Scăderea consumului non-casnic de energie electrică ca urmare a ordonanțelor adoptate de guvernarea liberalo-militară de carantinare a economiei a condus la o majorare a ofertei de energie electrică pe piața spot, fapt care a determinat o scădere considerabilă a prețurilor, dar și o creștere a ponderii energiei tranzacționate pe piața pentru ziua următoare (PZU) în consum, la peste 55-60%.
În mod normal, ponderea energiei tranzacționate pe PZU era de aproximativ o treime din consum.
Explicația: furnizorii au contractat în cursul anului trecut o cantitate de energie cu livrare în această perioadă, care, în condițiile actuale (scăderea consumului non-casnic, doar parțial compensată de majorarea celui casnic, în urma carantinei impuse), se demonstrează excedentară.
Furnizorii au două soluții, denunțarea contractelor deja semnate, care însă implică costuri prohibitive în unele cazuri, sau revânzarea energiei contractată la termen pe piețele spot, în special pe cea pentru ziua următoare.
Așa se face că volumele de pe PZU au ajuns în ultima săptămână a lunii martie la un nivel de 55-60% din total consum (procent dublu față de cel uzual), iar prețurile au coborât de la peste 180 de lei/MWh înainte de declanșarea stării de urgență la o medie de aproximativ 100 de lei/MWh.
Pentru energia cu livrare în ziua de duminică, de exemplu, în numai puțin de 15 din cele 24 intervale orare, prețul energiei electrice a fost practic 0 lei/MWh, el situându-se sub nivelul de 1 leu/MWh. Media zilnică a fost de 21 lei/MWh.
La prețul de duminică a mai contribuit și producția ridicată de energie eoliană, care a atins chiar și un niveld e 2680 MW.
Dat fiind faptul că prețul pe piața locală s-a situat cu 2 euro sub cel din Ungaria, România a avut o poziție de exportator net raportat la âara vecină.
Evoluția prețurilor pe piețele de energie face cu atât mai bixară decizia guvernului liberalo-militar de a plafona prețurile la energie electrică, gaze și carburanți. În condițiile unei prăbușiri a cererii, atât pe plan intern, cât și internațional, acestea nu pot avea decât o evoluție descendentă, și nu ascendentă, cum se tem guvernanții.
În plus, legea adoptată de parlament privind amânarea plății utilităților cu 3 luni pune o presiune suplimentară pe umerii furnizorilor.
Furnizorii au achiziționat anul trecut energie cu furnizare în luna martie la un preț de aproximativ 200-250 lei/MWh și se văd în prezent nevoiți să vândă excedentul la un preț de 100 lei/MWh pe PZU. În plus, în urma deciziei Parlamentului, furnizorii ar putea încasa în următoarele luni 0 lei pe energia achziționată cu 200-250 lei/MWh și furnizată consumatorilor casnici și non-casnici.
O variantă lose-lose pentru furnizori, care, în cazul celor mici, ar putea intra în faliment, în pofida “dărniciei” Parlamentului care le oferă șansa accesării unor “credite de trezorerie cu dobânda zero sau linii de creditare în regim de factoring pentru o perioadă de până la 18 luni”.
