2012), este posibil ca suma aferentă acestor accesorii să fie una semnificativă.
În acte, deținerea de 32% a Fundației Post-Privatizare la Fondul Român de Contragarantare valorează 128 milioane lei, sumă înscrisă în OUG nr. 23/2009 prin care a fost înființat Fondul, adică mai mult decât suficient pentru acoperirea creanței EOS. Însă în eventualitatea vânzării, participația va fi întâi reevaluată, putând rezulta și o valoare mai mică.
Ordonanța de înființare a FRC prevede că "Pot dobândi acțiuni ale Fondului numai autoritățile publice, instituțiile financiare interne și internaționale, asociațiile și fundațiile constituite în scopul sprijinirii și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii", iar cota de participare a statului, indiferent prin ce instituție, nu poate scădea sub 51%. Totuși, dat fiind ambiguitatea formulării "instituțiile financiare interne și internaționale, asociațiile și fundațiile constituite în scopul sprijinirii și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii", nu este exclus din principiu ca în acționariatul FRC să ajungă să intre și entități private.
Pe de altă parte, dat fiind că legea prevede că FRC nu acordă dividende din profit, calitatea de acționar minoritar la Fond nu prezintă în sine beneficii financiare pentru o entitate privată, astfel că cea mai probabilă variantă este ca statul să ajungă să scoată din buzunarul public suma necesară eliberării de sub sechestru a acțiunilor Fundației Post-Privatizare la FRC.
De la înființare, adică din 2009, Fondul de Contragarantare a consemnat pierderi în doar 2 ani, respectiv 2014 și 2015. La 30.06.2020, FRC înregistra profit din exploatare de 4,23 milioane lei, la venituri de 8,64 milioane lei. În primul semestru al anului trecut, Fondul a acordat peste 130 de contragaranții, în principal în cadrul programului Start Up Nation, în valoare de mai mult de 12 milioane lei. Programul de relansare economică făcut public vara trecută de fostul Guvern Orban prevedea și o schemă de ajutor de stat cu plafon de 1 miliard de lei pentru asigurătorii de credit comercial, care ar fi urmat să fie derulat prin FRC, schemă despre care Profit.ro a scris în premieră.
Pe de altă parte, la jumătatea anului trecut, Fondul avea lichidități de peste 315 milioane lei în depozite bancare, ceea ce probabil a stat la baza ideii fostului Guvern Orban (prin ministrul de Finanțe Florin Cîțu, actualmente premier) de a îl transforma în Fond Român de Investiții în domenii strategice. FRC avea la acea dată și plasamente în titluri de stat, în valoare de peste 110 milioane lei. Programul de guvernare al actualului Cabinet Cîțu prevede crearea unei Bănci Naționale de Dezvoltare, inclusiv cu participarea FRC.
Pe acțiunile FPP la Fond a pus sechestru anul trecut și CENTROCOOP - Uniunea Națională a Cooperației de Consum (persoană juridică de drept privat urmașă a organizației omonime din perioada comunistă), pentru datorii totale vechi (inclusiv dobânzi și penalități) de 1,67 milioane lei provenind din chirii și facturi la utilități apreciate ca neachitate de către Fundație pentru un fost sediu dintr-o clădire a Uniunii din Calea Plevnei.
Nu este prima dată când CENTROCOOP pune sechestru pe participația de 32% a Fundației Post-Privatizare la FRC. De fapt, Uniunea Cooperației chiar e în momentul de față acționar al Fondului de Contragarantare, fără însă să i se recunoască această calitate. CENTROCOOP a pus inițial sechestru pe deținerea de 32% în 2016. Ulterior, la începutul anului 2017, cooperatiștii au cerut executorului judecătoresc să scoată 134.000 de acțiuni ale Fondului de Contragarantare la licitație, ceea ce acesta a și făcut, la prețul de pornire de 17 lei/acțiune. CENTROCOOP s-a prezentat la licitație și și-a adjudecat un număr de 131.500 de acțiuni ale Fondului la prețul de 12,75 lei/titlu în contul creanței sale asupra Fundației Post-Privatizare.
