Insolvențele din sectorul construcțiilor din Europa vor crește cu 14 -24% în acest an, pandemia de coronavirus stârnind un șoc al rentabilității IMM-urilor din acest sector. IMM-urile reprezintă partea cea mai importantă a companiilor din domeniu, cu o
pondere a cifrei de afaceri de aproximativ 80% din totalul sectorului în Europa. Spre deosebire de marile companii diversificate, care sunt flexibile și bine poziționate astfel încât să poată face față crizei generate de Covid-19, un număr mare de IMM-uri ar putea întâmpina dificultăți majore.
Astfel, insolvențele din sectorul construcțiilor din Europa vor crește cu 15 -24% în 2020, Spania și Franța atingând vârful, în timp ce Marea Britanie se poziționează la polul opus, estimează analiștii. Ei se așteaptă ca numărul insolvențelor să înregistreze o creștere de +24% în Spania, +19% în Franța și Olanda și +15% în Italia și Marea Britanie. Din cauza problemelor structurale, domeniul construcțiilor numără deja 20% din totalul insolvențelor, Covid-19 agravând vulnerabilitățile IMM-urilor, acestea devenind și mai fragile; companiile mari nu sunt nici ele imune.
În cazul României, privind din perspectiva cererii, sectorul construcțiilor a performat peste așteptări. Creșterea cu peste 22% a volumului lucrărilor de construcții în primele cinci luni ale anului 2020 (atât în serie brută cât și ajustat – sursa: INS), coroborată cu evoluții pozitive la nivelul tuturor segmentelor este un motiv de optimism. Fără a neglija impactul anului electoral în impulsionarea cererii, evoluția poate marca și o schimbare a politicii guvernamentale dinspre orientarea preponderent spre consum către o mai mare atenție pentru investiții. Într-adevar, proiectele mari de infrastructură încă nu apar în statistici - cele mai mari creșteri – de cel puțin 50% - fiind pentru proiectele de reparații capitale și de întreținere, se arată într-o analiză a Euler Hermes, jucător în gestionarea creanțelor.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
În linie cu tendințele din alte țări referitoare la munca de la distanțăa, segmentul de construcții de birouri a avut rata de creștere cea mai scăzută la nivel structural – de doar 4% în primele 5 luni (serie brută) și ne așteptăm ca ritmul să scadă pe măsură ce proiectele începute înainte de răspândirea pandemiei ajung să fie finalizate.
Chiar dacă sectorul rezidențial a avansat cu peste 19%, numărul de autorizații pentru clădiri rezidențiale a scăzut cu 15% în primele 5 luni ale anului. Cumva în contrapondere, înlocuirea programului Prima Casă cu Noua Casă însoțit de o creștere substanțială a plafonului de garantare ar putea stimula dezvoltarea segmentului rezidențial și după 2020. Efectele potențiale sunt totuși controversate, putând ușor alimenta o inflație consistentă a prețurilor apartamentelor în lipsa vreunui șoc asupra veniturilor gospodariilor în următoarea perioadă.
Deși șocul pandemiei asupra veniturilor a fost mai mic pentru sectorul local al construcțiilor față de alte domenii economice, presiunile competitive împreună cu gradul mare de fragmentare al pieței și costurile cu măsurile de protecție față de pandemia care se răspăndește vor afecta marjele de profit în special pentru companiile mici.
IMM-urile locale, de multe ori slab capitalizate și cu putere mică de negociere, au un acces redus la facilitățile bancare, cu efect direct asupra lichidității și a încetinirii termenelor de plată. Deși numărul insolvențelor din construcții a scăzut cu mai mult de 30% în primele 5 luni ale anului (sursa: ONRC), ponderea acestora în total se menține pe un deloc de invidiat loc 2 după vastul domeniu al comerțului, crescând chiar spre 17% față de 15% în perioada omoloagă a anului trecut. Ne așteptăm ca numărul insolvențelor în construcții să crească începând cu primul trimestru din 2021 în lipsa unor măsuri de salvgardare a marjelor și implicit a solvabilității, arată analiștii.
