Produsul Intern Brut pe cap de locuitor al României a crescut de 26 de ori față de 1918, calculat în dolari americani la nivelul anului 2011, perioadă caracterizată de o mare volatilitate a evoluției economice, spune viceguvernatorul Liviu Voinea, cu ocazia lansării cărții "Un veac de sinceritate. Recuperarea memoriei pierdute a economiei românești: 1918-2018".
Lucrarea coordonată de Liviu Voinea, la care au lucrat mai mulți autori din Banca Națională a României, și-a propus să acopere mai multe găuri statistice istorice pentru indicatorii principali macroeconomici, în condițiile în care de-a lungul timpului s-au schimbat nu numai criteriile statistice, dar și regimurile economice, prin trecerea de la capitalism la comunism și înapoi la capitalism.
Creșterea medie în ultimii 100 de ani a fost de 3,3%, dar aceasta este rezultatul unei evoluții foarte volatile, cu perioade de creștere accelerată și cu recesiuni mai adânci decât în țările Vestice sau cele din țările comparabile din regiune, arată Voinea.
„Nu este un raport oficial, este o lucrare de cercetare. România avea nevoie de 100 de ani de cifre pentru a înțelege mai bine prin ce a trecut”, spune viceguvernatorul.
Încercări privind prezentarea unor serii lungi de timp privind evoluția PIB sau a altor indicatori au mai fost făcute de-a lungul timpului de Angus Maddison și, pentru România, de Victor Axenciuc, care au stat la baza unor lucrări privind evoluția economică comparată, precum cea a lui Bogdan Murgescu (România și Europa, Acumularea decalajelor economice, 1500 – 2010).
Voinea spune că a fost nevoie de reconstituirea datelor pentru perioada 1918-1919, 1947-1949, în care acestea lipsesc sau sunt de calitate îndoielnică. Alte probleme au fost cu datele din anii ‘50. Datele de după 1995 au fost recalculate pentru a fi comparabile.
În primii 5 ani de la Marea Unire, economia a crescut cu 36% (de la 861 de dolari la 1.299 de dolari per capita). Apoi, perioada interbelică a fost marcată de mai multe recesiuni și creșterea economică a fost mai redusă. Sumele sunt exprimate în dolari din 2011, ajustați cu paritatea puterii de cumpărare.
După 1989, produsul intern brut s-a dublat la 22.000 de dolari per capita.
Cele mai lungi perioade de creștere au fost cele dintre 1920 și 1926, 1959 și 1973, 2000 și 2008 și cea începută în 2011, explică Voinea.
PIB din 2017 era mai mare de trei ori față de cel din 1992, în condițiile în care atunci se încheia prima tranziție de la comunism la capitalism, dar economia se afla deja într-o situație proastă în 1989, cu o scădere adâncă timp de 5 ani în decada ‘80, când a fost plătită forțat datoria externă, după defaultul din 1981, arată Voinea. "În 1992 ne-am întors la PIB din 1973. Au fost aproape două decenii pierdute pentru dezvoltare".
Au fost 18 perioade de expansiune și 18 de recesiune – cele mai crunte fiind cele de după cel de-al doilea război mondial, din decada ‘80 și de la sfârșitul anilor ‘90. Au fost recesiuni mai adânci decât țările mari și, din punct de vedere al ciclurilor de creștere și recesiune, evoluția este surprinzător de bine aliniată cu cele ale statelor dezvoltate, mai ales SUA, arată oficialul.
Ritmul mediu anual de creștere a fost de 3,3% pe an, foarte apropiat de ritmul potențial actual de creștere calculat de BNR.
Rata medie de creștere a fost superioară țărilor din Vest sau celei din China și Japonia.
„Am crescut mai repede pentru că am plecat de foarte jos. În 1918, PIB per capita era la 10% față de SUA, acum suntem la 41%. Convergența e chiar accelerată”, explică Voinea.
„România a recuperat o parte din decalajul de dezvoltare, dar această creștere a fost inegală. Deși s-a mai atenuat”, adaugă acesta. Spre exemplu, în perioada interbelică, mortalitatea infantilă era 17 la mie, azi este de 0,6 la mie, a scăzut puternic, dar rămâne tot dublul mediei europene.
În 2017 erau înregistrați 5,1 milioane de săraci, după calculele Băncii Mondiale, efectuate după standardele economiilor de venit mediu.
„Avem 40% din săracii Europei. Dar înainte să intrăm în UE aveam 60% din săracii Europei. Deci convergența se produce. Rămân, însă, multe de rezolvat inclusiv în interiorul țării”, spune Voinea.
Probleme cu sustenabilitatea datoriei publice a apărut la diferite niveluri de-a lungul timpului, de la 70% din PIB în perioada interbelică, la 8% în 1981.
Unele dintre problemele structurale s-au menținut de-a lungul timpului. De pildă, arieratele, problema cu administrația publică, reforma vămilor sau cheltuielile bugetare – erau menționate și în acordul cu Societatea Națiunilor de restructurare a datoriilor după Marea Recesiune, dar și în acordul cu Fondul Monetar Internațional din 2009, explică Voinea.
