Iată ce s-a mai deschis în București de la ultimul articol pe care l-am scris la sfârșitul primăverii despre noile restaurante:
NOUA este, probabil, cea mai notabilă apariție pe piața restaurantelor din București. Și din România, fără îndoială. Restaurantul lui Alex Petricean după ce a plecat de la MAIZE tocmai ca să și-l deschida pe acesta. Noua Bucătărie Românească Fină, al cărei cel mai ilustru reprezentant este Chef Petricean. Locul întâi în Lista Restocracy a celor mai bune restaurante din București, nu în ultimul rând datorită și unor servicii distinctive. Am apreciat foarte tare – și asta i-a pus în top – că prețurile sunt rezonabile și că porțiile nu sunt microscopice. În Popa Nan, în locul unui mic restaurant cochet la vremea lui, The Vine Bistro.
Altă apariție, îndelung așteptată, a fost KANE. Deschis în septembrie, într-o casă cunoscută a Bucureștiului vechi, la Piața Rosetti. Spectaculos amenajat. Au un chef tânăr, puțin cunoscut, dar care va ajunge departe și în scurt timp. Noua Bucătărie Românească Fină și aici, multă creativitate, de la rețete la așezarea în farfurie. Serviciul, la fel, excelent, cu niște chelneri foarte tineri, fără, sau cu puțină experiență anterioară. Prețurile mari, pentru că porțiile sunt minuscule și trebuie să-ți iei câte două din fiecare dacă nu vrei să ieși nemâncat de acolo.
ROST e un restaurant care merge în aceeași direcție cu KANE și cu NOUA. Totuși, îi va lua foarte mult să le ajungă din urmă. Și ca timp, și ca efort, și ca servicii și ca multe altele. Tot un chef tânăr și ambițios, tot Noua Bucătărie Românească. O bucătărie creativă, însă nu și fină. Deschis în septembrie în Primăverii, într-o vilă luxoasă, cu o gradină spectaculoasă, unde au fost înainte două restaurante bune și unul prost. Are șanse să ajungă departe, dacă vor ști ce să facă…
Dragomir Niculescu, la fel, un restaurant cu Noua Bucătărie Românească, deschis în Calea Victoriei în iulie, vizavi de Magazinul Muzica. Bucătărie creativă, dar nu fine dining. Foarte frumos și acesta, investiție consistentă, cred că va avea succes, fiind într-o zonă turistică.
La Pescaderia by Alioli e un restaurant de pește și fructe de mare, după modelul de mare succes al pescăriilor apărute în ultimii ani, în care îți alegi peștele direct din galantar și ți-l gătesc în fața ta. Ei îl aduc direct de la Piața de Pește din Valencia, abia scos din mare. August, în Pipera. Au venit cu câteva inovații, printre care prețurile fixe la gătit.
Aizkora Gastrobar e un restaurant spaniol cu mâncare bună și cu servicii remarcabile, deschis pe Calea Dorobantilor, aproape de ASE. Bucătărie hispano-bască contemporană, cu câteva accente de creativitate. Prețuri decente, primitor, tineresc, merită o vizită.
Abia deschis, în octombrie, al doilea restaurant al celor faimoși pentru micii lor, La Cocoșatu (Clucerului). Bucătărie românească tradițională, la fel ca și în Băneasa, însă aici e un restaurant frumos, bine amenajat, curat, cu servicii bune. Prețurile, în special, sunt mici pentru aceasta zonă înstărită a Bucureștiului.
Un restaurant mare, bine amenajat, cu o terasă spectaculoasă în Piața Alba Iulia, chiar în rond, august. Arogant by Loka, bucătărie italiană clasică, destul de bine făcută și prezentată. Probabil cel mai bine construit într-o zonă în care nu găsești ceva pentru care să vrei să te întorci neapărat.
S-a redeschis restaurantul de la Clubul Țăranului, în Monetariei. Dar mulți au avut o surpriză de proporții să găsească La Mama Clubul Țăranului acolo, adică ceva destul de diferit față de ceea ce le intrase în obișnuință. Apariția a provocat multe reactii adverse, să vedem cum le va face față. Bucătărie urbană românească. Din august încoace.