”Pentru anul 2020, preconizăm o scădere cu 25% a veniturilor pentru IMM-uri, ceea ce ar putea conduce la o diminuare de 2pp a marjelor Ebitda la 2%, față de o scădere de 1pp la 12-13% pentru companiile mari. De asemenea, putem observa în continuare că, în cazul deloc neobișnuit al unei datorii nete de șase ori mai mare decât nivelul Ebitda, aceasta ar putea genera fonduri insuficiente pentru acoperirea serviciului datoriei. Privind din perspectiva cererii, în România sectorul construcțiilor a performat înregistrând o creștere cu peste 22% a volumului lucrărilor de construcții în primele cinci luni ale anului 2020. În România, companiile mari au fost favorizate la nivelul profitabilității, în defavoarea IMM-urilor, prin accesul mai ușor la contractele publice și private dar mai ales prin prisma finanțării. Măsurile de ajutor pentru IMM-uri sunt limitate (ca și în cazul multor altor țări europene) la nivelul accesarii schemelor de ajutor de stat precum somajul tehnic sau garanții pentru facilitarea creditării bancare”, a declarat Mihai Chipirliu, CFA, Head of Risk Analysis Euler Hermes România.
Înainte de răspândirea Covid-19, domeniul construcțiilor ieșea de pe un vârf ciclic, dar se află încă în expansiune, cele mai mari companii prezentând o perspectivă financiară solidă. Fiind însă un sector dependent de muncă fizică, domeniul construcțiilor a cunoscut o întrerupere semnificativă din cauza pandemiei de Covid-19, în ciuda fatului că a fost considerată o activitate esențială în multe țări. Ne așteptăm ca pandemia Covid-19 să accentueze dinamica de sens opus dintre companiile mari și cele mici din acest sector, arată sursa citată.
Partea cea mai importantă a acestui domeniu este reprezentata de IMM-uri care realizează aproximativ 80% din cifra de afaceri din Europa. Companiile cu mai puțin de 250 de angajați constituie 99% din totalul acestui sector, în timp ce cele mai mici business-uri - acelea cu mai puțin de 49 de angajați- reprezintă 98%.
Această structură este deosebit de pronunțată în Italia, unde 99% din sectorul construcțiilor este format din companii cu mai puțin de 20 de angajați. Urmează Olanda și Polonia cu 98% fiecare. În Spania și Germania IMM-urile realizeaza 85% și, respectiv 75% din cifra de afaceri a acestui sector.
IMM-urile din Europa tind să fie concentrate pe construcții rezidențiale/comerciale și dezvoltări de proiecte, în timp ce în ingineria civilă, adică proiectele mari de infrastructura , ponderea companiilor mari este mult mai ridicată, la aproximativ 45%.
IMM-urile sunt structural mai puțin rentabile decât omologii lor mai mari, ca dovadă marjele Ebitda ce variază între 1% și 4% în funcție de mărime, comparativ cu 10%-14% pentru companiile mari. Motivele diferențierii rentabilității sunt destule, dar cel mai important îl putem atribui lipsei puterii de negociere, dimensiunii proiectului și scalabilității. IMM-urile funcționează adesea ca subcontractoarele companiilor mai mari, astfel încât majoritatea profiturilor revine acestora din urmă. Observăm că la capătul celălalt, IMM-urile germane sunt semnificativ mai rentabile decât cele franceze, cu o marjă medie Ebitda care este cu 800 puncte de baza mai mare. Atribuim acest lucru costului mai scăzut al resurselor umane determinat de accesul la o forță de muncă internă și externă mai ieftină. IMM-urile franceze fiind mult mai puțin profitabile în domeniul ingineriei civile (o consecință foarte logică a prevalenței companiilor foarte mari care obțin cea mai mare parte a beneficiilor contractelor publice). Germanii sunt mai activi în dezvoltarea de proiecte profitabile și, într-o mai mică măsură folosesc materii prime cu prețuri mai mici.
”În scenariul nostru de bază ne așteptăm ca cele două luni de carantină să fie urmate de o revenire în formă de U, ajungând la 85% din nivelul anterior al activității. Astfel, estimăm că veniturile din construcții vor scădea cu 25% în Europa în 2020. Având în vedere că cele mai mari companii vor observa diminuări ale veniturilor de 5-10% (sursa: anunțuri ale companiilor, Factset consensus), trebuie să concluzionăm că impactul pentru IMM-uri va fi semnificativ mai grav. Pe baza istoricului scăderilor marjelor de profit în contextul pierderilor de venit din anul 2009, preconizăm că IMM-urile vor suferi o compresie a marjei de 200 bps, de două ori mai mare decât cea a companiilor mari. Aceasta ar putea elimina aproape 50% din marja Ebitda a unei firme mici”, spune Mihai Chipirliu.
