Alegerile prezidențiale din Statele Unite de marți sunt urmărite cu sufletul la gură nu numai de cetățenii americani activi din punct de vedere politic, dar și de guvernele celorlalte state și comunitățile de business din acestea.
Pentru statele din Pacific, aspectul economic este mult mai important, dată fiind poziția tranșantă împotriva semnării acordului de liber schimb din zona Pacificului a candidatului republican Donald Trump și cea ambiguă a candidatului democrat Hillary Clinton pe aceeași temă.
Pentru statele europene, inclusiv pentru România, mult mai importantă este tema politicii externe americane. Dacă Hillary Clinton pare a fi moștenitoarea actualei politici de “export a democrației”, inclusiv prin mijloace militare, Donald Trump pare mai degrabă a fi adeptul unui realism politic, marcat de relații de putere asemănătoare celor din “curtea școlii”. În opinia sa, un lider puternic al SUA trebuie să fie respectat și temut, inclusiv de dușmanii săi ideologici. Așa se explică replica pe care i-a dat-o într-una dintre dezbateri contracandidatei sale, în care afirma că Vladimir Putin nu o respectă pe Hillary Clinton.
Trump se declară dispus să atenueze conflictul cu Rusia, Clinton vrea să impună sancțiuni suplimentare
Relația cu Vladimir Putin și Rusia sunt extrem de importante pentru statele europene, mai ales pentru cele din Europa Centrală și de Est, inclusiv România. Dacă Hillary Clinton susține că va continua actuala politică de impunere de sancțiuni împotriva președintelui rus (pe care l-a catalogat drept un bătăuș) și regimului acestuia, Donald Trump s-a declarat dispus să atenueze actualele diferenduri cu Putin, “însă numai de pe o poziție de putere”. “Mulți spun că rușii nu vor fi rezonabili. Intenționez să aflu acest lucru”, a fost una dintre replicile sale.
De altfel, Hillary Clinton s-a folosit de Putin și de Rusia pentru a distrage atenția de la numeroasele dezvăluiri efectuate de Wikileaks. Neputând nega veridicitatea mail-urilor publicate (decât cu riscul unui sperjur), echipa democrată a lui Clinton a încercat să mute atenția de pe conținutul acestora pe sursa lor. În pofida repetatelor infirmări ale Wikileaks, democrații, susținuți prin declarați ambigue și de oficiali FBI, au acuzat că mail-urile publicate au fost obținute de la serviciile secrete și hacker-i ruși. Fără a prezenta însă nicio dovadă credibilă în acest sens.
Dacă implicarea, fie directă (dacă va fi vreodată dovedită - prin spionajul cibernetic), fie indirectă (împotriva voinței sale, prin acuzațiile aduse de democrați și candidatul lor) a guvernului rus în actualele alegeri prezidențiale din SUA va conduce sau nu la o escaladare a tensiunilor dintre cele două puteri, rămâne de văzut.
Trump: Membrii europeni ai NATO trebuie să-și majoreze cheltuielile militare
Pentru statele europene și pentru România, pe termen scurt este mai importantă o altă temă a campaniei, și anume a viitorului NATO. Ambii candidați se declară adepți ai Alianței Nord-Atlantice, însă cel republican, Donald Trump, s-a declarat extrem de deranjat de discrepanța dintre finanțarea cheltuielilor militare ale acesteia. În opinia sa, statele europene au un comportament de free rider (de blatist), având cheltuieli militare minime pentru că se bazează pe disponibilitatea SUA de a finanța Alianța. Trump a avertizat chiar partenerii europenei, că, în cazul în care nu-și majorează cheltuielile militare, SUA ar putea să-i lase fără susținere militară în cazul unui eventual conflict.
Datele par a-i da dreptate. Potrivit Financial Times, anul trecut, cheltuielile militare ale membrilor europeni ai NATO au fost de doar 253 miliarde de dolari, în comparație cu cele 618 miliarde de dolari ale Statelor Unite. Nivelul de anul trecut al cheltuielilor militare ale statelor europene s-a situat doar la 1,43% din Produsul lor Intern Brut (PIB), cu peste jumătate de procent sub ținta de 2% asumată a Alianță. Pentru a atinge această țintă, statele europene membre NATO ar trebui să majoreze cheltuielile militare cu alte 100 de miliarde de dolari anual.
Marele Zid Mexican
O altă temă importantă, însă mai ales pentru statele vecine SUA; mai ales Mexico, este cea a imigrației. Pozițiile celor doi sunt extrem de divergente pe acest subiect. Dacă Hillary Clinton se pronunță pentru o reformă a legislației, Trump a preferat o metaforă mult mai dură: cea a Marelui Zid mexican. Chiar dacă ulterior și-a mai nuanțat afirmațiile, metafora n-a mai putut fi scoasă de pe agenda opiniei publice.
Imigrație, terorism și Brexit
Tot imigrația și corolarul său, importul de teroriști, este și principala cauză pentru care Trump a salutat Brexit-ul și a criticat dur birocrația Uniunii Europene. Criza refugiaților și atacurile teroriste din Europa sunt, în opinia sa, rezultatul politicilor oficialilor de la Bruxelles. Clinton, în schimb, s-a declarat extrem de prietenoasă cu UE, pe care o consideră principalul partener al SUA la nivel global. În calitate de secretar de stat, candidatul democrat a efectuat peste 50 de vizite în state membre ale UE și a avertizat asupra consecințelor ieșirii Marii Britanii din Uniune.
Chiar dacă consideră că invazia Irakului a constituit elementul principal de destabilizare a Orientului Mijlociu, Donald Trump pare a dori să continue politica intervenționistă a SUA în regiune. Chiar dacă nu a nuanțat, precum contracandidatul său, Iranul și ISIS sunt în continuare văzute ca principali adversari ai SUA în respectiva zonă.
