Abia ieșită din criza COVID-19, Europa riscă să reintre în recesiune. Doar că de această dată și cu o inflație ce s-ar putea dovedi foarte greu de gestionat.
În acest an, economiile europene ar fi urmat să recupereze pierderea din pandemia începută în 2020 și să revină treptat spre normal. Restricțiile instituite de guverne au început să fie ridicate, după vaccinarea populației și mutația virusului spre o variantă mai puțin letală.
Inflația a început să crească accelerat începând de anul trecut, mai ales ca efect al creșterii prețurilor materiilor prime și în special al celor la energie, în contextul unor politici monetare foarte relaxate și al unor deficite bugetare ridicate.
După ce Rusia a invadat militar Ucraina și Vestul a răspuns cu sancțiuni dure – dar care pot fi înăsprite și mai mult – piața a reacționat. Prețurile la energie, cereale, metale au crescut abrupt și au atins noi recorduri.
”Ce este clar din războiul din Ucraina este că avem de-a face cu un șoc de stagflație – nu doar pentru Europa, dar pentru întreaga lume”, scriu economiștii ING Chris Turner și Francesco Pesole.
Stagflația înseamnă o frânare substanțială a creșterii economice sau chiar o recesiune combinată cu o perioadă de inflație ridicată, cu un șomaj de asemenea ridicat. Inflația dintr-un astfel de scenariu este pusă pe seama unui șoc de ofertă, cum este scumpirea petrolului.
Exemplul clasic de stagflație este cel al SUA în anii ’70, când șomajul a urcat la peste 6%, cu un vârf la 9%, inflația a depășit pe alocuri 10% pe an și economia a crescut lent, înregistrând inclusiv doi ani de recesiune. Evoluțiile de atunci au fost exacerbate de abandonarea unilaterală a sistemului Bretton Woods (convertibilitatea în aur a dolarului) de către administrația Nixon, care a impus și controlul prețurilor, totul pe fondul unui nivel ridicat al cotațiilor internaționale la petrol.
Inflația ridicată bântuia deja lumea
Până să se vadă efectele războiului din Ucraina, inflația anuală ajunsese deja în februarie la 8,5% în România, la 5,8% în zona euro (nivel record) și la 7,9% în SUA (cea mai ridicată rată din ultimii 40 de ani).
Prețurile producției industriale erau deja într-o creștere accelerată în ultimul an, semn că energia mai scumpă și problemele din lanțurile de producție se vedeau deja și în industrie. Prețurile pe piața internă au crescut cu 57% în ianuarie față de anul precedent în România, respectiv cu 30% la nivelul UE.
Prețul petrolului Brent a sărit de la sub 80 de dolari pe baril la începutul anului la circa 100 de dolari, cu un vârf la 130 la începutul lunii martie.
Poate Europa să închidă rapid robinetul rusesc?
Sancțiunile Vestice au vizat mai ales sectorul financiar al Rusiei, inclusiv măsuri dure precum blocarea rezervelor valutare ale băncii centrale, dar mai puțin sectorul energetic. America și Marea Britanie au decis inclusiv să blocheze importurile de petrol din Rusia, sursă esențială de venituri pentru ruși, însă acestea au o cotă redusă în cele două țări. Mult mai importantă este dependența energetică a Europei de Rusia – de unde cumpără, de exemplu, 40% din gaz.
De la începutul războiului, livrările de gaze au continuat nestingherite către Europa prin conducta care traversează Ucraina și prin Nord Stream către Germania (în timp ce pe conducta care trece prin Belarus au existat intermitențe), în timp ce către Rusia au plecat sute de milioane de euro zilnic. Percepția că Europa finanțează războiul Rusiei a dus la creșterea cererilor (inclusiv din partea Ucrainei) ca importurile de petrol și gaze să fie sistate, însă mai multe țări, cea mai importantă fiind Germania, argumentează că în acest moment nu există alternativă.
Creșterea producției interne europene, creșterea importurilor de gaz lichefiat și importul mai ridicat prin alte conducte decât cele rusești ar putea ajunge doar până la 55% din importurile din surse rusești, în condițiile curente de capacitate, astfel că ar fi nevoie să fie folosiți alți combustibili pentru generarea de electricitate și ar trebui ca cererea din partea utilizatorilor să scadă forțat, arată o analiză ING.
Erik Nielsen, principalul consultant al Unicredit Bank, crede că deși există impulsul ca Europa să termine rapid legăturile cu energia rusească, o acțiune imediată ar duce la creșteri ale prețurilor, scăderea veniturilor reale ale populației și un PIB mai mic, totul cu un câștig prea mic în confruntarea cu Rusia.
Petrolul poate fi vândut în altă parte, scrie Nielsen, chiar dacă rușii vor trebui să accepte un preț cu discount, respectiv costuri mai ridicate de livrare, dar cumpărători s-ar găsi în China, India sau Pakistan, astfel că Rusia ar continua să înregistreze venituri în creștere în dolari, caz în care efectul net al unui embargou ar fi o mare pierdere pentru Europa, o pierdere mică pentru SUA și Regatul Unit, o pierdere și mai mică pentru China și alte țări emergente neutre, un beneficiu decent pentru Rusia și un beneficiu imens pentru OPEC. ”Nu sunt sigur că este o strategie grozavă”.
