Il Destino a ajuns un restaurant cunoscut al Bucureștiului – cel puțin în partea aceea de oraș vechi, cu mult farmec și spiritualitate din jurul maiestuoasei Biserica Sfântul Silvestru, cunoscută oricărui bucureștean, în special datorită părinților Galeriu: bunicul, plimbându-se agale printre sfinți, acum, și nepotul care duce mai departe.
Il Destino are o casă foarte frumoasă, bine îngrijită și frumos amenajata înăuntru. Au un salon mai mare la parter, iar la etajul făcut dintr-o mansardă o sală mai mică, folosită doar pentru evenimente, presupun. Au și o cramă, sau așa ceva, la subsol, bine amenajată și aceea.
Și grădina e frumoasă. Am fost la ei în septembrie, însă am reușit să scriu abia la Crăciun… Nu e mare, însă au reușit să pună multe plante, ceea ce o face umbroasă, pe de o parte, însă nu mai vezi nimic din mândra Biserica Silvestru și din Bucureștiul atât de frumos din jurul ei. De ce au făcut asta, nu știu…
Meniul e foarte lung la Il Destino, ceea ce mă face să cred că restaurantul aparține cuiva care vine din lumea foștilor șefi de restaurante sau de bucătării mari. E un meniu din bucătăria italiană traditională clasică, populară, nu se abate câtuși de puțin de la lista bătătorită a felurilor italienești arhicunoscute de-acum burților bucureștene.
Noi am luat o rață cu varză roșie chiar bună, niște paste cu ciuperci și ceapă bunicele, fructe de mare așa și așa, adică fără mâna unui bucătar priceput peste ele, și alte paste, ceva mai bune decât primele.
Serviciul a fost lent, însă au compensat cu prezența unui șef (poate chiar patronul, nu știu) cu care ne-a plăcut să stăm de vorbă, și mai ales cu prezența unei chelnerițe cu chef de vorbă, care ne-a făcut ziua mai frumoasă – cred că Liliana o cheamă.
Prețurile sunt mărișoare la Il Destino, o masă în doi, cu o sticlă de vin, îți scoate repede vreo 300 de lei de pe card. Însă parcă nu-ți pare rău, așa cum ți se întâmpla adesea în București. Clienți erau destui, și cred că Il Destino e un restaurant de succes, din mișcarea pe care am văzut-o înăuntru când mai treceam prin dreptul lor.
Il Destino e și un restaurant de evenimente, am văzut că se promovează în direcția aceasta. Oricum, Il Destino e un restaurant serios, așezat, în care se muncește pentru mâncarea pe care ți-o pun pe masă, chiar dacă nu e ea sofisticată sau originală. Sper să le meargă bine, întotdeauna i-am încurajat pe cei care se străduiesc așa cum o fac cei de la Il Destino…
Mie îmi place de Il Destino!
De oamenii aceștia, de fapt, pentru că ei sunt Il Destino. Sunt serioși, nu se dau înapoi de la muncă, nu ai senzația că vor să te păcălească cu ceva, ba dimpotrivă. Nu au ei cei mai buni bucătari, nu au aplecare către lucrurile sofisticate, însă pe segmentul lor sunt mai buni și mai onești decât alții.
Se străduie să facă lucrurile cât de bine pot. Îți iau hainele la cuier, ceea ce e o raritate în restaurantele bucureștene. Alt semnal, chiar la intrare, vine de la managerul restaurantului, care te întâmpină personal, îmbrăcat în costum și cu cravată. Noi i-am zâmbit pentru asta!
E foarte curat la Il Destino, totul bine întreținut, fețe de masă impecabile… Chiar dacă chelnerul nu are atâta minte cât să nu refolosească fața de masă de la clientul de dinainte chiar sub nasul tău! Aproape toți fac asta în restaurante, dacă nu e nicio pată pe față de masă și nici nu a șifonat-o cineva, dar unii au prezența de spirit să nu-l vadă clientul că o refolosește. O duc în spate, o împăturesc frumos, și apoi vin cu ea ca și când tocmai ar fi fost adusă atunci de la spălătorie. Dar nu toți chelnerii sunt atât de inteligenți.
Mâncarea e destul de bună. Și porțiile mari. La a doua vizită, am luat o salată cu legume și cu fructe care ne-a plăcut, o rață cu varză destul de bună, cu două pulpe la porție, nu cu una, ca de obicei, și încă vreo două feluri. Nu e mâncare fină, e bucătărie italiană tradițională, însă muncesc la fiecare fel de mâncare și se străduie să iasă bine. Cât despre servicii, nu știu dacă e aceeași chelneriță despre care am scris cu entuziasm și data trecută. Dacă e aceeași, foarte bine! Dacă e alta, încă și mai bine, înseamnă că au mai multe superchelnerite în restaurant.
Il Destino e un restaurant pe care noi îl recomandăm tuturor celor care ajung în zona aceea frumoasă a Bucureștiului. E un exemplu de lucru bine făcut în segmentul lor de piață și de clientelă.
