Comenzile din industrie au continuat să scadă sensibil în noiembrie, iar volumul producției a rămas nemișcat, la nivelul lunilor octombrie și septembrie, cauze ale declinului putând fi atât sfârșitul de an, în condițiile în care, în mod tipic, activitatea în industrie are un parcurs sezonier (scade spre sfârșitul anului și începe să-și revină în februarie sau martie anul următor), dar și creșterile slabe înregistrate în zona euro în trimestrul III din 2018, cu impact direct asupra comenzilor către industria românească.
Un al treilea factor îl reprezintă, probabil, avansul puternic al costurilor de producție în 2018. îndeosebi creșterea salariilor și a prețurilor la materii prime, indică Barometrul Industriei din Romania este realizat de IRSOP & SNSPA-Facultatea de Management.
"Cu cât scăderea de la sfârșitul anului este mai puternică cu atât revenirea din anul următor e mai târzie și mai slabă. Spre exemplu, în noiembrie 2017, volumul producției ajunsese la 62 de puncte. În decembrie s-a contractat puternic ajungând la 44 de puncte. A fost nevoie apoi de 3 luni ca industria să revină și să atingă 65 de puncte în martie 2018", se arată în studiu.
Analiza este efectuată pe un esantion de 300 firme industriale, reprezentativ la nivelul celor 15.200 de firme industriale cu peste 9 angajati din Romania, care genereaza aproximativ 95% din totalul cifrei de afaceri din industrie.
PRODUCȚIA
• Volumul producției a stagnat între octombrie și noiembrie la 57 de puncte, ceea ce înseamnă că în ultimele 3-4 luni cererea nu a depășit nivelul reproducerii simple a producției, iar activitatea nu a scăzut, dar nici n-a crescut.
• Stocurile s-au contractat de la 49 de puncte în septembrie, la 44 în octombrie și au revenit la 48 în noiembrie. În general, pentru a minimiza costurile, firmele mențin stocurile relativ constant sub punctul de echilibru, mai mult spre contracție, decât spre expansiune. Dar când se produce în serie, contracția stocurilor reflectă o perioadă mai lungă de cerere scăzută.
• Comenzile neexecutate se află tot în zona de contracție, dar au crescut de la 42 de puncte în octombrie la 47 în noiembrie. Creșterea apare ca efect al sfârșitului de an când se accelerează ritmul de predare a produselor executate.
CEREREA
• Comenzile noi au scăzut de la 59 în septembrie, la 56 în octombrie și 53 în noiembrie. Tiparul istoric arată că scăderea cererii va continua în decembrie, ajungând cu mare probabilitate în zona de contracție, sub 50 de puncte. Acest indicator merită o atenție specială. Nivelul la care scade cererea în decembrie permite estimarea timpului necesar industriei de a depăși faza de declin și de a depăși creșterea medie anuală.
• Comenzile pentru export au scăzut și ele de la 57 în octombrie la 52 în noiembrie. Aici a intervenit o schimbare bruscă a tiparului existent. În octombrie, comenzile interne scădeau, iar exportul creștea. Nu era o evoluție ideală, dar reușea totuși să mențină intactă o ancoră importantă pentru creșterea industriei - exportul. În noiembrie însă, scăderea cererii s-a generalizat si a cuprins și exportul.
• Importurile de materii prime au continuat să scadă de la 62 în septembrie, la 59 în octombrie și 55 în noiembrie. Scăderea survine pe fondul reducerii generale a cererii interne și externe.
FORȚA DE MUNCĂ
• Numărul de angajați s-a contractat în noiembrie la 46 de puncte, față de 50 în septembrie. Tiparul istoric al datelor arată o tendință generală de scădere a numărului de salariați în perioada noiembrie-ianuarie. Explicațiile cele mai probabile sunt sezonalitatea, scăderea generală a cererii și o posibilă tendință a managerilor de a compensa creșterea costurilor salariale prin diferite forme de disponibilizare.
COSTURI ȘI VENITURI
• Costurile de producție continuă să rămână la un nivel ridicat – 69 de puncte, deși au scăzut cu 3 puncte față de octombrie când aveau un nivel record de 72 de puncte. Scăderea e explicabilă în condițiile reducerii comenzilor și a stagnării volumului producției.
• Prețurile încasate de firme pentru produsele lor au scăzut și ele ușor de la un index de 60 de puncte în octombrie la 58 în noiembrie. În condiții de cerere fluctuantă, firmele nu reușesc să susțină stabilitatea sau creșterea pe termen mediu a prețurilor pentru produsele comercializate
AȘTEPTĂRILE
• Indexul global de optimism al managerilor a urcat de la 61 în octombrie la 64 în noiembrie. Ar putea să pară curios în condițiile în care se multiplică semnalele de încetinire. Datele istorice arată însă că în general managerii devin mai încrezători în perioada noiembrie – ianuarie, indiferent rezultatele economice ale momentului.
Există două explicații. Prima este legată de ciclurile macro-economice ale activității din industrie. Managerii știu că de regulă, activitatea se amplifică începând cu luna februarie sau chiar ianuarie, în funcție de contracte, și poate atinge vârfuri semnificative până spre mijlocul verii.
A doua explicație este că în preajma începutului de an așteptările managerilor pentru anul care vine sunt mai puternic legate de viziuni pe termen lung, iar proiectele de perspectivă sunt de regulă mai optimiste decât anticipațiile pe termen scurt.
