Pe măsură ce anul se încheie, atenția piețelor se mută spre 2026, pe care economiștii îl descriu drept un an al creșterii mai lente și al riscurilor asimetrice, în care politicile monetare nu vor mai putea compensa integral șocurile geopolitice și comerciale.
Pe parcursul anului, tarifele vamale impuse de administrația Trump au amplificat incertitudinea în comerțul internațional, în timp ce Europa a rămas rezilientă, dar anemică, iar China a intrat într-o fază de slăbire mai vizibilă a cererii interne și a profitabilității industriale, potrivit evaluărilor Reuters.
Tarifele și ”noua normalitate” a comerțului
Unul dintre factorii dominanți ai anului a fost revenirea bruscă a tarifelor vamale ca instrument central de politică economică. Potrivit calculelor Yale Budget Lab citate de Reuters, modificările din 2025 au urcat rata medie a tarifelor SUA la aproape 17%, de la sub 3% la finalul lui 2024, iar încasările din aceste taxe au ajuns la circa 30 miliarde de dolari pe lună pentru Trezoreria SUA, scrie News.ro.
Efectul imediat a fost creșterea incertitudinii pentru companii și investitori, cu schimbări de rută în lanțurile de aprovizionare și un apetit mai prudent pentru investiții în sectoare expuse comerțului.
În paralel, prognozele OCDE au sugerat o încetinire a dinamicii comerciale: creșterea comerțului mondial ar urma să se tempereze, pe măsură ce impactul tarifelor se transmite către investiții și consum.
Conform proiecțiilor OCDE, creșterea volumului comerțului mondial, după o expansiune de aproximativ 4,2% în 2025, este așteptat să se tempereze până la circa 2,3% în 2026, pe măsură ce efectele tarifelor mai ridicate și ale incertitudinii politice se transmit în costurile de investiții și consum, restrângând expansiunea schimburilor comerciale.
Băncile centrale: de la relaxare accelerată a politicilor monetare la semnale de final de ciclu
Pe fundalul tensiunilor comerciale și al încetinirii economiei globale, 2025 a fost anul în care marile bănci centrale au livrat una dintre cele mai consistente relaxări monetare din perioada post-criză financiară, într-un efort de a susține creșterea și de a gestiona procesul de dezinflație. Rezerva Federală a SUA a redus treptat dobânda de politică monetară de la maximele ciclului anterior, aducând rata fondurilor federale în jurul intervalului 4,25%–4,50% spre finalul anului, pe măsură ce inflația s-a temperat, iar riscurile pentru economie au devenit mai echilibrate, potrivit relatărilor Reuters.
În Europa, Banca Centrală Europeană a urmat o traiectorie similară, operând reduceri succesive ale dobânzilor pentru a sprijini o economie a zonei euro caracterizată de creștere modestă. Dobânda la facilitatea de depozit a BCE a coborât în 2025 spre zona 3,75%, după ce atinsese niveluri record în ciclul de înăsprire, deși oficialii au continuat să avertizeze că presiunile inflaționiste, în special în sectorul serviciilor, nu au dispărut complet.
Spre final de an, însă, tonul ambelor instituții a devenit mai prudent. Reuters notează că oficiali atât de la Fed, cât și de la BCE au început să transmită că ciclul reducerilor se apropie de final, iar piețele intră în 2026 cu temerea că o combinație de creștere încă rezilientă și inflație ”persistentă” ar putea impune menținerea dobânzilor la niveluri restrictive pentru mai mult timp, sau chiar redeschiderea dezbaterii privind majorări în anumite jurisdicții. Această schimbare de așteptări a alimentat volatilitatea pe piețele valutare și de obligațiuni și a complicat perspectivele economiei globale.
Europa: reziliență fără impuls, cu presiuni pe industrie
În Europa, tabloul a fost unul de rezistență peste așteptări, dar cu un final de an lipsit de impuls. Economia zonei euro a înregistrat în 2025 o creștere modestă, estimată în jur de 1–1,2%, potrivit datelor și evaluărilor citate de Reuters, pe fondul slăbiciunii persistente din industrie. Indicatorii PMI au arătat o încetinire a activității de afaceri spre finalul anului, cu presiuni mai pronunțate în sectorul manufacturier, în special în Germania, în timp ce serviciile au rămas principalul pilon de sprijin.
