Avertismente incendiare din partea politicienilor. Situație încordată în parlament. Apropiate alegeri împotriva unei crize naționale. Partidul Conservator din Marea Britanie s-a trezit în mijlocul unor aprinse dispute legate de deportarea unor azilanți în Rwanda, ceea ce a părut a fi un ecou nu prea îndepărtat al Brexitului.
Și totuși, cu toată furia pe care a stârnit-o, planul legat de Rwanda e mai degrabă un incident periferic în surprinzătoarea poveste a imigrației în Marea Britanie de după Brexit. În timp ce refugiații, care se hazardează în traversări aventuroase ale Canalului Mânecii, înghesuiți în mici ambarcațiuni și provocând probleme de ordin umanitar, ei constituie doar o fracțiune – sub 5% – din numărul persoanelor care imigrează legal în țară anual, conform unei analize The New York Times, preluată de Rador Radio România.
Departe de a-și fi închis granițele, Marea Britanie le-a lăsat larg deschise începând din 2016, când a ales să părăsească Uniunea Europeană. Or, odată cu apariția pandemiei de coronavirus, imigrația legală a explodat. În 2022, migrația legală netă – persoanele care au sosit, minus cele care au plecat – a atins aproape 750000 de oameni. Cifra reprezintă mai mult decât dublul persoanelor intrate în anul aterior referendumului cu privire la Brexit.
Imigrația întărește forța de muncă din Marea Britanie și sporește diversitatea din orașe – o strategie deliberată, chiar dacă în general trecută sub tăcere, o strategie care, poate, reprezintă cea mai tangibilă urmare imediată de după Brexit. Dar fenomenul a fost un șoc pentru cei care au votat în sprijinul ieșirii tocmai pentru a face ca granițele țării să fie mai puțin permisive. Or, asta a devenit o problemă politică delicată pentru Partidul Conservator, care, în campania în sprijinul Brexitului, a mizat tocmai pe teama de influx de străini, pentru ca acum să se trezească în fața unui nou record de migrație legală.
„Trădarea Brexitului este acum finalizată”, arată titlul unui articol din The Daily Telegraph, un ziar de obicei proconservator, după publicarea ultimelor cifre.
Madeleine Sumption, directoarea de la Migration Observatory de pe lângă Universitatea Oxford, afirmă că, în privința migrației, este vorba despre o problemă de stânga și de dreapta. Mesajul vehement al guvernului – premierul Rishi Sunak a avertizat, recent, că migranții ar putea „copleși” țara – este deseori contrazis de acțiunile sale, cel mai evident, tocmai în miezul problemelor care au stat la baza negocierilor Brexitului, afirmă ea. Deși, pe deoparte, Marea Britanie a redus imigrația pentru cetățenii din UE, țara a relaxat restricțiile pentru oameni veniți din multe alte părți ale lumii.
De asemenea, s-au semnalat și creșteri fără precedent ale acestor cifre. Marea Britanie a primit aproximativ 174.000 de refugiați din Ucraina și circa 120.000 de posesori de pașapoarte britanice din Hong Kong, cărora li s-a acordat drept de reședință după ce China a impus o draconică lege de securitate în fosta colonie britanică.
Dar chiar și neluând în seamă aceste efecte sau alte recente schimbări legislative care ar urma să reducă în timp imigrația legală, Marea Britanie a devenit în mod indiscutabil o țară mult mai diversă etnic și rasial decât fusese înaintea Brexitului.
Ceea ce s-a schimbat este natura migranților cărora li s-au acordat vize. Sunt mai puțini tineri din Italia și Spania care lucrează în restaurantele londoneze și mai mult personal medical din India și din Filipine care lucrează ca medici sau ca asistenți în Serviciul Național de Sănătate (NHS) din Marea Britanie, aflat în criză de personal. Sumt mai puțini instalatori polonezi, dar mai mulți absolvenți nigerieni de facultate.
Susținătorii Brexitului promiteau că, dacă Marea Britanie se rupe de Uniunea Europeană, ei ar putea elabora o politică prin care să-i atragă pe cei mai buni și mai instruiți oameni din lume. În ianuarie 2021, atunci când sistemul de imigrație post-Brexit a intrat în vigoare, cifrele legate de vizele acordate persoanelor titrate s-au redus, scăzând totodată și numărul patronilor care ofereau angajări pentru niște meserii pe care britanicii nu puteau să le facă.
