Cei doi copii din poză au deschis ieri un restaurant în București, pe Calea Dorobanților, aproape de ASE. Am fost printre primii lor clienți și ne-a plăcut tare mult acolo. Dacă mă mai întreabă cineva de acum înainte ce înseamnă serviciu în restaurante – temă pe care mă contrazic mereu cu cei din branșa -, ce înseamnă client service și hospitality, în general, o să-i trimit acolo. Că am obosit de atâta scris și de dialog al surzilor.
Așadar, oamenii aceștia au luat parterul unei clădiri noi de birouri, chiar vizavi de blocul cu semne zodiacale, și au făcut un restaurant. I-au spus Aizkora Gastrobar. Aizkora înseamnă secure în limba bască. Și “Secure” e și numele familiei băiatului. Fata, Denis Carculea, pare să fie româncă ce a trăit mai de mică prin Spania. El pare să fie un spaniol care a învățat o limbă română care îți înveselește ziua când o auzi.
Amândoi au lucrat în restaurante înainte, și sunt făcuți de la natură pentru domeniul ospitalității, oricare ar fi el. Ce vreau să spun este că noi ne-am fi simțit exact la fel la ei și dacă nu ar fi lucrat o singură zi în lumea aceasta. Pentru că așa sunt ei.
Așadar, el a rămas pe sală, ca să servească clienții, ea s-a dus în bucătărie să facă mâncarea. Care sală, de dimensiuni medii, e bine amenajată, mai puțin niște gratii de fier până în tavan, care e cel mai stupid element de decor pe care și-l poate imagina un arhitect. Și care bucătărie e deschisă, bine utilată și cu mai mulți bucătari care par să știe bine ce fac acolo. Mesele sunt bine spațiate și suficient de mari, scaunele comode.
Aizkora Gastrobar sunt un restaurant spaniol, cu bucătărie hispano-bască contemporană. Adică Denis își pune și mintea la contribuție, nu doar memoria. Meniul e foarte bine făcut, exact atât cât trebuie, combinații originale de produse și ingrediente, interesant prezentate în meniu. Nu par mâncăruri sofisticate, ci mai degrabă rețete locale ajustate.
Tot ce am mâncat la Aizkora Gastrobar a fost bun și frumos prezentat. Au vrut să ne dea carne friptă la început, însă am refuzat categoric. Am luat o supă de spanac și dovlecel, ou cu cartofi noi și ceva brânză, găluște cu cremă de ciuperci, o tartă de ciuperci cu pastă de mămăligă și brânză de burduf. Aperitivul cu scrumbie a fost excelent, la fel și tarta cu brânză primită cadou la sfârșit. Pâinea și cafeaua foarte bune, de asemenea. Prețurile sunt mărișoare, o masă în doi, cu câteva pahare de vin bun, sare repede de 300 de lei.
Așadar, Aizkora Gastrobar e un restaurant exact așa cum am vrea noi, cei de la Restocracy, să vedem cât mai des în București. Și în meniu, și, mai ales, în sală, când vorbim cu ei. Le dorim să le meargă bine, merită din plin!
