Sir George Iacobescu a crescut în România comunistă în deceniile de după cel de-al Doilea Război Mondial, dar astăzi este un dezvoltator imobiliar extrem de respectat în Marea Britanie, fiind președintele Canary Wharf Group, firma care a transformat o zonă de docuri abandonate în cartierul financiar al Londrei. Într-un interviu-reportaj publicat de Financial Times și citat de News.ro, George Iacobescu a povestit despre viața sa, mărturisind că uneori trebuie să se ciupească pentru a se convinge că nu visează.
Omul de afaceri le-a povestit jurnaliștilor britanici despre România comunistă. Condițiile erau atât de cumplite, încât, atunci când soacra sa a trebuit să facă o operație de cancer, familia a scos singurul bec mai puternic din casă și l-a trimis cu ea la spital, pentru ca chirurgii să aibă suficientă lumină pentru a opera.
Iacobescu nu regretă greutățile pe care le-a avut în prima parte a vieții. Cândva plănuia să devină medic, ca și tatăl său. Dar, în ciuda faptului că era un specialist de frunte, tatăl său abia își câștiga existența. Iacobescu a povestit jurnaliștilor britanici că regimul comunist românesc recompensa locurile de muncă din "clasa muncitoare" mai mult decât pe cele ale intelectualilor, lucru care îi amintește de populismul de astăzi.
"Fii om de construcții", l-a sfătuit tatăl său. "Pentru că lumea nu se va opri niciodată din construit", i-a spus el. Ceea ce s-a și întâmplat.
După ce o rudă din Canada a plătit pentru a-l ajuta să se mute acolo, a găsit rapid un loc de muncă ca inginer. El numește acești ani "anii de vis, anii entuziaști". Dar a fost, de asemenea, o perioadă de luptă și a durat ani de zile până când soția a putut să i se alăture.
În Canada, a fost liber să se bucure de o altă mare dragoste a vieții sale: muzica. În tinerețe, în România, Iacobescu asculta muzică occidentală la Radio Europa Liberă. "Cu toții am crescut cu trupul în România, dar cu mintea în lumea occidentală", spune el. La Montreal, l-a descoperit pe Leonard Cohen. "Pentru mine, nu există nimic mai bun pe lume. El vorbește despre misterele vieții", spune Iacobescu. "Multe dintre cântece sunt sumbre și triste. Dar în momentul în care ajungi la final, te simți bine, te simți pozitiv", spune el.
Acum, la 78 de ani, George Iacobescu are acea bucurie de a trăi a cuiva care și-a câștigat luxul cu greu. Și-a înlocuit recent Maserati-ul cu un Audi electric ecologic, notează Financial Times.
INGINER ZIUA, MUNCITOR NOAPTEA
După ce a studiat ingineria și a fugit din România în Canada la vârsta de 30 de ani, a lucrat ca inginer în construcții ziua și ca muncitor noaptea demolând clădiri afectate de incendii.
De atunci, realizările sale au fost - la propriu - monumentale. La dezvoltatorul Olympia & York, a supravegheat construcția unor clădiri precum World Financial Center din New York, în prezent Brookfield Place. Dar Londra este locul unde se află opera vieții sale.
Timp de peste trei decenii, el a fost forța motrice din spatele Canary Wharf. Din fostele docuri dezolante pe care le-a vizitat pentru prima dată în 1987, Iacobescu a creat un cartier strălucitor cu zeci de zgârie-nori, mare parte construiți pe apă. Puțini indivizi, de la Christopher Wren în secolul al XVII-lea sau John Nash la începutul secolului al XIX-lea, au lăsat o amprentă atât de personală pe harta Londrei, notează Financial Times.
Reamenajarea fostelor docuri a fost emblema transformării economice a Regatului Unit în anii 1980 și 1990 - lansată de "Big Bang"-ul de sub conducerea lui Margaret Thatcher, care a dereglementat piețele financiare din Regatul Unit și a anunțat internaționalizarea industriei serviciilor financiare din Londra.
