Femeile din Uniunea Europeană câștigă pe an, în medie, cu două salarii mai puțin decât bărbații, arată un studiu al Comsiei Europene. Româncele se plasează cel mai bine în clasamentul pe statele membre, diferența de salarizare orară fiind de patru ori mai mică decât media europeană.
„În medie, dacă un bărbat european încetează să mai lucreze în data de 3 noiembrie, remunerația lui pentru acest an este egală cu cea a unei femei europene care continuă să lucreze până la 31 decembrie. Acest lucru nu este nici echitabil, nici sustenabil și sincer este inacceptabil. Angajatorii europeni trebuie să nu mai transmită mesajul că femeile merită două fișe de salariu mai puțin decât bărbații în fiecare an”, a declarat prim-vicepreședintele Frans Timmermans.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Potrivit unui studiu publicat miercuri, în România diferența de salarizare orară brută dintre femei și bărbați este de 4,5%, în favoarea celor din urmă, fiind de patru ori mai mică decât media europeană (16,7%). Valoarea maximă (28,1%) se înregistrează în Estonia.
Diferența de salarizare în România este cauzată de distribuția în sectoarele industrial, femeile lucrând în general în domenii care oferă o salarizare orară mai redusă la același nivel de calificare, cum ar fi educația, sănătatea, asistența socială, vârsta, cu efect pozitiv asupra salarizării orare, femeile având vârste mai reduse decât bărbații, timpul de lucru, femeile având mai des locuri de muncă cu normă parțială decât bărbații.
Pe ansamblul Uniunii, principalele dezavantaje cu care se confruntă femeile pe piața muncii includ: salarizare orară mai mică, program de lucru mai scurt în posturi remunerate și rate de angajare mai mici (de ex. când își întrerup cariera pentru creșterea unui copil sau îngrijirea unei rude).
Diferența de salarizare este data și de numărul pozițiilor de conducere ocupate, managerii de top fiind în mod covârșitor bărbați și doar 4% femei, precum și de volumul de sarcini importante dar neplătite (cum ar fi creșterea copiilor sau îngrijirea rudelor și, nu în ultimul rând, discriminarea salarială (existentă în continuare, deși ilegală).
