Doar 10% din diamantele extrase în fiecare an trec la categoria “diamante de depozit”. Restul sunt utilizate pentru bijuterii. Asta face ca, probabil, pe inelar să aveți așezată o piatra mai mică de un carat care, în afara faptului că nu reprezintă mare atracție pentru dealer, îl mai încurcă și pe expert la evaluare.
“Francezii sunt bucuroși să moară pentru dragoste
Și se delectează cu dueluri
Dar eu prefer un om care trăiește,
Și oferă bijuterii scumpe
Un sărut pe mână poate fi destul de continental
Dar diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete”
Așa începe celebrul cântec “Diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete” (Diamonds are a girl's best friend), care a făcut-o celebră în 1953 pe Marilyn Monroe după ce l-a interpretat în filmul „Domnii preferă blondele”. Se înțelege ușor că bărbații preferă blondele, iar femeile diamantele.
Luna de Baroda - diamantul purtat de Marilyn Monroe
Dar cu toate că diamantele trec frecvent Atlanticul pentru a se împrieteni cu blondele din Statele Unite, cărțile se fac în sudul Africii.
“A diamond is forever” este sloganul concernului anglo-african De Beers, care concentrează peste 80% din producția mondială. Iar explicația pentru faptul că prețul diamantele crește continuu este aceea că De Beers restrânge permanent oferta în funcție de cererea potențială.
În acest fel este controlată volatilitatea și am ajuns la principalul atu al diamantelor față de aur. De Beers procedează precum OPEC pe piața petrolului, doar ca în cazul aurului negru decizia nu este concentrată nici pe departe în aceeași măsură.
Diamantul roz Steinmetz
Totuși în ceea ce privește evaluarea calității, siguranța și credibilitatea lucrurile nu stau atât de simplu în cazul diamantelor, ca în cel al metalului galben. Diamantul ajunge să fie cel mai valoros plasament sau simbolul suprem al luxului abia dupa ce se transformă în briliant.
Valoarea adaugata
Deci, ce este briliantul? Este un diamant brut trimis de la Kimberley la Anvers, la Tel Aviv sau chiar în atelierele din România, o piatră care după prelucrarea în funcție de dimensiunile stabilite de Marcel Tolkowsky în 1919 ia forma unui poliedru cu 57 de fațete.
Mai există și alte stiluri de șlefuire (oval, poire, pendeloque, marquise, navette, princess, inimă, fire rose), numai că briliantul rotund are avantajul că scoate maximul dintr-un diamant brut, ca strălucire și focuri (reflectă toate culorile curcubeului).
Proporțiile și unghiurile ideale ale briliantului rotund (după Marcel Tolkowsky, 1919)
Și dacă am discutat deja de tăierea diamantelor trebuie precizat că nu există un singur criteriu după care evaluează experții calitatea diamantelor, ci patru. Sistemul celor patru C: color (culoare), clarity (claritate), carat (greutate în carate) și, în sfârșit, cut (tăietură) a fost stabilit zn anii ’50 de Institutul American de Pietre Prețioase (Gemological Institute of America – G.I.A.) și este acceptat ca atare de gemologi și oameni de afaceri.
Sub lupa specialistului
Valoarea diamantelor în funcție de greutate crește exponențial, dar acest parametru este cel mai ușor de determinat. Cu ceilalți e mai complicat.
Culoarea diamantelor este exprimată în litere, pe o scară descrescătoare de la D la Z. Un diamant perfect incolor este notat cu D, iar de la J diamantele sunt percepute ca galbene chiar și de un ochi mai puțin experimentat. Dacă valoarea diamantelor scade considerabil de la H la Z, diamantele Z plus sunt extrem de valoroase.
În această ultimă categorie intră celebrele diamante albastre (“Hope”), verzi (“Dresden”), galben-portocalii (“Incomparabilul”), roșii (“Hancock”) sau roz (provenite din mina australiană Argyle).
Dresden
Claritatea diamantelor înseamnă absența incluziunilor – lipsa urmelor altor minerale în structura cristalină. În ordine descendentă există următoarea scară de evaluare: FL-IF (nu prezintă defecte interne sau externe), VVS1-VVS2 (incluziuni foarte mici), VS1-VS2 (incluziuni mici), până la IS1-IS2 (defecte vizibile chiar și cu ochiul liber).
Koh - i - Noor - diamantul din coroana reginei Marii Britanii
Caratul este unitatea de măsură a pietrelor prețioase (1ct=0,2 grame, 1 ct=100 puncte).
Despre tăietură, s-a determinat geometric, în funcție de proprietățile de reflexie și refracție ale carbonului cristalizat tetraedric - diamantul – că există o serie de dimensiuni optime de la unghiul de tăiere, diametrul blatului, raportul dinte acesta și înălțime etc.
Falsuri
Un investitor nu are însă nevoie să-și bată capul cu atât de multe noțiuni. Există specialiști care pot spune dacă un diamant este veritabil ori e doar o imitație fără valoare, din moissanit sintetic
Moissanitul conduce aproape la fel de bine căldura ca și diamantul veritabil, ceea ce pune testerele vechi în dificultate. Din acest motiv trebuie reținut c diamantele nu se cumpără fără certificat, aici nu-i loc de chilipiruri.
Singura afacere bună care se poate face este achiziția unui diamant vechi care să fie retăiat. Chiar dacă el pierde 10% din greutate, celelate criterii îi majorează semnificativ pretul.