Cum se va apăra domeniul construcțiilor de criza provocată de COVID-19
Cele mai comune strategii de adaptare, cum ar fi păstrarea lichidității prin reduceri de dividende și emisiuni pe scară largă de obligațiuni executate de o serie de companii mari, nu sunt disponibile pentru IMM-uri. Același lucru este valabil si pentru reducerile de cost agresive. Mai degrabă, IMM-urile care sunt adesea subcontractoare ale companiilor mari ar putea fi primele afectate de reducerile de cost ale companiilor mari, fiind supuse unor presiuni crescute la nivelul marjelor de profit. Folosirea pe scară cât mai largă a schemelor de ajutor de stat va crea în viitor presiuni suplimentare asupra fluxului de numerar printr-un cost crescut al îndatorării.
Într-o lume post-Covid-19, IMM-urile pot rămâne fără oportunități. Uitându-ne la politicile de sprijin din Germania, Italia, Franța, Spania și Maria Britanie constatăm că, deși pot acorda un ajutor, acesta nu va putea proteja pe deplin IMM-urile, chiar dacă includ sprijinul pentru construcția de locuințe prietenoase cu mediul. Stimulentele administrative precum cele de lucrări publice, infrastructură de sănătate, proiectele datorate schimbărilor climatice la scară largă, dar și oportunitățile oferite de piață vor favoriza proiectele marilor companii.
"Ne așteptăm ca acele segmente ale sectorului de construcții vizând energia și infrastructura să depășească așteptările în 2020 și 2021, care ar trebui să compenseze scăderea cererii pentru construcții de birouri, respectiv din domeniul vânzarii cu amănuntul a companiilor mari. În schimb, zonele tradiționale de activitate a IMM-urilor în construcții ar putea necesita stimuli substanțiali și pot deveni mai puțin profitabile din cauza costurilor legate de constrângerile sanitare, sau ar putea fi preluati de către dezvoltatori mai mari dacă cererea se îndreaptă structural spre dezvoltarea periferică a construcțiilor noi. Acest lucru se poate produce întrucât preconizăm o absorbție mult mai mare a funcționalității muncii de la distanță și o modificare a preferințelor pentru locuințe", explică analiștii.
Insolvențele sunt așteptate să crească în întreaga Europă cu 15-24%
Domeniul construcțiilor este unul dintre cele mai expuse sectoare când vine vorba despre insolvență. Acesta reprezintă în medie 20% din falimentul sectoarelor din marile țări europene și înregistrează cea mai ridicată pondere, fiind urmată de serviciile de vânzare cu amănuntul și de ospitalitate. Având în vedere impactul crizei Covid-19, estimăm insolvențele în 2020 pe țări, pe baza analizei noastre cu privire la capacitatea companiilor de a supraviețui în funcție de dimensiune, arată analiștii. Din cauza dinamicii intre profitabilitatea în scădere, subcontractării și rezistenței la șocuri, presupunem că cea mai mare pondere a numărului de victime va fi printre companiile mici. Din această perspectivă este estimat că insolvențele ar putea înregistra o creștere cu +24% în Spania, +19% în Franța și Olanda și +15% în Italia și Marea Britanie în 2020. Estimăm acest lucru pe baza analizei noastre pentru fiecare țarăși în funcție de procentul de companii din fiecare grup de mărime cu șanse să supraviețuiască.
Cum va ieși domeniul construcțiilor din criză
Revenirea din criza este prognozată că va fi mult mai dificilă pentru companiile mici decât pentru cele mari având în vedere problema specifică și prevalentă a forței de muncă, a cărei intensitate măsurată ca angajați vs. venituri este semnificativ mai mare pentru IMM-uri: în general, o companie cu peste 250 de angajați generează venituri cu aproape 60% mai ridicate pe fiecare angajat decât o companie medie cu 0-50 angajați.
În consecință, noile costuri suplimentare legate de forța de muncă cauzate de criza Covid-19 sunt astfel și mai împovărătoare. Doar costul suplimentar al echipamentului individual de protecție (EIP) ar putea reprezenta aproape 50% din nivelul EBITDA pentru companiile mici.