Astfel, CENTROCOOP a ajuns, în februarie 2017, să dețină de facto o participație de circa 3,28% din capitalul FRC, numai că Fondul a refuzat să înscrie organizația în registrul acționarilor și s-a adresat justiției, cerând anularea certificatului de adjudecare la licitație a acțiunilor Fundației la Fond, cu argumentul că acesta încalcă legislația de înființare a FRC, potrivit căreia "Pot dobândi acțiuni ale Fondului numai autoritățile publice, instituțiile financiare interne și internaționale, asociațiile și fundațiile constituite în scopul sprijinirii și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii". CENTROCOOP a încercat să argumenteze în instanță că respectivele cooperații din componența sa pot fi asimilate unor IMM-uri și că, deci, legea i-ar permite să dețină acțiuni la FRC, însă a pierdut deocamdată procesul, atât pe fond, cât și în apel. În prezent se judecă recursul înaintat de cooperatiști, la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Într-un proces paralel, în care FRC a cerut, fără succes, suspendarea obligației de a înscrie CENTROCOOP în registrul său de acționari până la finalizarea celeilalte acțiuni în justiție, Fondul de Contragarantare a arătat că intrarea CENTROCOOP în acționariat ar crea numeroase și grave probleme, dacă ar fi ulterior anulată. "Astfel, prin înscrierea CENTROCOOP în registrul acționarilor, hotărârile AGA vor trebui luate prin îndeplinirea formalităților de convocare, de cvorum și vot. Însă, în situația constatării nulității absolute a certificatelor de adjudecare, în temeiul principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului initial, respectivele hotărâri AGA ale societății (HAGA) vor fi anulate de drept. Anularea HAGA ar avea un impact păgubitor pentru FRC, având în vedere că în perioada imediat următoare urmează sa fie supuse aprobării situațiile financiare anuale, strategiile de politici guvernamentale (Programul START-UP NATION, Programul INVESTEȘTE ÎN TINE). Totodată, având în vedere că, în prezent, unii membri din Directoratul FRC și din Consiliul de Supraveghere sunt numiți provizoriu, în baza OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, care permite numirea doar pe 4 luni a acestora, urmează în scurt timp declanșarea urgentă de către Adunarea generală a acționarilor a procedurilor de selecție si de numire a membrilor Directoratului si ai Consiliului de Supraveghere. Insă, dacă AGA va fi considerată nelegal constituită prin nerespectarea dreptului pretins de pârâtă, HAGA odată anulate vor declanșa un blocaj la nivel instituțional, cu consecințe iremediabile pentru FRC", susținea Fondul în instanță, în toamna anului 2019.
Cert este că deținerea CENTROCOOP la FRC nu a fost înscrisă nici până acum în registrul acționarilor Fondului și nici la Registrul Comerțului.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, pe acțiunile Fundației la FRC a pus sechestru, în 2017, și Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit termene.ro, la finalul anului trecut, Fundația Post-Privatizare avea datorii fiscale restante la stat în sumă totală de circa 4,7 milioane lei, cu tot cu accesorii. Ultimul bilanț depus de Fundație datează din 2016 și evidențiază active imobilizate de 155,4 milioane lei, din care 128 milioane lei deținerea la FRC, și active circulante de doar 83.303 lei, dar și datorii de 10 milioane lei, venituri de 187.000 lei și cheltuieli de 1,14 milioane lei. Prin comparație, cu 6 ani înainte, în 2010, activele circulante ale Fundației se cifrau la aproape 33 milioane lei, FPP raportând în acel an venituri de 6,7 milioane lei și cheltuieli de 6,6 milioane lei.
Site-ul http://www.postprivatizare.ro/ al Fundației este nefuncțional, domeniul apărând ca disponibil pentru cumpărare.
Înainte de a ajunge să se judece cu recuperatorul de creanțe care îi cere insolvența, acționarul FRC Fundația Post-Privatizare a făcut, în iunie anul trecut, obiectul unei decizii de dizolvare (pe legislația ONG) a Judecătoriei Sectorului 1, la cererea RA-AAPPS, pentru o datorie modică, de circa 17.000 lei. Fundația a făcut apel (în care a arătat că a plătit între timp datoria) și a câștigat, obținând luna trecută anularea definitivă a deciziei de dizolvare.
Legislația în vigoare privind dizolvarea și lichidarea Fundației prevede ca situație de dizolvare "realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unei astfel de situații nu se produce schimbarea acestui scop", stipulând totodată că "Bunurile rămase în urma lichidării fundației vor fi transmise către persoane juridice de drept public sau privat cu scop identic ori asemănător". Un alt motiv legal de dizolvare este "imposibilitatea constituirii Consiliului director în conformitate cu statutul Fundației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care potrivit Statutului trebuia să se constituie".
Fundația Post-Privatizare este probabil una dintre cele mai ciudate structuri legate de statul român, cu o istorie extrem de "bizantină".
Pentru derularea fondurilor PHARE acordate de Comunitatea Europeană (15 milioane ECU) în cadrul Fondului Român Post-Privatizare, Guvernul Văcăroiu a creat, tot în 1996, Fundația Post-Privatizare, cu unic membru fondator Agenția Națională de Privatizare, care era subordonată direct Executivului. Din Consiliul Director al Fundației făcea parte și un reprezentant al Comunității Europene, pe lângă unul de la Agenția de Privatizare. Astfel, Bucureștiul și Bruxelles-ul controlau împreună direcționarea către sectorul privat a fondurilor PHARE de la Comunitatea Europeană, prin intermediul Fondului administrat de GED Capital. Totul a fost convenit în urma unui Memorandum semnat de Guvern cu Comunitatea Europeană în 1995.
Fondul Român Post-Privatizare administrat de GED Capital a funcționat timp de 10 ani, până în 2006, perioadă în care a efectuat plasamente în companii precum ISAF, Regisco, Continental, Adesgo, IRIDE, Remayer, PcNet, Venoma (Sicomed), VitalGaz, Advantage Software Factory sau Arctic. Fundația Post-Privatizare i-a supraviețuit însă.
