Numărul de companii intrate în insolvență în 2015 s-a redus cu 50% față de anul anterior, însă pierderile acestora sunt mai mari, ca și nivelul de îndatorare, spune un studiu al CITR Group, companie care se ocupă cu administrarea insolvențelor.
Există fonduri disponibile pentru investiții în Europa de Est gata să intre în România, iar firmele din economia națională au nevoie de finanțare, însă în prezent nu există punți, trasee, pentru accesarea acestui capital, spune Andrei Cionca, CEO la CITR Group.
Elemente de reglementare pentru sistemul bancar și un comportament "extrem de restrictiv" al statului față de datoriile acumulate de firme la fisc împiedică revigorarea unor afaceri. "Dintre companiile relevante, mai mult de jumătate sunt dificultate dacă nu chiar în insolvență iminentă", a declarat Cionca în cadrul evenimentului Growth Forum, organizat de Profit.ro și având tema "Strategia de dezvoltare a României și convergență la euro".
Numărul companiilor cu impact (cu active de peste 1 milion euro) s-a redus în România la puțin sub 18.000 de societăți, față de cele aproape 20.000 de firme din anul 2012. Dintre acestea, nu mai puțin peste 8.400 de companii au o structură financiară sănătoasă, în timp ce aproape 7.200 de societăți sunt în dificultate, iar alte peste 2.300 de afaceri sunt în stare de insolvență iminentă.
CITEȘTE ȘI Cionca, CITR Group: Băncile arată disponibilitate pentru a credita companiile în dificultate, dar normele BNR nu o permit Sub aspectul analizei cantitative, datele centralizate de CITR Group sunt încurajatoare. În anul 2015 au intrat în insolvență peste 10.200 de companii, în scădere cu 50% față de cele aproximativ 20.700 de companii care au urmat aceeași cale în anul 2014 și un număr de aproape trei ori mai mic decât insolvențele deschise în 2013, cu puțin sub 29.600 de astfel de proceduri.
Cu toate acestea, România, deși este pe penultimul loc în Europa de Est la numărul de companii actve la mia de locuitori, este pe primul loc la numărul de insolvențe la mia de firme, respectiv 45,4/1.000, față de 41,3/1.000 în Serbia și departe de 29,3/1.000 în Ungaria, 17,6/1.000 în Lituania și 10,9/1.000 în Croația.
Insolvențe mai mari, mai complexe
Din punct de vedere calitativ, ameliorarea numărului intrărilor în insolvență nu este la fel de bună, dacă măsurăm declinul de 19% al procedurilor deschise de companiile cu cifră de afaceri de peste 100.000 de euro.
În plus, companiile care au sucombat anul trecut s-au regăsit într-o situație încă și mai deteriorată decât firmele care au apelat la protecția insolvenței în anii precedenți. Astfel, dacă în anul 2013 au intrat în insolvență 322 de societăți care aveau o datorie totală la bugetul de stat de 699,04 milioane euro (în medie de 2,17 milioane euro pe companie), iar în anul 2014 pentru 265 de afaceri și la un volum al datoriilor către Fisc de 895,03 milioane euro (în medie 3,38 milioane euro), conform datelor ANAF, în anul 2015 doar 192 de firme aveau obligații acumulate de 886,60 milioane euro, ceea ce ridică îndatorarea medie a unei companii la nivelul de 4,62 milioane euro.
Ce comportament trebuie să avem față de firmele insolvente?
Există și elemente încurajatoare. O serie de firme arată că au potențial de redresare. Astfel, din 397 de firme de impact intrate în insolvență în anul 2013, nu mai puțin de 27% (107 societăți) sunt în reorgnaizare la ora actuală. "Avem motive de speranță. Este un indicator în media europeană", spune Cionca.
Deocamdată fluxul de finanțare nu este suficient de puternic pentru a susține acest efort de revenire. Soldul creditelor acordate companiilor a urcat cu 1,69% anul trecut, față de 2014, în timp ce soldul investițiilor străine directe consemnează un avans de 1,66%.
Economia României rămâne una de IMM-uri și ar fi un plus de predictibilitate economică dacă aceste afaceri ar reuși să fie însănătoșite, mai spune CEO-ul de la CITR Group. Deocamdată, avem doar câteva multinaționale a căror activitate susțin alte intreprinderi mici și mijlocii car însă au probleme și nivel de îndatorare mare.
Cionca recomandă să nu omorâm perspectivele de redresare care sunt reale (noi contracte, noi manageri) prin reglementări ale BNR sau un comortament prea restrictiv al Fiscului. Astfel, statul ar trebui să fie mai realist (nu toate datoriile pot fi recuperate), mai transparent în criterii (de ce unele firme nu pot participa la licitații fiind în insolvență dacă aceasta le anulează șansa restructurării) și predictibilitate.