Companiile mari au adoptat o serie de strategii de adaptare care ajută la absorbirea impactului. În primul rând acestea includ acțiuni de conservare a lichidităților sub formă de emisiuni la scară largă de obligațiuni și reduceri la dividende. Acest lucru este semnificativ: noile emisii de datorii reprezintă până la 20% din ultima datorie raportată în bilanț în unele cazuri, iar dividendele absorb între 12% și 37% din fluxurile de numerar pentru eșantionul de companii mari.
Schemele de șomaj tehnic și garanțiile de împrumut guvernamental sunt, totuși, la fel de accesibile și sunt utilizate de toate companiile. În medie, sectorul de construcții a trimis în șomaj tehnic 75-80% din forța de muncă în Marea Britanie, în timp ce în Germania 37% au utilizat această schema și 95% în Franța. Reducerile de costuri și de cheltuieli de investiții (capex) sunt căi posibile, dar, din nou, sunt mult mai fiabile pentru companiile mari. Acestea pot reduce subcontractanții și pot exercita o presiune semnificativă asupra prețurilor de licitație, ceea ce poate duce la niveluri scăzute de activitate și marje mici pentru IMM-uri. În final, în contextul unei utilizări mai scăzute a capacităților existente în piață, companiile mari sunt mai predispuse să urmarească și obținerea proiectelor de mai mică anvergură care reveneau de obicei companiilor mai mici.
Într-o lume post Covid-19, IMM-urile ar putea rămâne fără oportunități
În ciuda crizei, vor exista și oportunități, iar sectorul cu siguranță va suferi schimbări structurale. Un indice P/E (Price per earnings) mediu pe piața bursieră actuală care scade la doar 10x în 2021 de la 26x în 2020 implică o recuperare semnificativă a câștigurilor (sursa – Factset, Euler Hermes). Consensul actual care implică o creștere medie a Ebitda de 24% pentru eșantionul nostru de companii mari confirmă acest lucru. Printre motive – un raport solid între valorile contractuale executate și cele încasate în jur de 1x și, mai important - abilitatea companiilor mari de a captura creștere din segmentul de infrastructură.
Rezidențial – Deoarece locațiile periferice și îndepărtate oferă un spațiu mai mare și mai multă accesibilitate, acest lucru ar putea determina cererea să se îndepărteze de centrele orașelor, ceea ce ar duce la diminuarea prețurilor locuințelor centrale. Întrucât centrele orașelor sunt caracterizate de obicei prin renovare în defavoarea activităților de construcții noi, acest segment ar putea să scadă, deși poate exista un impact pozitiv asupra cererii de locuințe noi în afara centrelor metropolitane. IMM-urile ar putea beneficia de activitatea periferică, non-centru dar vor fi, de asemenea, afectate de scăderea pe segmentul renovărilor.
Office – Introducerea muncii de la distanță ar putea fi consolidată prin considerente ce țin de mediu, societate și de guvernanța corporativă, în special prin reducerea utilizarii transportului precum și a amprentei de carbon datorată scăderii cererii pentru spații de birouri. Dintre toate tendințele structurale, cererea redusă de spații de birouri s-ar putea dovedi a fi cea mai puternică. În unele cazuri, ar putea exista o reconversie în spații de locuit, dar, din nou, dezvoltatorii mai mari ar avea cele mai importante beneficii.
Comercial/vânzarea cu amănuntul - Criza are potențialul de a accelera și mai mult penetrarea comerțului electronic. Acest lucru va afecta magazinele mici dar și centrele comerciale, prin creșterea probabila a procentului spațiilor vacante. Toate acestea ar putea duce la un număr redus de construcții noi, dar și la o activitate de modernizare redusă, domeniul de reconversie în spații de locuit fiind limitat.
Ospitalitate – În timp ce hotelurile și sectorul de ospitalitate sunt lovite puternic, în cele din urmă vor vedea o revenire a activității. Ar putea exista un impact minor în ceea ce privește reducerea structurală a călătoriilor, ca urmare a preocupărilor privind schimbările climatice.
