Inexistența unui acord de interconectare pe rutele tradiționale de import din Ucraina (Medieșul Aurit-Isaccea) între Transgaz și operatorul de sistem din Ucraina nu numai că a limitat capacitatea de import a României la aproximativ 170 GWh/zi, insuficientă în cazul instalării unei vremi geroase, dar a și compromis șansele ca transportatorul român să încaseze vreun ban din tranzitul gazelor din Bulgaria către Ucraina.
În prezent, România are semnat cu Ucraina un singur acord de interconectare, pe firul 1 al fostei conducte transbalcanice. Operatorul de sistem și transport din Ucraina (GTSO) susține că Transgaz a refuzat până în prezent să semneze alte 2 acorduri de interconectare, pentru rutele tradiționale de import (Medișul Aurit și Isaccea), dar și pentru firele 2 și 3 ale fostului coridot transbalcanic.
Transgaz a recunoscut marți că nu are semnat decât un acord de interconectare cu ucrainenii, adăugând că “a analizat documentul trimis de GTSO Ucraina și prin adresa din data de 23.01.2020 a înaintat o propunere de înființare a unui grup de lucru format din specialiști pentru stabilirea unui program comun de verificări in vedere stabilirii conformității SMG-urilor cu standardele europene și disponibilitatea de a demara discuțiile în ceea ce privește încheierea AI pentru PI Isaccea Import România -Orlovka”.
Numai că fîn prezent conducta de tranzit 1 a fostului coridor transbalcanic, singura pentru care are Transgaz un acord semnat cu ucrainenii, cu o capacitate tehnică de aproximativ 200 GWh/zi, este utilizată de Transgaz exclusiv pentru a importa gaz (la o capacitate tehnică maximă, raportată chiar de Transgaz pe site-ul său, la secțiunea capacități, de 62,4 GWh/zi) și nu pentru tranzit.
Anul trecut, capacitățile de pe respectiva conductă au fost scoase la licitație de Transgaz, prin ea tranzitând gaze rusești exportate din Ucraina în Bulgaria.
Începând cu acest an, în urma realizării lucrărilor de inversare a fluxului, pe această conductă ar fi putut fi organizate licitații și de transport al gazului în sens invers, din Bulgaria în Ucraina.
Cum însă, prin Isaccea 1, în prezent, România importă gaz din nord (Ucraina), exportul de gaz de la sud la nord (din Bulgaria în Ucraina) este practic imposibil.
Singurul tranzit care ar putea fi efectuat tehnic pe firul 1 este în prezent din Ucraina către Bulgaria, sens care nu mai este de actualitate.
De la 1 ianuarie 2020 toate statele balcanice (Bulgaria, Macedonia, Grecia, Turcia) care înainte se alimentau cu gaze rusești care traversau România primesc gaze din Turcia, prin Turkstream.
Așa cum a anunțat deja Profit.ro, începând cu 1 ianuarie, conductele internaționale care traversează România, Isaccea-Negru Vodă 1,2,3 nu au fost tranzitate de niciun metru cub de gaz nici pe direcția nord-sud (Ucraina-Bulgaria), nici din direcția sud-nord (Bulgaria-Ucraina, în cazul conductei de tranzit 1).
Pe 31 decembrie 2019 a expirat și prelungirea contractului de rezervare capacitate de transport dintre Gazprom și Transgaz pentru Isaccea-Negru Vodă 2, după ce în 2017 expirase contractul pe firul 1. Rezultă că, în prezent, Transgaz mai încasează bani doar pentru rezervarea de pe Isaccea-Negru Vodă 3, pe care mai are contract de tip “ship or pay” semnat cu Gazprom până în 2023. Și asta în pofida faptului că nu curge nicio moleculă de gaz prin acesta.
Îngrijorător este că veniturile din tranzitul internațional au devenit din ce în ce mai importante pentru companie. Astfel, potrivit ultimului raport al Transgaz, cel pe nouă luni ale anului trecut, compania înregistra un profit net de 224 milioane lei și venituri din transportul internațional de gaze de 255 milioane lei.
În raportul său din vara anului trecut, agenția Fitch avertiza că veniturile Transgaz din tranzitul gazelor rusești pe teritoriul României pot scădea cu peste două treimi după expirarea actualelor contracte cu gigantul rus de stat Gazprom și că, drept urmare, ratingul Transgaz ar putea suferi corecții negative.
