Mozzafiato, sau Mozzafiato Ristorante & Bar a fost deschis la sfârșitul lui 2016 la parterul unui bloc nou de birouri din Calea Floreasca, chiar la Piața Floreasca, mai precis spus. E un restaurant mare, cu o sală mare la parter și cu o terasă nu prea largă la stradă.
Au făcut o investiție consistentă la Mozzafiato, totul e făcut cu cap și cu cheltuială, conceptul e unitar, arhitectul talentat. Stilul e modern, cel care prinde acum la public, cu lumini bine puse, mobilier din lemn, ceva banchete la perete, perete de sticlă spre Calea Floreasca. E denivelat, în spate se urcă pe niște trepte, spre o bucătărie la vedere, în spatele unul alt perete de sticlă.
Cred că au și diverse programe muzicale la Mozzafiato, din ce am văzut pe site-ul lor, și se prea poate că acestea să fie una dintre principalale atracții, poate chiar mai mult decât mâncarea.
Mozzafiato e un restaurant cu specific italian, după cum îi spune și numele, și te-ai aștepta să fie bucătărie italiană fină, când vezi banii care au fost băgați acolo. Însă e doar în parte, e un fel de meniu clasic italian, tradițional, însă augmentat pe ici, pe colo, însă fără mâna unui mare chef de Grande Cuisine, se vede repede. Au și pizza, și au simțit nevoia să spună asta chiar în subtitlul de prezentare: „Mozzafiato Ristorante & Bar, gastronomie italiană, pizza și fructe de mare”.
Și îți dai seama repede și citind meniul că nu a fost făcut de un chef care vine de la marile restaurante, ci mai degrabă de la unul obișnuit. Mâncarea e bună la Mozzafiato, totuși, muncită și atent pregătită în bucătărie, așa nu prea sofisticată cum e ea. Nu au amuse bouche, ceea ce iarăși spune ceva despre poziționarea lor. Am stat mult pe gânduri dacă să-i pun și în categoria cu restaurante cu bucătării fine sau nu. I-am pus până la urmă, pentru încurajare…
Prețurile sunt destul de mari la Mozzafiato, pentru o mâncare italienească mai degrabă tradițională. O masă în doi, cu o sticlă de vin bun, trece repede de 400 de lei.
Și serviciul a fost bun la Mozzafiato, cu mai mulți chelneri decât clienți la ora de prânz la care am fost noi.
Mozzafiato e, așadar, unul dintre restaurantele italienești mari și bune ale Bucureștiului, cu bucătărie italienească mai degrabă tradițională decât fină, frumos amenajat. Sper sa găsească o formulă complementară de atragere a clienților, poate cu spectacolele despre care scriam mai sus, ca să vină destui clienți ca să susțină o asemenea investiție. Doar cu mâncarea de la Mozzafiato, chiar așa bună cum este, dar scumpă, și cu ambianța modernă și plăcută, va fi greu să umple un spațiu atât de mare, mai ales că în București concurența din partea restaurantelor cu specific italian e foarte mare.
Dacă romanii fac lucruri ilegale în Italia, de ce să nu facă și italienii în România?
Am revenit la Mozzafiato de mai multe ori de atunci. Am găsit restaurantul așa cum îl știam, desigur, nu e nimic de făcut în interior pentru că arată oricum foarte bine, totul încă arată a nou, de calitate, materiale și decoruri scumpe.
Se fumează în interior fără nicio problemă, la fel ca în mai toate restaurantele acum, de altfel, așa că aproape că nu mai intră la socoteală. Nu aș fi intrat la Mozzafiato ca să mănânc în fum și să-mi dau toate hainele la spălat după aceea, însă ploua afară și am ales ce era mai aproape. Asta a fost acum cateva luni, ultima mea vizita la ei.
Mâncarea de la Mozzafiato mi-a plăcut mai mult de data aceasta. Supa crema de sparanghel, destul de bună, apoi niște paste carbonara foarte bune, fără sos în exces, așa cum primești mai peste tot în București, și creveți cu un sos bun și orez, și acesta bine făcut. Canoli ca desert, foarte bune, de asemenea. Serviciul bun, prețurile mari de tot, clienți rari.
Am auzit că Mozzafiato aparține italianului bogat care are blocul de birouri la parterul căreia se afla restaurantul, și alte blocuri, se pare, și că și-a făcut restaurantul acesta dintr-un capriciu, să aibă el unde să mănânce cu amicii și să fumeze, ca să arate că nu-i pasă de legile din România. Asta explică bine tot ce am scris mai sus și mai jos…