Investment grade
Din câte se vede avem criterii de evaluare la diamante mult mai complicate decât la aur. Ceea ce știm însă clar e că un inel cu diamant, o combinație aur - diamante care să ne ferească de toate relele pământului nu constituie o investiție de portofoliu.
Doar 10% din diamantele extrase în fiecare an trec la categoria “diamante de depozit”. Restul sunt utilizate pentru bijuterii. Asta face ca, probabil, pe inelar să aveți așezată o piatra mai mică de un carat care, în afara faptului că nu reprezintă mare atracție pentru dealer, îl mai încurcă și pe expert la evaluare.
De aici se mai poate reține că locul lingoului de aur sau al diamantului de minimum un carat este caseta de valori. Un avantaj al diamantului față de aur este că un lingou voluminos de 12,5 kilograme se poate reduce la 2,4 grame, cât cântăresc 12 diamante perfecte de un carat, ori la doar 1,2 grame – două diamante de trei carate
Tiffany
Să lăsăm însă deoparte deosebirile dintre aur și diamante ca plasamente, pentru a trage o concluzie comună. Când dobânzile și acțiunile ne dezamăgesc, diamantele și aurul pot fi la fel de bine utilizate ca alternative. Și fiindcă principalul scop al unui plasament de acest fel este să ne ferească de șocuri, cei care investesc pe termen lung în diamante vor găsi la finele deceniului o valoare bine conservată, real pozitivă, adică peste inflația oficială,
Hope – diamantul blestemat
Multe dintre diamantele istorice, Koh-i-noor, Marele Mogul, Orlow, Shah, Regent-ul, Sancy, Steaua Polară, Florentin-ul, Dresden și Hope provin din minele Golcondei, o regiune din India, situată în bazinul inferior al râului Krishna.
Ne vom opri însă asupra diamantul Hope, una dintre cele mai valoroase, dar și mai faimoase nestemate, întrucât drumul său prin istorie este presărat cu nenumărate crime și necazuri de tot felul. Acest fapt i-a adus reputația de aducător de nenorociri celor ce-l poartă.
Adus de Tavernier în Franța, din India, se zice că Hope, cu o greutate inițială de 112 carate, ar fi fost furat dintr-un templu, din ochiul zeiței Sita soția lui Rama.
Vândut regelui Ludovic al XIV-lea , va fi tăiat în formă de inimă și numit Diamantul Albastru al Coroanei. Prin tăiere, greutatea i s-a redus la 67 crt. Cât îl privește pe Tavernier, se știe despre acesta că în următoarea sa călătorie în India a fost sfâșiat și ucis de câini sălbatici.
Regele Ludovic al XVI-lea ca și Maria Antoaneta, care au purtat Diamantul Albastru, au sfârșit pe eșafod. De asemenea, principesa Lamballe, care împrumutase cândva diamantul, a fost ucisă de mulțimea furioasă în drum spre locul de execuție.
Diamantul Albastru Hope
În timpul Revoluției Franceze, Diamantul Albastru a dispărut împreună cu alte podoabe de mare valoare. Multe dintre acestea au fost recuperate, cu excepția... Diamantului Albastru.
Într-un tablou pictat de Goya în anul 1800, ce o infățisează pe regina Spaniei, Maria Louisa, aceasta apare purtând în mod surprinzător un diamant... albastru.
După unele relatări, diamantul furat din Franța ar fi fost retăiat la forma actuală de către șlefuitorul olandez Wilhelm Fals. El se spune că a murit din pricina suferinței pe care i-o produsese fiul său Hendrick, care i-a furat diamantul. La rândul său Hendrick s-a sinucis.
În 1830, apare la Londra un diamant albastru, retăiat la greutatea sa de acum, de 44,52 crt și toți experții în pietre prețioase au fost de acord că acesta nu era altul decât faimosul Diamant Albastru, dispărut cu ani în urmă...
Vreme de 78 de ani nestemata va aparține familiei bancherului Henry Hope și de atunci va purta denumirea de Diamantul Albastru Hope.
Călătoria sa prin timp continuă. În 1908 este cumpărat de sultanul turc Abdul Hamid al II-lea, pentru suma de 400.000 de dolari, care îl oferă soției sale preferate Aissa. La scurt timp însă o va ucide. În 1909, Abdul Hamid este detronat și va muri în exil.
Următorul proprietar al neprețuitului diamant va fi negustorul grec Simon Monthatides, care împreună cu familia sa este victima unui accident în munți.
Ducele rus, Igor Kanikovski, moștenitor al diamantului, o împușcă pe iubita sa, dansatoarea pariziană Leduc, într-o seară când aceasta purta la piept diamantul. La rândul său, Kanikovski își pierde viața într-un duel.
În 1911, Diamantul Hope intră în posesia lui Evalyn Walsh McLean, o americancă foarte bogată și excentrică. Fiul acesteia moare într-un accident de mașină, sotul își sfârșește zilele într-un azil de boli mintale, iar fiica sa moare intoxicată cu somnifere.
După dispariția doamnei McLean, bijutierul new yorkez Harry Winston achiziționează bijuteriile acesteia, printre care și Diamantul Albastru, pe care, în 1958, îl va dona Institutului Smithsonian.
Diamantul Hope a traversat oceanele și continentele trecând din mâinile regilor în cele ale oamenilor de afaceri. Furat și regăsit, vândut și revândut, tăiat și retăiat, astăzi Diamantul Hope atrage mii de vizitatori curioși, aducând prestigioasei instituții americane venituri de peste jumătate de milion de dolari anual!