În Centrul Vechi, în august, apare Le Bab. S-a lipit de Caru cu Bere. Un restaurant minimalist cu specific oriental modern, copia (sau franciza) unui concept în voga la Londra. Emancipat, făcut exclusiv pentru noile generații, tradiționaliștii se vor simți stingheri acolo, nepotriviți în peisaj.
Acum câteva zile s-a deschis Dabeef în Agora Floreasca, în locul lui Yasou. Tot al lor este, adică al celor care au și Osho în Primăverii. Specific multicuisine, preponderent steakhouse, au câteva feluri din diverse bucătării mari, cunoscute. Mâncarea destul de bună, amenajat mult mai inspirat și mai bine de data aceasta, se pare că au învățat lecția.
Tot în zonă, tot un steakhouse, dar de data aceasta unul minuscul. În Piața Floreasca, vizavi de fostul Madame Pogany. Au o minibăcănie cu carnuri din Spania, vită și porc, salamuri. Meniul e simplu, însă mâncarea e pregătită cu grijă, carnea bună și ceva mai ieftină decât la alte steakhouses. E foarte mic, au vreo trei mese. CAU, deschis în vară.
Trattoria Verdi Victoriei e ceea ce-i spune numele. Bucătărie italiană populară, dar și multicuisine, pentru că se adresează precis miliardelor de corporatiști din zonă, și încearcă să le dea ce cred ei că se vinde mai bine. În locul lui Osteria Gioia, deschis în iulie. E o cantină bună, pentru cei din zonă sau în trecere.
CPWHF, la fel de original și de urban ca numele, clientela adecvată conceptului. Cafenea și bistrou neo-boem, noua generație de mini-localuri hipster. CPWHF înseamnă Coffee Place With Honest Food. August, într-un garaj de la Piața Charles de Gaulle.
Politică & Delicațeturi e un alt restaurant mare al lui Mircea Dinescu, deschis la Hala Traian de câteva zile. Bucătăria lui romanească reinterpretată pe ici, pe colo, pornind de la cea tradițională, țărănească. Cine a fost la Lacrimi și Sfinți își poate imagina ceva asemanator în farfurie.
AltFel, bucătărie urbană, mic bistrou de breakfast all-day, preponderent hamburgeri și clătite. Un concept la moda în Occident, să vedem cum va prinde la noi, unde mâncatul dimineața în oraș e o noutate. Iunie, la Piața Dorobanților, pe una dintre străduțe.
The Mark e o braserie și restaurant cu autoservire la parterul unei imense clădiri noi și ultramoderne de birouri de la Gara de Nord. Mare e și el. E de ținut minte, pentru că sunt puține restaurante serioase în zonă. Mâncarea e destul de bună, serviciul eficient. Bine amenajat. În vara, și acesta.
Costelaria (Barbu Vacarescu) e un restaurant de coaste… Unii cunosc Costelaria din Palatul Bragadiru, și le e ușor să-și imagineze ceva similar pe Barbu Vacarescu, chiar unde începe Lacul Tei. Însă acesta nu într-un palat, ci la parterul unei anodine clădiri de birouri. Cei care mănâncă astfel de cărnuri l-or găsi interesant. Deschis tot în vară.
Forever Young, restaurant & club, multicuisine, deschis într-un colț mai puțin circulat al Centrului Vechi, unde Calea Victoriei se varsă în Dâmbovița. Mâncare destul de bună, însă prea cuminte totul acolo, după părerea noastră.
Enjoy e o ciudățenie de restaurant libanez, deschis în august vizavi de ASE-ul de pe Calea Dorobanților. Nu înțeleg de ce nu l-au lăsat cafenea, pur și simplu. Pentru că asta este, restaurant în niciun caz. Oricum, merită citit ce am scris despre ei.
