Alt Shift a fost (și presupun că încă este) restaurantul celor care au făcut restaurantul Shift în Piața Lahovari, cel care a luat locul lui Esperanto, când a plecat Dan Chi;u de acolo.
Alt Shift e pe Constantin Mille, chiar vizavi de Casa Centrală a Armatei, într-o clădire ce pare să fi avut o destinație industrială, sau pe aproape, când a fost construită, pentru că are niște săli mari, neuzuale pentru birouri sau pentru locuit. Ori chiar acolo, ori în clădirea alăturată a fost celebrul resturant Berlin, sau București – Berlin, cum i se mai spunea, probabil cel mai bun și mai faimos în timpul lui, imediat după Revoluție.
Tot acolo în clădirea cu Alt Shift e și un club, Clubul Control, cunoscut și foarte apreciat de clientela bine segmentată și distinctă a locului, și se pare că tot lor le aparține. Clubul e la parter, restaurantul Alt Shift e la etaj, iar terasa o împart, din câte am înțeles.
Alt Shift are două săli (sau poate că mai multe), una mare și destul de impresionantă, și un separeu în care nu prea cred că stă cineva vreodată, fiindcă una dintre caracteristicile distinctive ale unor astfel de localuri este facilitarea agregării. Boema nu mai e boemă dacă nu e gregară, la comun, ca să ai confirmarea clară și validarea vizibilă a apartenenței la o comunitate compactă. În boemă trebuie să se vadă toți unul pe celălalt, probabil că și din instinct de conservare, pentru că intrușii să fie mai ușor observați și izolați.
Am fost la Alt Shift în urmă cu câțiva ani și l-am găsit exact la fel cum îl știam, cred că nimic nu s-a schimbat de atunci. E foarte bine amenajat, se vede mâna unui arhitect bun acolo, care știe cum merg lucrurile pe lume și nu rămâne în urma lor. Design industrial, minimalist, cu care mergi la sigur la gusturile și la cardurile generației tinere și imediat post-tinere.
Grădina, în mod special, e deosebită la Alt Shift – Control. O terasă mare, foarte bine proiectată și construită, de către același arhitect talentat, fără îndoială. Și, mai ales, acoperită cu iederă deasă aproape în întregime, imagine de mare efect, mai ales în mijlocul mijlocului unui oraș des și agitat.
Alt Shift e cunoscut pentru clientela sa. Mai mulți mi-au spus că Alt Shift ar fi un local preferat de hipsteri, însă mie nu mi s-a părut a fi chiar așa. Or, cel puțin nu la ceasurile prânzului, când am fost eu acolo. Conform definiției, pe hipsteri îi recunoști după câțiva markeri sociali distinctivi, etalați (adesea ostentativ) în public, după interese, comportamente, viziuni, preferințe.
Cum nu puteam trage cu urechea la ce vorbeau (mi-ar fi plăcut, dar nu se auzea mai nimic), și nici nu aveam pregătit vreun chestionar cu întrebări despre cum văd ei lumea, cu cine votează, ce muzica ascultă, în ce alte locuri mai merg, cu ce mijloc de transport se deplasează și alți astfel de identificatori, a trebuit să mă limitez la a mă uita atent la ei, la cum arătau, cum erau îmbrăcați și ce făceau.
Toți erau tineri și foarte tineri, nu era nimeni gras acolo, ba dimpotrivă, câțiva erau îngrijorător de înguști și de subțiri, mâncau cu o aparentă satisfacție niște mâncăruri aproape evident banale. Păreau născuți la oraș sau, oricum, trecuți prin liceele din centru, școli care, în câțiva ani, șterg destul de bine urmele lăsate de viața la țară. Astea dintre atributele comune, dar totuși neexclusive hipsterimii. Ce nu se potrivea era îmbrăcămintea, care era „normală”, ca să fac o sinteză neinspirată. Nu tu un fular sau un parpalac până în pământ, nu trei rânduri de haine când mori de canicula afară, toate tururile pantalonilor erau plasate cu precizie în zonele inghinale, și nu pe la genunchi, fetele purtau fuste scurte și nu lungi și largi. În urma analizei, am conchis că nu erau hipsteri adevărați la Alt Shift, sau poate că erau doar aspiranți sau, cine știe, niște hipsteri deghizați…
Meniul era așa cum îl știam de când am fost la Alt Shift cu câțiva ani în urmă, dar mi l-aș fi imaginat la fel și dacă nu aș fi trecut pe acolo. Bucătărie urbană, rețete simple, rapide, produse comune, banale cele mai multe. Data trecută mi-a plăcut mâncarea de la Alt Shift, am fost chiar surprins, însă acum nu mi-a mai plăcut. O brânză pane era prezentată ca Dovlecei Peraia, dar nu ai fi știut că ai mâncat dovlecei dacă nu ai fi citit nota de plată. Orezul cu creveți a fost așa și așa, cu creveții mai buni decât orezul, când ar fi fost mai bine să fie invers. Somonul în crusta de ierburi a fost acceptabil, cu un sos („crusta de ierburi”, de fapt) nu prea inspirat. Felul de care erau ei cel mai mândri, și pe care l-au recomandat insistent, Cotletul de porc de Mangalița, nu a fost bun deloc, a rămas întreg în farfurie, de acolo am mâncat doar câțiva cartofi prăjiți.
Serviciul a fost foarte lent la Alt Shift, le-a luat aproape două ceasuri ca să ne hrănească cu aceste câteva feluri banale. Aiuriți, așa cum stă bine unor chelneri de la localurile boeme, dar din aceia pe care nu te poți supăra vreodată. Ne-au adus ba mai mult decât le-am cerut, ba nu ne-au mai adus, chiar și după ce le-am reamintit că așteptăm.
Nici prețurile nu mai sunt atât de mici pe cât le țineam eu minte la Alt Shift. Somonul a fost vreo 40 de lei, porcul care a rămas întreg în farfurie vreo 50.
Am pus Alt Shift în lista localurilor boeme din București pe Restocracy folosind o definiție provizorie, intuitivă și largă a boemei. Probabil că va rămâne acolo și după ce vom reuși să stabilim criteriile precise (atât cât se poate) de încadrare, de clasificare și de ierarhizare a locurilor de adunare a boemei din zonă. Până atunci, însă, așteptăm informații și analize mai detaliate de la cei care ajung mai des la Alt Shift și rămân mai mult decât am stat noi…