Germania, cea mai mare economie a regiunii, a continuat să fie un punct sensibil, cu o creștere apropiată de zero sau ușor negativă în unele trimestre, reflectând impactul cererii externe slabe, al costurilor ridicate și al protecționismului global. Pe măsură ce 2026 se apropie, un sondaj citat de Reuters arată că numeroase asociații de afaceri germane se așteaptă la reduceri de personal, invocând aceiași factori structurali care apasă asupra competitivității industriei europene.
SUA: creștere economică susținută, dar cu costul incertitudinii comerciale
Pentru SUA, 2025 a combinat o economie relativ robustă cu un regim comercial mai dur. Economia americană a crescut într-un ritm de aproximativ 2–2,5%, susținută de consum și de o piață a muncii încă solidă, chiar dacă ritmul a încetinit față de anii anteriori. Tarifele introduse de administrația Trump au fost prezentate drept instrument pentru reindustrializare și reechilibrare, însă au complicat planificarea pentru companiile multinaționale și au amplificat riscurile de reacție din partea partenerilor comerciali.
În piețele financiare, acest mix de creștere și protecționism a generat episoade de recalibrare, investitorii fiind atenți la modul în care tarifele pot influența inflația, marjele companiilor și traiectoria politicii monetare în 2026.
China: presiune pe cererea internă și profituri industriale în scădere
În China, semnalele de slăbire au devenit mai vizibile spre finalul anului. Reuters a relatat că profiturile industriale au scăzut cu 13,1% în noiembrie, comparativ cu anul anterior, pe fondul cererii interne slabe și al presiunilor deflaționiste la poarta fabricii, în pofida unui sector de export relativ mai rezilient. Estimări ale Rhodium Group citate de Reuters plasează creșterea economică din 2025 la 2,5–3%, sub ținta oficială, alimentând dezbaterile privind necesitatea unor stimulente suplimentare pentru susținerea economiei în 2026.
Incertitudini geopolitice, investiții prudente și 2026 ca test de stres
Privite în ansamblu, aceste evoluții arată o economie globală care a evitat o încetinire abruptă în 2025, dar care intră în 2026 cu creșteri inegale și vulnerabile la șocuri geopolitice și comerciale. Investițiile rămân prudente, companiile sunt mai selective, iar piețele tratează geopolitica drept un factor macroeconomic de prim rang, transformând 2026 într-un veritabil test de stres pentru reziliența economiei globale.
Perspective pentru 2026: creștere mai lentă, riscuri ridicate
Cele mai recente evaluări ale instituțiilor internaționale și ale marilor bănci indică un ritm mai temperat al economiei globale în 2026, cu vulnerabilități concentrate în comerț, industrie și piețele emergente.
Fondul Monetar Internațional estimează că economia mondială va crește în 2026 într-un ritm apropiat de 3%, sub media istorică, avertizând că tensiunile geopolitice, politicile comerciale restrictive și nivelul ridicat al datoriei publice limitează potențialul de expansiune. FMI subliniază că riscurile sunt ”înclinate în jos”, în special în cazul unei escaladări a conflictelor sau a unui nou val de protecționism.
Banca Mondială are o evaluare similară, anticipând o creștere globală modestă și avertizând că investițiile private rămân sub potențial, în timp ce economiile emergente sunt expuse la volatilitatea financiară și la încetinirea cererii externe.
Din zona sectorului privat, analiștii marilor bănci internaționale, inclusiv Goldman Sachs și JPMorgan, descriu 2026 drept un an de ”normalizare fragilă”. Potrivit acestora, SUA ar urma să evite o recesiune, dar cu o creștere mai lentă, Europa să rămână aproape de stagnare, iar China să continue să se confrunte cu presiuni structurale, chiar și în prezența unor stimulente suplimentare.
În acest context, economiștii avertizează că spațiul de manevră al băncilor centrale este mai limitat decât în anii anteriori, iar orice șoc geopolitic major sau reaprindere a inflației ar putea avea un impact disproporționat asupra piețelor financiare și a încrederii.
După un 2025 în care economia globală a demonstrat reziliență, 2026 se conturează drept un an al creșterii fragile, al investițiilor prudente și al riscurilor geopolitice persistente, în care direcția va fi dictată mai puțin de ciclurile economice clasice și mai mult de deciziile politice și strategice.