În 2009, în plină criză financiară și economică, Guvernul Boc a ajuns la un acord cu Comisia Europeană prin care Bruxelles-ul renunța la banii rămași la dispoziția Fundației Post-Privatizare, proveniți din finanțarea PHARE din anii ’90, plus surplusul rezultat din investirea acesteia. Cu cea mai mare parte banii respectivi, în sumă de 128 milioane lei, Fundația Post-Privatizare a participat la constituirea capitalului Fondului Român de Contragarantare, înființat în același an, primind o participație de 32% din acțiuni. Restul de acțiuni la FRC se află de atunci în posesia Ministerului Finanțelor Publice (MFP). Scopul înființării FRC a fost să acopere maximum 80% din riscurile financiare ce decurg din garantarea de către fondurile de garantare a creditelor si altor instrumente de finanțare obținute de IMM-uri de la bănci sau din alte surse.
"Prin dispozițiile Acordului de ieșire dintre Comisia Europeană, reprezentată de Directoratul General pentru Extindere, și Guvernul României, reprezentat de Ministerul IMM, Comerțului și Mediului de Afaceri semnat la 11.08/2009//24.09.2009, Comisia Europeană a decis să renunțe la drepturile și obligațiile sale și să transfere dreptul de proprietate asupra fondurilor (PHARE menționate - n.r.) și responsabilitățile pentru managementul lor către Ministerul IMM, Comerțului și Mediul de Afaceri, prin intermediul Fundației Post-Privatizare", se arată într-un document guvernamental. Conținutul Acordului de ieșire menționat nu a fost niciodată făcut public.
Pe site-ul Fondului Român de Contragarantare, Fundația Post-Privatizare este descrisă în continuare drept "instituție administrată în comun de Comisia Europeană și Guvernul României, constituită ca persoană juridică română, apolitică și non-profit, având drept scop susținerea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) cu capital majoritar privat din România, în vederea sprijinirii și dezvoltării sectorului privat".
De-abia în 2014, mulți ani după dispariția Agenției Naționale de Privatizare, Guvernul s-a gândit să clarifice statutul și subordonarea Fundației, legiferând prin HG că drepturile și obligațiile statului ca membru fondator sunt preluate de Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism, ceea ce este astăzi în esență Ministerul Economiei. Astfel, în HG-ul încă în vigoare de organizare a Ministerului Energiei, Economiei și Mediului de Afaceri se stipulează că ministerul exercită funcțiile de coordonare și control privind Fundația de Post-Privatizare și asigură reprezentarea intereselor acesteia în cadrul unor organe, organizații, instituții și autorități. Proiectul recent de HG privind organizarea noului minister al Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, desprins din cel menționat anterior, prevede că instituția exercită funcțiile de coordonare și control, precum și toate drepturile pe care legea le prevede pentru membrii fondatori, privind Fundația de Post-Privatizare, și asigură reprezentarea intereselor acesteia în cadrul unor organe, organizații, instituții și autorități. Până la jumătatea anului trecut, reprezentant al Fundației în AGA Fondului Român de Contragarantare a fost Iancu Iulian Filimon, consilier la cabinetul unui secretar de stat din minister.
Din 2007, director executiv al Fundației Post-Privatizare a fost Peter Bela Barta, fost colaborator al lui Raed Arafat la proiectul SMURD, ca manager de proiect, precum și ca fundraiser. Potrivit unei declarații de avere din toamna anului 2019, la acel moment Barta era și director executiv în Consiliul Județean Ilfov. CV-ul său de pe Linkedin menționează că a deținut funcția de șef al Fundației Post-Privatizare până în 2016. Portalul termene.ro îl indică oficial în postura de director executiv al Fundației și reprezentant legal al acesteia cel mai târziu la finalul lunii decembrie 2019.
În același CV, Barta menționează că, între 2007 și 2016, a administrat un portofoliu de 10 investiții ale Fundației Post-Privatizare (fiind și membru în Consiliile de Administrație ale unora dintre aceste companii), cu active totale de peste 100 milioane euro, obținând și finanțări de peste 12 milioane euro pentru firme aflate la începutul activității. De asemenea, el menționează că Fundația a făcut exit cu succes din aceste investiții.
Cele mai recente date din Registrul ONG de la Ministerul Justiției arată că, în prezent, președinte al Consiliului Director al Fundației Post-Privatizare este Liviu Rogojinaru, până foarte de curând secretar de stat în Ministerul Economiei.
După finalizarea activității Fondului Român Post-Privatizare administrat de GED Capital în 2006, Fundația Post-Privatizare a continuat să investească în companii românești, atât sub formă de participații la capital, cât și prin acordare de credite. Unele dintre aceste credite constituie de altfel sursa problemelor financiare care au făcut ca Fundația să ajungă să fie executată silit și să i se ceară insolvența, cu riscul de a pierde deținerea la Fondul Român de Contragarantare.
