Românii au motive din belșug să fie furioși. Există numeroase motive pentru care alegătorii s-au orientat spre candidatul de extrema dreaptă Călin Georgescu – inclusiv o foarte eficientă campanie pe TikTok și o retorică de succes despre cum ar trebui să stea România pe propriile-i picioare, însă nu încape îndoială că el a fost purtat și de un val de furie împotriva stării de fapt din țară, scrie Politico.
România se luptă cu un îndelungat declin demografic, cu plecarea a milioane de tineri muncitori în străinătate în căutare de salarii mai mari. Cei rămași în România se luptă cu o criză a nivelului de trai și cu amenințarea sărăciei lucii, precum și cu o descompunere a serviciilor publice care le subminează încrederea în sistem, arată Rador.
Politico a examinat cifrele legate de principalele preocupări ale românilor și de programele politicienilor.
1. Exodul creierelor
România își pierde încet dar sigur forța de muncă de înaltă calificare. De la finalul regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu, în 1989, milioane de români și-au părăsit țara – un val de emigrație facilitate ulterior și de aderarea României la UE. Din această cauză, la care se adaugă natalitatea scăzută, populația țării a pierdut peste 4 milioane de oameni în perioada 1990-2023.
Conform Băncii Mondiale, aproape 20% din forța de muncă românească – peste 2 milioane – a plecat să caute salarii mai bune în străinătate în ultimii 10-15 ani, iar mulți dintre ei nu s-au mai întors deloc. „De la o vreme societatea românească îmbătrânește și îndură unul dintre cele mai grave exoduri de creiere de pe planetă”, conchide raportul Băncii Mondiale.
2. Conducta dintre învățământ și piața muncii e spartă
Cum cei care părăsesc România tind să fie mai educați, firmele din țară nu reușesc să-și găsească angajați calificați.
România e statul UE cu cea mai mică proporție a tinerilor absolvenți de facultate. Deține de asemenea și recordul de neinvidiat de a avea cea mai mare proporție de „NEET” – tineri de 15-29 de ani care nici nu învață (inclusiv în școli profesionale), nici nu muncesc.
Și chiar dacă rata șomajului e mai mică în România decât media UE, această cifră maschează de fapt realitatea unei piețe a muncii stagnante. Aproape o treime din populația aptă de muncă nu muncește. În cazul femeilor, săracilor și indivizilor slab educați există o probabilitate mai mare să nu muncească sau să muncească la negru, cu salarii mici și fără nici un fel de protecție socială.
România e totodată codașa UE și la investițiile în educație și în programe vizând piața muncii.
3. Nivelul de trai
La fel ca o mare parte a UE, România s-a confruntat cu o îndelungată criză a nivelului de trai, agravată de pandemie și de războiul din Ucraina. Prețurile alimentare au crescut din cauza perturbării lanțurilor de aprovizionare și incertitudinii comerciale, iar facturile energetice au explodat din cauza invaziei ruse din Ucraina.
În România prețurile au crescut mai rapid decât media UE, iar mâncarea e acum cu 50% mai scumpă decât înainte de pandemie.
Hrana sănătoase a devenit mai puțin accesibilă, iar o proporție tot mai mare a populației afirmă că nu-și permite să consume alimente nutritive.
4. Sărăcie și inegalitate
România a realizat un progres considerabil după aderarea la UE în 2007. Apartenența la UE i-a adus beneficii substanțiale – inclusiv ajutoare financiare pentru a o asista la depășirea decalajului față de membrii mai bogați ai blocului.
Dar cu toate acestea țara rămâne tot una dintre cele mai sărace din UE. O treime din români erau expuși riscului de sărăcie ori excludere socială în 2023, iar venitul mediu al unei gospodării a rămas și acum la o treime din media UE.
În deceniul anterior un set de reforme ample, inclusiv creșterea salariului minim și reforma sistemului de pensii, i-au permis României să progreseze rapid în privința reducerii sărăciei, comparativ cu deceniile precedente. Și totuși, asistența socială a țării e mai slabă decât în majoritatea UE, lăsând categoriile vulnerabile – între care romii, șomerii și pensionarii – expuse în mod special riscului de sărăcie.
5. București – dar în rest?
În România pot fi găsite unele dintre cele mai sărace regiuni din întreaga UE, deși, paradoxal, capitala ei e una dintre cele mai bogate din bloc. De la intrarea țării în UE economia Bucureștilor a explodat și acum are un PIB per capita mai mare decât Paris și Stockholm.
Însă o analiză a Comisiei Europene din 2023 a depistat disparități regionale „foarte mari”. Probleme precum infrastructura inadecvată de transport, capacitatea administrativă deficitară și lacunele în materie de învățământ și calificare profesională împiedică recuperarea decalajului față de UE – și față de România însăși.
6. Asistența medicală
Copii născuți în România în 2022 se pot aștepta să trăiască 77 de ani – cu cinci ani mai puțin decât media UE de 82. Sistemul medical nefinanțat și lipsa investițiilor în prevenție sunt factori decisivi care le reduc românilor speranța de viață, condamnându-i la vieți nu doar mai scurte, ci și mai puțin sănătoase.
Pereții spitalelor care dau pe dinafară de corupție se prăbușesc, iar accentul pus pe tratarea prin internare înseamnă că prea puțină atenție i se acordă prevenirii bolilor cronice, precum cele cardio-vasculare și respiratorii – principala cauză a mortalității în România.
7. Corupția
România s-a clasat pe locul 63 din 180 de țări în Indicele Percepției Corupției din 2023, întocmit de Transparency International. Și presa și analizele guvernului evidențiază o „gravă corupție guvernamentală” și fenomenul patronajului politic [sau „clientelism” – n.trad.] răspândit la toate nivelurile administrației publice.
Nu e deci de mirare că încrederea în sistemul politic al României e alarmant de scăzută. Conform sondajului Eurobarometer de anul acesta mai puțin de 30% din români au încredere în guvernul lor – dar 69% își pun încrederea în armată.
