E frumos restaurantul acesta. Nici nu mă așteptam să văd vreo schimbare semnificativă, la a doua vizită. Și pentru că e destul de nou, și pentru că au făcut foarte bine totul de la început, deci nevoie de vreo schimbare nu va apărea prea curând. Doar muzica ni s-a părut cu totul deplasată, stridentă, agresivă, însă asta se rezolvă pe loc, cu o simplă apăsare de buton.
Mâncarea nu ni s-a mai părut la fel de bună ca la vizita de dinainte, însă nu cu mult. Cam o jumătate de punct la notă. Nu ne-au dat amuse bouche, așa că așteptarea mâncării ni s-a părut mai lungă. Am luat un carpaccio de biban, chiar bun, apoi o supă de ceapă care ar fi fost mai bună cu mai puțin oțet. Rata confiata a fost destul de banală, cartofii la fel. Fructele de mare au fost ceva mai bune, iar papardelele chiar gustoase. La fel și deșertul.
Ne-a plăcut de chelner, mai puțin în momentele în care ne lasă mult prea mult cu farfuriile murdare în față, și asta fără niciun aparent motiv, pentru că nu părea să aibă altceva de făcut, era aproape gol restaurantul.
Da, Cișmigiu – Bistro la Etaj rămâne un restaurant frumos și cu mâncare bună, în mijlocul Bucureștiului vechi. Nefiind la stradă, în calea bucureștenilor și a turiștilor, trebuie să știi dinainte de ei și să te duci acolo cu un scop în minte. Să vedem dacă mâncarea va fi suficient de convingătoare ca să te cațări după ea până la ultimul etaj.
Cișmigiu – Bistro la Etaj a fost o surpriza plăcută. Așteptat de luni bune, după ce am aflat că Ici et La al francezului domn Dupre, de la ultimul etaj al Hotelului Cișmigiu, s-a închis, Cișmigiu – Bistro la Etaj le-au luat locul și au deschis chiar la începutul lui august. Aparțin celor care au în grup câteva restaurante cunoscute: Stadio, de pe Cîmpineanu, Social 1 de lângă Casa Poporului și înaltul Nor Sky, din Floreasca.
Cișmigiu – Bistro la Etaj e un restaurant destul de mare, lung. Cu vedere panoramică de jur împrejurul Bucureștiului vechi, spre Regina Elisabeta în față și spre Constantin Mille în spate, spre Brezoianu cu Palatul Universul și cu toate clădirile interesante dinspre parcul Cișmigiu, de la care își trage și numele.
Cișmigiu – Bistro la Etaj e și foarte frumos. Am răsuflat ușurat când am văzut salonul amenajat clasic, în ton cu turnurile fin du siecle ale clădirilor din jur. Mi-era teamă să nu găsesc tencuiala dată jos și tubulaturile pe vreun tavan industrial, după moda ultimilor ani, de care nu doar eu m-am plictisit. Însă e foarte plăcut la Cișmigiu – Bistro la Etaj, luminos, culori foarte calde, aurii, cu scaune confortabile, demifotolii de pluș. Muzica cam agresivă după ambianță și după conservatoarele mele gusturi.
De-a lungul restaurantului au și o terasă foarte îngustă, terasa de acoperiș, cu câteva plante, însă pe care se poate sta doar când nu bate soarele arzător, neavând vreun acoperiș, fie el și o simplă umbrela.
Meniul e bine făcut la Cișmigiu – Bistro la Etaj, ca și la celelalte restaurante ale lor: puține feluri, bine alese și prezentate. Bucătărie franțuzească, nume de mâncăruri compuse jucăuș, cu niște cuvinte românești transpuse fonetic franțuzit.
Au un chef tânăr la Cișmigiu – Bistro la Etaj, pe Andrei Bogdan Dinca, cel din poză. Talentat și muncitor, sunt sigur că va ajunge și el departe. Am luat pappardelle cu mult sos, după moda bucureșteană, destul de bune, și o rata excelentă, foarte bine făcută, cu piure foarte bun, de asemenea, și cu un surprinzător sos de ciocolată, inovație pe care nu prea am apreciat-o. Ar fi fost și mai bine dacă nu-i lăsau zeama să se scurgă în farfurie până să ajungă la noi pe masă.
Serviciul a fost foarte bun, cu personal amabil, zâmbitor și săritor, cu un chelner simpatic și puțin peltic, convins că ne-a servit “parpadele” …
Prețurile sunt foarte rezonabile la Cișmigiu – Bistro la Etaj, mai ales pentru o astfel de ambianța în Bucureștiul vechi, cu istorie și cu secrete.
Cișmigiu – Bistro la Etaj e un restaurant foarte bine făcut, o investiție serioasă, de la ambianta la bucătărie, e o excelentă alegere pentru toți cei din zonă, fie ei turiști bezmetici, bucureșteni noi sau vechi. Mai ales că surprinzător de puține restaurante bune sunt în aglomeratul centru al marelui oraș. O să trec să gust și celelalte feluri ale talentatului chef, sunt sigur că vor fi la fel de bune.
