O pictură cumpărată pentru o sumă redusă ca fiind o simplă copie acum 50 de ani s-a dovedit a fi o operă de artă în veche de 4 secole și cu o valoare de zeci de mii de lire sterline.
Istoricul de artă Christopher Wright a descoperit, de-a lungul a cinci decenii, câteva picturi vechi de maeștri în colecții publice și private. Acum, a descoperit că o copie a unei picturi de Sir Anthony van Dyck, pe care și-a cumpărat-o pentru 65 de lire sterline în 1970, ar fi chiar originalul realizat de pictorul flamand de la curtea regelui Carol I din secolul al XVII-lea, scrie The Guardian, preluat de News.ro.
„L-am cumpărat de la un dealer din vestul Londrei. Ca istoric de artă, l-am cumpărat considerându-l o copie. Ciudat, nu i-am dat atenție. Am avut sindromul copiii cizmarului sunt cel mai prost încălțați, așa că și colecția de artă a unui istoric de artă este cea mai puțin luată în seamă”, a spus el.
Wright a estimat că pictura ar putea valora în jur de 40.000 de lire sterline, deși unele opere de Van Dyck s-au vândut cu sume de șapte cifre. Aceasta înseamnă de peste 600 de ori suma plătită inițial și un randament anualizat de 13,7%. Pictura, un portret al infantei Isabella Clara Eugenia, a stat atârnat în sufrageria sa mulți ani. Realizând acum semnificația sa, a mers la o instituție publică. Va împrumuta lucrarea permanent Muzeului Cannon Hall din Barnsley, care se mândrește cu o colecție de picturi olandeze și flamande din secolul al XVII-lea.
A privit portretul infantei cu atenție doar după ce tabloul i-a atras atenția unui vizitator, Colin Harrison, curator la European Art at the Ashmolean Museum, Oxford. „A venit să mă vadă, am vorbit și mi-a spus: „Cred cu adevărat că pictura ta este de Van Dyck”, a spus Wright. „Când deții ceva, nu observi. Mâinile modelului au fost cele care au atras atenția. Asta a observat Colin”.
Când Wright a cumpărat tabloul, a presupus că este una dintre numeroasele copii ale portretelor infantei de Van Dyck în diferite formate, inclusiv versiuni întregi, trei sferturi sau pe jumătate. Al lui este pe jumătate, un ulei pe pânză care măsoară 81,5 cm pe 70,5 cm. În fiecare, infanta apare de obicei călugăriță, evidențiind doliul și evlavia după moartea soțului ei, arhiducele Albert al VII-lea al Austriei, în 1621. Ea a devenit regentă a Olandei și a domnit până la moarte, în 1633, abandonând bijuteriile și îmbrăcămintea fastuoasă în care fusese pictată în tinerețea ei.
inspirat de Harrison, Wright a dus tabloul la Courtauld Institute of Art din centrul Londrei, unde a fost analizat și restaurat. „Era murdar dar era într-o condiție decentă”, a spus el.
Se crede că ar data între 1628 și 1632. Van Dyck a lucrat până atunci în Anglia pentru regele James I și ca pictor de curte al infantei și, în 1632, s-a întors în Anglia, unde Carol I l-a numit „principalle Paynter” și l-a făcut cavaler.