După cum era de așteptat, numărul sosirilor a crescut. În 2013, din India au emigrat 33,000 de persoane. Un deceniu mai târziu, cifrele au crescut de aproape opt ori, atingând 253.000.
Acest nou val de imigranți în Marea Britanie este atât de important pentru economia britanică, încât unii experți afirmă că politica legată de imigrație trebuie văzută drept o neașteptată „recompensă” din partea Brexitului. Noii sosiți mențin în funcțiune spitalele și azilurile și plătesc să mențină pe linia de plutire universitățile britanice în criză de studenți.
„Ca să le dăm măcar puțină dreptate susținătorilor Brexitului, trebuie spus că dorința lor era aceea de a avea un sistem nediscriminatoriu, bazat pe aptitudini și pe salarii”, afirmă Jonathan Portes, profesor de economie și politici publice la King’s College din Londra. “Asta vine în sprijinul promisiunilor Brexitului mai mult decât orice altceva ar fi făcut“.
Și totuși, este vorba despre o promisiune care, pentru Sunak, este aproape un tabu. El s-a numărat printre primii susținători ai Brexitului, prezentat drept o pârghie menită să facă Marea Britanie să-și recâștige controlul asupra frontierelor. În privința discursului său legat de imigrație, el a promis în mod repetat “să oprească ambarcațiunile” să mai traverseze canalul – până acum fără succes.
“Dacă nu abordăm problema, numărul nu va face decât să crească “, a declarat el la o recentă conferință organizată la Roma de partidul de dreapta al premierului Italiei, Giorgia Meloni. “Asta ne va sufoca țările și capacitatea noastră de a-I ajutaa pe cei care chiar au multă nevoie de ajutorul nostru“.
Criticii din Marea Britanie au asemănat limbajul folosit de Sunak cu cel al Suellei Braverman, fost ministru de interne până luna trecută, când el a demis-o în urma unor dispute. Braverman, ai cărei părinți au imigrat din Kenya și din Mauritius, a avertizat că va veni un “uragan” de migrație în masă și a calificat sosirea azilanților pe coastele din sudul Angliei drept o “invazie”.
Sunak este el însuși fiul unor imigranți din India, veniți în Marea Britanie din estul Africii prin anii ’60. “Au venit aici pentru că guvernul britanic a hotărât că vrea ca ei să vină aici”, a spus el, anul trecut.
Totuși, unul din misterele actualelor dispute pe tema imigrației este de ce cea mai mare parte a populației rămâne în general calmă în fața acestor cifre-record, când oamenii se arătau mult mai ostili cu un deceniu în urmă. Asta ar putea însemna o recunoaștere a faptului că Marea Britanie duce lipsă de forțe de muncă, o lipsă care s-ar adânci și mai mult fără acești noi sosiți.
Potrivit experților, a altă explicație ar fi faptul că migranții gravitează în jurul orașelor mai mari, unde există spitale și universități. Aceste destinații sunt deja mai diverse decât cele din micile orașe și din sate, unde, cu un deceniu în urmă, fluxul celor veniți din afară era mai notabil – de exemplu, culegătorii de fructe și de legume veniți din Europa de Est.
“Oamenii observă asta în camerele de gardă din spitale, dar nu se alarmează din cauză că știu că NHS-ul este în criză”, afirmă Rob Ford, profesor de științe politice la Universitatea din Manchester “Atunci când vezi profesioniști de înaltă clasă care nu sunt albi, este cu totul altceva decât atunci când îi vedeai pe imigranții necalificați din Polonia sau din România, care veneau prin sate și nu vorbeau limba engleză”.
Potrivit unor sondaje recente, intensa publicitate pe tema politicii legate de Rwanda – și disputele provocate de ea printre parlamentarii conservatori – i-au făcut pe oameni să se arate întrucâtva mai preocupați de imigrație.
Dar problema rămâne în urma altor preocupări, cum ar fi cele legate costul vieții, chiar mai presus de temerile legate de strâmtoratul serviciu de sănătate din Marea Britanie. Iar asta survine după mai mulți ani în care atitudinea populației față de imigrație să îmbunătățit constant. Chiar și acum, potrivit sondajelor, opinia britanicilor față de rolul imigrației se arată mult mai bună comparativ cu cea anterioară Brexitului.
“Importanța imigrației a crescut”, afirmă profesorul Ford, “dar a crescut aproape cu totul în sânul unui grup politic, și anume, actualul electorat al conservatorilor”.