Regiunea ECE, cea mai expusă la o criză energetică
Un embargo asupra importurilor de energie din Rusia (sau o închidere voluntară a robinetului de către ruși) ar lovi disproporționat în Europa Centrală și de Est. Chiar dacă legăturile economice cu Rusia, Ucraina și Belarus nu sunt în general foarte importante în balanța comercială, acestea sunt semnificative în cea energetică – importurile de gaze rusești reprezintă 80% sau chiar peste din total în mai cele mai multe țări, excepții fiind Cehia, care mai ia și din Norvegia, Croația, care importă gaze lichefiate și România, care are cea mai mare producție internă, care acoperă peste 70% din consum.
”Războiul din Ucraina subliniază riscurile unei creșteri scăzute sau a unei stagflații în unele economii din regiune, în condițiile în care creșterea mai redusă este foarte probabil să fie acompaniată de o inflație ridicată – urmare a prețurilor crescute la energie și mâncare”, arată analiștii Erste.
Chiar dacă legăturile regiunii cu țările co-beligerante sunt reduse, alte probleme ar putea apărea din ruperea lanțurilor de producție la nivel european, în special dacă este afectată industria germană ca urmare a unor deficiențe de alimentare cu materii prime sau componente, arată analiștii Erste. Metalele necesare pentru industrie în general sau componente importate din Ucraina pentru industria auto (precum cablurile) ar putea fi dificil de înlocuit din scurt.
Încrederea în economia nemțească s-a prăbușit
Indicatorul ZEW privind încrederea în economia Germaniei a scăzut în martie cu cel mai rapid pas din istorie – o cădere de 94 de puncte la -39, față de una de 58 de puncte la startul pandemiei COVID-19 în urmă cu doi ani. Economia Germaniei înregistra o contracție trimestrială în ultimul trimestru al anului, trecut. Încă o scădere în primele trei luni din acest an ar însemna o recesiune tehnică.
”O recesiune este din ce în ce mai probabilă. Războiul din Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei afectează semnificativ perspectivele economice ale Germaniei”, spune președintele ZEW Achim Wambach. ”Prăbușirea așteptărilor privind economia sunt acompaniate de o creștere extremă a așteptărilor privind inflația. Experții se așteaptă așadar la o stagflație în următoarele luni”.
Alți factori care să afecteze prețurile la nivel internațional vin din agricultură, în condițiile Rusia și Ucraina sunt printre cei mai importanți producători agricoli din lume. Rusia este cel mai mare producător de grâu și unul dintre cei mai mari furnizori de îngrășăminte chimice, în timp ce Ucraina este al cincilea cel mai mare producător de grâu, precum și cel mai mare producător de floarea soarelui, iar războiul riscă să dea peste cap recoltele.
Politica monetară, între ciocan și nicovală
Mișcările băncilor centrale sunt urmărite acum de piețele financiare. Criza din Ucraina introduce noi incertitudini în deciziile de politică monetară. Pe de o parte băncile centrale trebuie să încerce să stăvilească inflația care nu dă semne de potolire, pe de altă parte o creștere a dobânzilor ar putea retrage un stimul important pentru creșterea produsului intern brut, crescând costurile firmelor și populației pentru finanțare, respectiv pe cele ale statelor cu datoria publică.
Banca Centrală Europeană se așteaptă în continuare ca economia zonei euro să crească în acest an, dar precizează că într-un scenariu alternativ care ia în calcul impactul economic și financiar al războiului, activitatea economică ”ar putea fi inhibată semnificativ de o creștere mai abruptă a prețurilor produselor energetice și ale materiilor prime și de afectarea mai severă a schimburilor comerciale și a sentimentului economic”.
BCE a decis să reducă treptat în următoarele luni achizițiile de active, un prim pas de întărire a politicii monetare pentru combaterea inflației. În SUA, Rezerva Federală a majorarat rata cheie cu 0,25 puncte procentuale, pentru prima dată din 2018.
În Europa Centrală și de Est, băncile centrale au început încă de anul trecut să crească ratele cheie și acestea au ajuns cel puțin la nivelul de dinainte de criza COVID – cum e cazul României care e la 2,5%, sau cu mult peste – cea mai mare creștere este în Cehia, care a ajuns la 4,5%. Polonia a ajuns la 3,5%, dar Erste estimează o majorare la 4,75%, în timp ce în Ungaria ar urma să ajungă de la 2,8% la 7,4%, în condițiile presiunilor mari pe deprecierea forintului. Pentru România, Erste estimează o rată de 3,5% până la jumătatea anului, cu posibilitatea unei recesiuni tehnice în prima parte.
Ratele de inflație au fost revizuite în sus pentru toate țările, urmând să atingă vârfuri de 10% sau peste aproape peste tot. Cea mai ridicată este estimarea Erste pentru România, la peste 12% la finele anului.
În aceleași timp, prognozele de creștere economică pentru acest an sunt considerabil mai reduse decât cele pentru anul trecut, de la o medie de 5,6% la una de 3%, potrivit Erste. Estimarea pentru România este de 2,8%, însă cu perspectiva ca evoluția să fie una mai slabă. Cel mai aproape de contracție este Cehia, unde avansul este estimat pentru acest an la doar 0,6%.
