Livrările de gaze rusești către Europa au fost sub nivelul cererii, evoluție care coincide cu un val de căldură timpuriu care a cuprins sudul continentului, alimentând îngrijorările că ar putea avea dificultăți să își refacă stocurile înainte de sezonul de iarnă, transmite Reuters.
Ucraina a oprit luna trecută o rută de tranzit de gaze către Europa, dând vina pe interferența forțelor ruse de ocupație, în timp ce livrările de gaze ale Rusiei către multe țări europene au fost întrerupte complet din cauza nerespectării noului mecanism de plată în ruble impus de Moscova, scrie News.ro.
CARE SUNT RUTEILE CHEIE PENTRU GAZELE RUSEȘTI ÎN EUROPA?
Rusia furnizează aproximativ 40% din necesarul de gaze naturale al Europei, mai ales prin conducte.
Livrările de anul trecut au fost de aproximativ 155 de miliarde de metri cubi (bcm). Coridorul de tranzit prin Ucraina livrează în mare parte gaze către Austria, Italia, Slovacia și alte state est-europene.
Ucraina a închis luna trecută conducta cheie de tranzit Sohranovka, care trece prin teritoriul ocupat de ruți în estul țării.
Țările europene au încercat să își reducă dependența de gazul rusesc. Rusia a oprit deja livrările de gaze căître unele state, care au respins cererea Rusiei pentru o nouă metodă de plată.
Dar altele, inclusiv Germania, încă mai au nevoie de gaze rusești și încearcă să își refacă rezervele de gaze epuizate.
Rutele alternative de gaze către Europa care nu trec prin Ucraina includ conducta Yamal-Europe, care traversează Belarus și Polonia până în Germania, și Nord Stream 1, care trece pe sub Marea Baltică până în Germania.
Conducta Yamal-Europa are o capacitate de 33 de miliarde de metri cubi (bcm), aproximativ o șesime din exporturile de gaze rusești către Europa. Gazul curge spre est prin conducta din Germania până în Polonia de ceva timp.
Moscova a aplicat sancțiuni proprietarului părții poloneze a conductei Yamal-Europa care transportă gaze ruseșto în Europa.
Cu toate acestea, Polonia se poate descurca fără flux invers de gaz pe conducta Yamal, a spus ministrul pentru climă.
Austria, Italia, Slovacia, Republica Cehă și Germania primesc volume mai mici prin Nord Stream 1, care reprezintă aproximativ 40% din fluxurile de conducte rusești către UE.
Franța a raportat că nu a primit gaze rusești din Germania din 15 iunie.
Kremlinul a spus că reducerile de aprovizionare nu au fost premeditate, dând vina pe sancțiunile occidentale pentru o întârziere a returnării echipamentelor trimise pentru întreținere în Canada.
Nord Stream 1 va suferi, de asemenea, o oprire anuală completă în perioada 11-21 iulie.
DE UNDE POATE OBȚINE GAZE EUROPA?
Unele țări au opțiuni alternative de aprovizionare, iar rețeaua de gaze a Europei este interconectată, astfel încât livrările să poată fi partajate, deși piața globală a gazelor era strânsă chiar înainte de criza din Ucraina.
Germania, cel mai mare consumator de gaze rusești din Europa, care a oprit certificarea noii conducte Nord Stream 2 din Rusia din cauza războiului din Ucraina, ar putea importa gaze din Marea Britanie, Danemarca, Norvegia și Țările de Jos, prin conducte.
Norvegia, al doilea mare exportator al Europei, după Rusia, a crescut producția pentru a ajuta Uniunea Europeană să își atingă obiectivul de a pune capăt dependenței de combustibilii fosili ruși până în 2027. Compania britanică Centrica a semnat un acord cu Equinor, din Norvegia, pentru furnizarea suplimentară de gaze către Regatul Unit pentru următoarele trei ierni.
Marea Britanie nu se bazează pe gazele rusești și poate exporta și în Europa, prin conducte.
Europa de Sud poate primi gaze azere prin Conducta Trans Adriatică către Italia și Conducta Trans-Anatoliană de Gaze Naturale (TANAP) prin Turcia.
Statele Unite au declarat că pot furniza Uniunii Europene 15 miliarde de metri cubi de gaze naturale lichefiate (GNL) în acest an.
Uzinele de GNL din SUA produc la capacitate maximă, dar o explozie de săptămâna trecută la un terminal important de export de GNL din Texas îl va menține inactiv până în septembrie, iar ulterior va funcționa doar parțial până la sfârșitul anului 2022.
Terminalele de GNL din Europa au, de asemenea, o capacitate limitată pentru importuri suplimentare, deși unele țări europene spun că sunt în căutarea unor modalități de extindere a importurilor și stocării.
Germania se numără printre țările care doresc să construiască noi terminale GNL. Țara planifică să construiască două terminale în doar doi ani.
Polonia, care își asigură aproximativ 50% din consum cu gaze rusești sau aproximativ 10 miliarde de metri cubi, a spus că poate obține gaze prin două legături cu Germania. În octombrie, va fi deschisă o conductă care permite fluxul de până la 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an între Polonia și Norvegia.
EXISTĂ ALTE OPȚIUNI PENTRU A ACOPERI NECESARUL DE GAZ?
Mai multe țări ar putea încerca să umple orice decalaj în aprovizionarea cu energie apelând la importurile de energie electrică prin interconectoare de la vecinii lor sau prin stimularea producerii de energie din energie nucleară, regenerabile, hidroenergetică sau cărbune.
Disponibilitatea nucleară este în scădere în Belgia, Marea Britanie, Franța și Germania, din cauza centralelor care se confruntă cu întreruperi pe măsură ce îmbătrânesc, sunt dezafectate sau eliminate treptat.
Europa a încercat să renunțe la cărbune pentru a îndeplini obiectivele climatice, dar unele centrale pe cărbune au fost repornite de la jumătatea anului 2021 din cauza creșterii prețurilor la gaze.
Oficialii germani se pregătesc, de asemenea, pentru orice oprire bruscă a aprovizionării cu gaze rusești, cu un pachet de urgență care ar putea include preluarea controlului asupra firmelor de importanță majoră, au declarat trei persoane familiarizate cu problema, pentru Reuters.
Situația aprovizionării cu gaze este ”tensionată”, dar livrările germane de gaze sunt stabile în acest moment, a declarat vineri Bundesnetzagentur, autoritatea de reglementare a energiei din Germania.
Între timp, Italia ar putea declara săptămâna viitoare stare de alertă pentru gaze, dacă Rusia va continua să reducă livrările cu gaze, au spus două surse guvernamentale, care ar avea ca scop reducerea consumului de gaze, raționalizarea gazelor pentru utilizatorii industriali și creșterea producției de energie pe cărbune.