În comunicatul de marți, Transgaz continuă să raporteze capacitățile de tranzit prin Isaccea-Negru Vodă 1 ca fiind efectiv și în totalitate capacități de import: "Fără a lua în considerare capacitățile disponibile la PI Csanadpalota și PI Ruse- Giurgiu de cca 9,7 mil mc/zi (104,5 GWh/zi - n.r.), capacitatea totală disponibilă la PI Isaccea 1- Orlovka 1 (18,8 mil mc/zi sau 202 GWh/zi n.r.) + Negru Vodă 1 - Kardam (15,7 mil mc/zi sau 169 GWh/zi - n.r.) este de cca 34,5 mil mc/zi (371 GWh/zi - n.r.). Prin acest punct de interconectare se poate asigura necesarul de gaze din import pentru România, care în condiții de temperaturi deosebit de scăzute este de cca 20-22 mil mc/zi. Începând cu 01.01.2019 conducta de tranzit T1 este interconectată cu SNT, ceea ce permite preluarea importului de gaze naturale pentru România concomitent din Ucraina prin PI Isaccea1 - Orlovka1 și din Bulgaria prin PI Negru Vodă 1 - Kardam și pentru care România are încheiate AI cu partenerii adiacenți, respectiv cu GTSO Ucraina și cu Bulgartransgaz EAD".
Cifrele Transgaz sunt corecte, numai că operatorul român uită să precizeze cea mai importantă dintre acestea: cea a capacității de import din conducta de tranzit 1. Transgaz sugerează în comunicat că ea este de 34,5 milioane mc/zi sau 371 GWh/zi (adică egală cu capacitățile de tranzit de la granițele cu Ucraina și Bulgaria adunate).
Numai că, potrivit propiilor raportări, la secțiunea capacități tehnice, capacitatea de import din punctul virtual 5 Medieșul Aurit - Isaccea este de doar 62,4 GWh/zi. Cu alte cuvinte, chiar dacă prin conducta de tranzit T1 pot traversa 200 GWh/zi dinspre Ucraina spre Bulgaria sau (și nu și, cum susține Transgaz) 169 GWh dinspre Bulgaria spre Ucraina, în sistemul național nu pot intra, potrivit site-ului Transgaz, decât 62,4 GWh/zi.
O cifră care are propria sa explicație. Potrivit Planului de Dezvoltare al companiei, conectarea la sistemul național a conductei de tranzit 1 n-a fost efectuată pentru importuri, ci pentru “crearea posibilității preluării în sistemul românesc de transport a gazelor naturale descoperite în Marea Neagră pentru valorificarea acestora pe piața românească și pe piețe regionale”. Așa se explică capacitatea de transport la interconexiunea dintre sistemul național și Isaccea-Negru Vodă 1, de doar 62,4 GWh/zi, în pofida faptului că firul 1 al coridorului transbalcanic are o capacitate de 200 GWh/zi. Potrivit calculelor Transgaz, acesta ar putea fi nivelul maxim al producției din Marea Neagră (pentru Neptun Deep, Transgaz estimează o producție de 65 GWh/zi în anii 2-5 de la declanșarea producției, o parte din aceasta putând fi exportată prin firul 1 în Ucraina sau Bulgaria, deci să nu mai intre în sistemul național). N-avea niciun sens ca la o producție de 60 GWh/zi, Transgaz să investească în tehnologia necesară intrducerii din T1 în sistemul național a 200 GWh/zi. Mai ales că, dacă ar fi declanșată producția în Marea Neagră, Romțnia ar deveni exportator net și nu importator net de gaz, cum este în prezent.
Potrivit Planului de Dezvoltare din 2014 al Tranasgaz, până la finalul anului 2018 ar fi trebuit fi gata proiectul de interconectare a sistemului național de transport gaze naturale cu conducta de transport internațional gaze naturale T1 și reverse flow Isaccea. Proiectul consta în modernizarea și amplificarea stațiilor de comprimare Siliștea și Onești, lucrări la nodurile tehnologice Șiliștea, Vădeni și Onești, interconectare SMG Isaccea 1 (SNT cu Tranzit 1) și reabilitarea tronsoanelor de conductă Cosmești – Onești (66,2 km) și Siliștea - Șendreni (11,3 km).
Termenul de finalizare a proiectului a fost amânat pentru 2019 în Planul de Dezvoltare din 2017 și pentru 2020 în Planul de Dezvoltare a a companiei pentru perioada 2019-2028, aprobat în decembrie 2019 de ANRE.