Infrastructura și lucrări publice – Infrastructura este fără îndoială un sector care va beneficia în primul rând de programe de stimulare publică, dar și de tendințe structurale pe termen lung. Acest lucru a fost vizibil de-a lungul crizei, de exemplu prin intermediul companiilor care au observat o cerere susținută în infrastructura energetică. Segmentul va continua să dețină o activitate remarcabilă, iar politicile climatice de la nivelul următor vor susține acest lucru. Ecologizarea economiei va crește, favorizând proiectele mari. Mai mult, există o cerere publică sporită în sectorul sănătății deoarece guvernele aleg să dezvolte o strategie împotriva unei viitoare pandemii. Cererea de infrastructură a transporturilor ar putea fi determinată de tendințele cererii pentru birouri și locuințe. Toate acestea sunt domenii în care se remarcă cele mai mari companii din sector; IMM-urile vor primi comenzi ca și subcontractori dar nu vor obține aceeași profitabilitate.
În Germania, măsurile au o bază foarte largă și sunt orientate spre consum și nu direct către construcții. Motivăm acest lucru prin faptul că, la intrarea în criză, sectorul a dovedit faptul că este unul puternic. Preconizăm că la sfârșitul anului taxele vor reveni la normal (după reducerile de TVA recente), ceea ce, conform unor participanți din industrie, duce la costuri suplimentare ale birocrației. Accelerarea, relaxarea și avansarea ofertelor publice ar trebui să fie pozitive pentru sector, deși totul depinde de execuție. Dacă de licitațiile la nivel federal vor beneficia mai ales companiile mari, proiectele de stat și comunale au un impact mai mare pentru IMM-uri. Acestea sunt evidențiate prin intermediul unui sprijin federal de 5.9 miliarde euro acordat landurilor pentru cheltuielile de investiții pe care le vedem ca baza a programului.
Limitarea contribuțiilor de securitate socială la 40% va avea, de asemenea, un impact pozitiv pentru IMM-uri. Există și măsuri pozitive legate de energie: pe termen scurt, acestea se regăsesc în principal in îndepărtarea limitei de construcție a panourilor solare și sprijinirea măsurilor de renovare legate de eficiența energetică printr-o creștere de la 1 miliard de euro in 2020 la 2,5 miliarde euro in 2021 pentru programul de renovare a clădirilor cu emisie redusă de CO2. Toate acestea ar trebui să aibă un impact pozitiv imediat. O creștere a obiectivului pe termen lung de extindere a folosirii energiei eoliane din 2030 cu 5GW este pe termen foarte lung și depinde mult de o serie de alte probleme, cum ar fi planificarea, schemele de sprijin, prețurile la energie electrică și constrângerile sistemului electric. Vom putea vedea un impact de la mijlocul decadei, după anul 2025.
De asemenea, Italia a instituit sprijin pentru construcțiile legate de tranziția energetică: reducerea impozitelor pentru sistemele de optimizare a energiei, precum izolarea, încălzirea și schimbarea sistemelor de apă. Mai mult, există un bonus crescut pentru întărirea protecției seismice. Scutirea fiscală se ridică la 110% din costurile suportate, ceea ce considerăm a fi un stimulent puternic. De această scutire ar trebui să beneficieze sectorul rezidențial și cel al IMM-urilor, chiar dacă, în medie, acest tip de lucrări se adresează proiectelor relativ mici.
În Franța, companiile din toate sectoarele au acces la garanțiile publice pentru împrumuturi care au cunoscut o absorbție foarte largă. Acest lucru ajută la asigurarea necesarului de lichidități, dar generează și o tensiune financiară mai mare pentru anii următori, ca urmare a datoriei ridicate. Planul general de stimulare se concentrează pe sectoarele considerate probabil strategice, adică automobile și companii aeriene. Amprenta de carbon deja scăzută din Franța, rezultată din prevalența energiei nucleare, este doar una dintre explicațiile probabile.
Marea Britanie avea deja un program important în derulare din 2019. Aceasta a anunțat o schemă transversală de garanție a împrumuturilor de 330 miliarde lire prin bugetul trecut in martie. Deoarece este vorba despre o schemă pentru companii mici și mari , există riscul ca unele firme să nu poata beneficia de acest plan. Amânarea plății TVA până în iunie a ajutat lichiditatea, dar aceasta nu este o măsură de stimulare.
Deși Spania sprijină sectoarele afectate prin intermediul sistemului de împrumuturi guvernamentale - ICO, acesta este destinat companiilor mijlocii și mari. În același timp, activitatea de licitații guvernamentale a scăzut cu 50% în al doilea trimestru din 2020.