"NOI NU AM CONSTRUIT CLĂDIRI, AM CONSTRUIT UN ORAȘ"
"Noi nu am construit clădiri. Am construit un oraș", spune el.
Iacobescu susține că The Canary Wharf și legăturile feroviare au fost "catalizatorul" unor schimbări majore în estul Londrei, amintind de dezvoltările din zonă - Millennium Dome, City Airport, centrul de conferințe ExCel și locul unde s-au desfășurat Jocurile Olimpice din 2012.
Deși statul britanic a fost un partener nesigur în proiect, Canary Wharf a devenit, în cele din urmă, una dintre cele mai de succes întreprinderi public-privat din țară.
Și este clar că Iacobescu încă o admiră pe Thatcher. El s-a întâlnit cu fiecare prim-ministru de atunci. A fost ea cea mai impresionantă? Da, spune el. În anii '90, când Thatcher nu mai era în funcție, Iacobescu își amintește de un telefon de la secretara ei. Ea a spus: O să vă citesc doar ceea ce a dictat doamna Thatcher. De ce nu mă invită acești oameni drăguți de la Canary Wharf? Iacobescu a înțeles aluzia și a organizat rapid o vizită.
ÎN CE SE TRANSFORMĂ CANARY WHARF
Însă astăzi, această moștenire este amenințată. Brexitul a pus în pericol locul Londrei de capitală financiară a Europei. Iar pandemia de Covid-19 și creșterea numărului de persoane care lucrează de acasă au făcut ca etajele vaste de birouri din turnurile Canary Wharf să pară pentru unii la fel de vetuste ca vechile docuri de marfă pe care le-au înlocuit. The Wharf este vârful unei crize pe piața globală a investițiilor în birouri, care se ridică la 4,65 miliarde de dolari, și a unei regândiri generaționale cu privire la locul de muncă al oamenilor.
Anul trecut, când ministrul de finanțe Jeremy Hunt a promis că va construi 12 potențiale noi turnuri pentru afaceri, i-a cerut sfatul lui George Iacobescu, dar nu a ținut neapărat cont de el. "Știți câte au făcut?", spune el malițios, făcând din degete numărul zero.
Iacobescu spune că nu este îngrijorat de viitorul Canary Wharf. Dacă pe vremuri însemna o mână de turnuri de birouri izolate, închiriate marilor bănci, acum îl vede ca pe un cartier de sine stătător al Londrei, în care se amestecă birouri, locuințe, magazine și restaurante. Zona va continua să își schimbe destinația, dar, având în vedere presiunea creșterii populației urbane, Iacobescu susține că nu riscă să devină mai puțin dorită decât City.
Iacobescu subliniază că încă de dinainte de Covid-19, și-a diversificat clienții pentru birouri și a adăugat mii de unități de locuințe, alături de mai multe restaurante și magazine. El îl vede acum ca pe un cartier, nu ca pe un sediu pentru angajații din domeniul financiar.
Lucrul de acasă, spune el, "nu este o utopie, ci o distopie".
PENSIA, O PROVOCARE
"Sincer, trebuie să alegi între modestia ipocrită și mândrie", spune el. "Iar eu aș alege mândria. Pentru că nimeni nu a creat în Londra ceva asemănător", spune Iacobescu.
În ciuda faptului că a renunțat la funcția de director executiv al Canary Wharf Group pentru a deveni președintele acestuia, Iacobescu are și alte proiecte de dezvoltare și nu se simte un pensionar. Relaxat și deschis, el glumește cu toată lumea. Ca șef, are reputația de a fi atât popular, cât și exigent.
Pentru Iacobescu, pensionarea pare să fie o provocare. El spune că încă lucrează șase zile și jumătate pe săptămână, uneori până la miezul nopții - apoi fumează adesea un trabuc în grădina casei sale din Mayfair, citind și ascultând jazz până în jurul orei 1 dimineața. "Este foarte dificil să tragi o linie și să spui: Asta a fost munca, asta e pensionarea", spune el. "Canary Wharf nu se oprește astăzi pentru că mă pensionez. Este ca și fiica ta. S-a căsătorit, dar este tot fiica ta", explică el.