Artemis e restaurantul unui nou mic hotel grecesc de pe Eminescu – de aici numele. Însă nu e și el grecesc, e ceva multicuisine. Mâncarea destul de banală, și nici ambianța nu e cine știe ce, așa că poate să fie privit doar ca local de proximitate. În ciuda descrierii bombastice pe care și-au făcut-o pe site.
În iunie am învățat un cuvânt nou. Un regionalism, e drept, coclinta fiind un fel de turtă umplută cu diverse, ceva asemănător pizzei. Cred că cineva și-a asumat un risc deschizând chiar în centru, în Piața Victoriei, un restaurant destinat exclusiv acestor mâncăruri destul de rudimentare, în fond: Coclinta Brasserie la Cucu. Nu sunt rele, te poți sătura cu ele la un prânz, însă mi-e greu să-mi imaginez pe cineva venind din alt cartier doar pentru a se delecta cu coclinte.
O oarecare noutate este să vezi un mic bistrou fast-food destinat exclusiv chiftelutelor cu sos. A apărut pe Calea Dorobanților, între Perla și ASE, vizavi de Nicolai. Și i-au spus Balls., ca în americană. Mai interesantă decât mâncarea pare să fie ambianța, fiindcă s-au poziționat de la început ca un bistrou boem, cu o clientelă distinctă, aparent din anturajul întemeietorilor.
Si câteva restaurante noi la care încă nu am ajuns:
Ieri s-a deschis Pippo’s. Pe strada Paris, aproape de Piața Victoriei, în locul lui Randevu Bistro. Pippo e un bucătar italian aciuit de multă vreme prin București. A lucrat în niste restaurante cunoscute, apoi și-a făcut restaurantul lui în Cartierul Francez, unde acum e NADASAN.
Blid – locantă românească. E ceva foarte interesant, deschis de câteva zile. Bucătăria românească studiată și documentată temeinic de un jurnalist pasionat.
Pazzo e o pizzerie, și probabil încă vreo câteva mâncăruri italienești, deschis de către turcul care a avut Vacamuuu și l-a vândut. Sunt pe Calea Floreasca, chiar vizavi de Promenada Mall, în locul unui defunct City Grill.
Zaar, un restaurant mare în Parcul Herastrau, față în față cu Isoletta, unde a fost un mare restaurant turcesc. Multicuisine, deschis doar seara.
Casa Boierilor pare să fie un restaurant de petreceri pentru o anumită clientelă distinctivă, așa cum te duce gândul când te uiți la pozele de pe site-ul lor. Pe Popa Nan, lipit de NOUA, în casa cu o foarte frumoasă curte, în care au fost mai multe restaurante de-a lungul vremurilor. Bucătărie românească tradițională, desigur…
Exclusive Zone de pe Paris, aproape de Piața Dorobanților. Nu e un restaurant, ci un luxos champagne and cigar lounge, deschis în septembrie.
Foarte interesantă este și cafeneaua cu galerie de artă, sau galeria de artă cu cafenea, cum vreti sa o luati, deschisă în Centrul vechi lângă Biserica Zlătari, vizavi de magazinul Victoria. Cafe-bar cu ceva snacks și deserturi, merita vizitat. Uitati-vă după Gold Bar Cafe.
SushiRoom apare ca restaurant nou pe site pentru că s-a mutat din Piața Dorobanților înapoi în centru, pe Episcopiei, vizavi de Atheneul Roman. Sushi, bucătărie japoneză și asiatică, unul dintre cele mai bune din oraș.
Courtyard Bucharest Floreasca, un hotel din grupul Marriott, s-a deschis în Pipera de câteva zile, vizavi de Promenada Mall, și am auzit că au un restaurant bun acolo – Solt Dining. O să ajung în curând.
Și să termin cu un mare restaurant care își face încălzirea să intre în viața bucureștenilor foarte curând: Gabbiano din Piața Floreasca, în locul lui Madame Pogany. Mă tot uit pe geam și văd cum se lucrează de zor, investiția e consistentă, se pare că va fi ceva foarte interesant. E al celor care au Potcoava din Giulești și încă unul sau altele două…
