Șoferii ar trebui să fie atenți la ce face Guvernul și nu la ce zice Guvernul în legătură cu majorarea de accize la carburanți. Dacă în momentul anunțării intenției creșterii accizei, premierul Mihai Tudose vorbea de măsuri împotriva companiilor care majorează prețurile, mai nou, ministrul de finanțe Ionuț Mișa a îndulcit tonul, susținând că va urmări dacă creșterea de preț se regăsește într-o creștere a profitabilității companiilor și, implicit, în impozitul pe profit plătit.
Schimbarea de ton nu este surprinzătoare, dat fiind faptul că, din majorarea prețului carburanților, singurul care are de câștigat este doar statul român. Companiile nu ar face altceva decât să transfere o “amendă” primită de la stat către consumatori, deci nu câștigă nimic. Iar de pierdut au doar consumatorii, care ar fi cei care plătesc integral nota de plată impusă de Guvern prin majorarea accizelor.
În cazul în care companiile ar fi decis să internalizeze întreaga majorare de costuri impusă de creșterea accizelor, statul n-ar mai fi încasat taxa pe valoare adăugată (TVA) aferentă majorării de accize, ci numai acciza suplimentară. Iar pierderile la buget ar fi fost considerabile.
Anual, în România sunt consumate 6,3 milioane de tone de carburanți. Guvernul a decis majorarea de la 1 octombrie a accizei la benzină cu 492,26 lei/tonă, iar la motorină cu 448,58 lei/tonă. În total, la un consum constant, Guvernul ar trebui să-și majoreze, indiferent de decizia companiilor de a majora sau nu prețurile, cu 2,9 miliarde de lei încasările din accize.
Dacă, însă, companiile ar transfera consumatorilor presiunea fiscală suplimentară creată de majorarea de accize, Guvernul ar mai putea încasa alte 551 milioane lei, TVA aferentă majorării de accize. Sau măcar jumătate din această sumă, ținând cont că în consumul total este cuprins, pe lângă consumul persoanelor fizice, și consumul comercial, cu TVA deductibilă 100% în cazul transportatorilor și 50% în cazul celorlalte firme.
Însă aceasta nu ar fi fost singura pierdere la buget implicată de o decizie de internalizare de către companii a costurilor reprezentate de majorarea de accize. Profitabilitatea acestora ar fi avut de suferit, profiturile raportate urmând a fi diminuate cu cele 2,9 miliarde pe care ar fi trebuit să le verse la buget ca urmare a creșterii accizelor. Ceea ce ar fi diminuat numai impozitul pe profit plătit de aceste companii cu 464 milioane de lei. La care s-ar adăuga, în cazul OMV Petrom, o diminuare proporțională a dividendelor acordate statului român, dar și a încasărilor din impozitul pe dividende în cazul tuturor companiilor din domeniu.
În acest an, pentru exercițiul aferent anului trecut, OMV Petrom a achitat statului român 175 milioane de lei ca dividende.
În total, în cazul în care companiile ar fi decis să-și asume integral costul cu majorarea accizelor, statul ar fi riscat să piardă peste 800-900 de milioane de lei, bani pe care, în cazul în care acest cost ar fi transferat consumatorilor, i-ar încasa din TVA, impozit pe profit, impozit pe dividende și dividende. Aceasta ar putea fi explicația schimbării de atitudine a ministrului Finanțelor, care probabil că a fost informat între timp că statul are numai de câștigat de pe urma majorării prețurilor.
De altfel și decizia de majorare în etape a accizelor, “pentru a se evita un șoc și o reducere a consumului”, arată că actualul Executiv gândește ca un rentier conștient că este principalul beneficiar al unei creșteri de prețuri la un consum relativ constant.
Calculele de mai sus sunt făcute la un consum constant de carburanți din două motive. Primul: cererea de carburanți este una puțin elastică, consumul nu se reduce proporțional cu majorare de preț. Al doilea: creșterile salariale efectuate în sectorul guvernamental vor avea efecte și în sectorul privat și vor majora puterea de cumpărare a populației.
De altfel, potrivit ultimelor date ale Institutului Național de Statistică (INS), câștigul salarial mediu net din România s-a majorat în luna iulie cu 15% față de nivelul aceleiași luni a anului precedent, de la 2.078 lei la 2.391 lei. Iar creșterea accizelor la carburanți are ca scop “confiscarea” de către stat a unei părți cât mai ridicate din această majorare salarială. Pentru că statul preferă ca populația să cumpere benzină și motorină (de pe urma cărora încasează peste 50% din preț accize și TVA) decât să achiziționeze haine, de pe urma cărora ar încasa doar 19% TVA, sau și mai grav, alimente, de unde s-ar alege cu doar 9% TVA. Ideal ar fi, pentru statul român, ca cetățenii săi să cumpere cât mai multe pachete de țigări, 85% din prețul acestora fiind reprezentat de accize și TVA!
Un alt aspect în legătură cu care tonul guvernanților s-a îndulcit a fost cel referitor la “promisiunile” companiilor de a nu majora prețurile. “Indiscutabil că am avut discuții despre menținerea prețurilor la pompă. Nu am avut angajamente din acest punct de vedere”, a declarat recent prudent ministrul Finanțelor. Prudența sa este justificată de faptul că orice “angajament” smuls companiilor din domeniu ar fi echivalat cu o adevărată incitare la o manipulare oligopolistă a pieței, și, implicit, cu o încălcare a propriei legislații anti-concurențiale, dar și a celei europene.
