Într-o analiză a portalului EU vs Disinfo, al Comisiei Europene, care luptă împotriva știrilor false pro-Kremlin, se arată că mass-media și oficialii chinezi au preluat, în mare parte, propaganda rusească în ceea ce privește războiul din Ucraina.
Site-ul Eu vs Disinfo, proiectul pilot al Grupului de lucru Est StratCom al Serviciului European de Acțiune Externă înființat în 2015 pentru a răspunde mai bine la campaniile de dezinformare ale Federației Ruse care afectează Uniunea Europeană, analizează modul în care mass media din China a prezentat războiul din Ucraina, arată Adevărul.
În analiză se arată că mass-media și oficialii chinezi spun că nu Rusia ar fi vinovată pentru agresiunea militară împotriva Ucrainei, ci „expansiunea Occidentului și a NATO spre est din ultimii 20 de ani, ignorând preocupările legitime de securitate ale Rusiei”.
În același timp, China afirmă că „respectă integritatea teritorială și suveranitatea tuturor țărilor”. În ultimele săptămâni, pe măsură ce mass-media chineză controlată de stat și-a îndreptat atenția către Ucraina, aceasta a promovat o serie de narațiuni pentru a ilustra aceste puncte.
Cât de neutră este China?
Chiar înainte de începerea invaziei Ucrainei de către Rusia, China s-a poziționat ca un observator neutru, susținând oficial diplomația tăcută și punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk, menite să pună capăt războiului din estul Ucrainei. Este important să ne amintim că China nu a recunoscut niciodată anexarea Crimeei de către Rusia și până acum nu a dat niciun semn public că ar putea face acest lucru.
De atunci, această neutralitate și rolul Chinei de facilitator în conflict a fost amplificat. În același timp, discursurile despre pace, ajutorul umanitar și evacuarea cetățenilor – așa cum a fost cristalizat de „inițiativa în șase puncte” a ministrului de Esterne FM Wang Yi sunt impregnate de critici la adresa așa-zisei dezinformări a Occidentului și sancțiuni cărora, susține China, li se opun „partenerii care au păreri asemănătoare” și lumea în curs de dezvoltare. Concluzia este că problema nu constă în ceea ce se întâmplă în Ucraina, ci în cât de răi sunt SUA și Occidentul.
Pe de o parte, China își exprimă sprijinul pentru „suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor națiunilor”, dar, pe de altă parte, nu menționează niciodată în mod public încălcarea de către Rusia a integrității teritoriale a Ucrainei și chiar rezistă în mod explicit apelurilor de a condamna Rusia. În schimb, canalele oficiale chineze subliniază în mod repetat „problemele istorice complexe” din spatele situației din Ucraina, evitând orice acuzație.
China a uitat de memorandumul de la Budapesta
Conform amintitei analize, deși este dispus să vorbească cu partenerul strategic al Chinei, Rusia, președintele Xi încă nu a găsit timp să vorbească cu Ucraina, cu toate că China a încheiat un acord de parteneriat strategic cu Ucraina din 2013. Chiar înainte de acest moment, în 1994, guvernul Chinei a aprobat oficial principiile memorandumului de la Budapesta, oferind asigurări de securitate Ucrainei, și a promis alături de Rusia, SUA, Marea Britanie și Franța să respecte suveranitatea, independența și granițele existente ale Ucrainei în schimbul renunțării acesteia la armele nucleare.
Pe măsură ce discuțiile despre integritate teritorială și suveranitate au fost legate de situația din Taiwan, a existat o revărsare de declarații cu privire la poziția neclintită a Chinei pe această tema: Taiwan nu este Ucraina iar insula este acuzată de mass-media și oficiali controlați de stat că exploatează conflictul pentru a atrage atenția internațională.
Cu toate acestea, această neutralitate declarată nu înseamnă că China este de fapt neutră în ceea ce privește problema viitorului Ucrainei. În cele din urmă, oficialii chinezi acceptă ideea conform căreia pentru a se ajunge la pace, Ucrainei trebuie să-i fie refuzat dreptul de a se integra în NATO. China citează adesea Actul final de la Helsinki din 1975 atunci când se referă la „principiul securității indivizibile”, în timp ce în mod convenabil omite faptul că același document consacră dreptul țărilor de a-și alege liber alianțele la care doresc să adere. Carta de la Istanbul din 1999, semnată tot de Rusia, adaugă dreptul țărilor de a-și alege liber aranjamentele de securitate.
Ca să nu mai vorbim de faptul că articolul 51 din Carta ONU garantează dreptul statelor la autoapărare colectivă. Articolul 2.4 din aceeași Cartă include respectarea suveranității, independenței și integrității teritoriale a statelor – acestea fiind principii de bază pentru politica externă a Chinei. „Și chiar dacă Rusia subminează în mod clar însăși baza pentru stabilitatea sistemului nostru internațional, China nu a condamnat-o”, arată specialiștii de la EU vs Disinfo. Nu există tensiuni, nu există invazie Multă vreme, China s-a întrebat dacă a existat vreo criză în Ucraina. Până pe 24 februarie, rapoartele despre invazia iminentă a Ucrainei de către Rusia au fost etichetate ca fiind nimic altceva decât „exagerare înspăimântătoare” – urmând exemplul Rusiei în acest sens.
De asemenea, se precizat că Washington-ul avea o agendă de dezinformare care urmărea propriile sale scopuri geopolitice. De asemenea, China a susținut că acumularea de trupe la granița cu Ucrina a fost cauzată de SUA. Politica „agresivă” a SUA a fost apoi pusă în contrast cu aparentul calm al Chinei, cu politica sa de ajutor și de căutare a păcii. Chiar și atunci când Rusia a invadat, oficialii chinezi au refuzat să folosească cuvântul „invazie” și au considerat că avem de a face cu o metodă tipic occidentală de a distorsiona realitatea. Cu câteva excepții sporadice, singura instituție mass-media chineză controlată de stat care utilizează în mod regulat termenul „invazie” este CGTN. Chiar și confruntați cu masacrul de la Bucha, chinezii de peste mări au condamnat acțiunile Rusiei.
