S-a demonstrat pe baza unor cercetări arheogenetice că strămoșii românilor au sosit pe teritoriul României de astăzi în urmă cu 50.000 de ani. Despre descoperirea științifică, potrivit căreia doar 20% din genomul poporului român de azi este de origine dacică, medicul profesor Mihai G. Netea a scris și o carte în care stabilește că este posibil ca popoarele român și maghiar să fie înrudite, deși noi am pătruns în Bazinul Carpatic doar în evul mediu, transmite publicația pro-guvernamentală Magyar Nemzet, citată de Rador.
Cartea intitulată „Istoria genetică (incompletă) a românilor” a apărut recent în îngrijirea Editurii Humanitas, tulburând profesiunea istoricilor. Nu există probleme privind surpriza bazată de analizele ADN, întrucât și în Europa Occidentală apar în ultima vreme duzini de volume cu un obiect similar.
Cu toate acestea, apariția din România ar putea constitui, parcă totuși, o reacție la cercetările arheogenetice ale Institutului de cercetare a maghiarimii. Autorul, Mihai G. Netea un este un debutant: conduce una din secțiile de medicină internă ale Centrului Medical al Universității catolice Radboud din Nijmegen și a fost distins în 2016 cu Premiul Spinoza – „premiul Nobel olandez”.
Portalul Contributors.ro a publicat la 20 iunie un interviu cu cercetătorul originar din Cluj, în care reporterul inițiază discuția întrebându-l pe medicul profesor dacă s-a gândit când a început să scrie cartea și la faptul că mulți pun genetica în slujba ideologiilor. Netea răspunde că așa este, desigur, dar genetica bazată pe analiza ADN are avantajul de a da rezultate clare fără a lăsa spațiu și interpretărilor subiective. Deci pot fi chiar instrumente ale luptei împotriva credințelor eronate și ale tezelor deja înrădăcinate. Între altele față de cele care interpretează istoria drept o ideologie (Gândindu-se evident la justificarea unor scopuri politice).
Când, în urmă cu 20 de ani, au demarat cercetările ADN ale descoperirilor arheologice, deci cercetarea oaselor, imunologul român care trăia în Olanda a contactat muzeele din Cluj și Craiova, respectiv Institutul antropologic de la București, considerând că din punct de vedere genetic Balcanii sunt mai interesanți decât Germania, Scandinavia și regiunea central-europeană, mai ales că marile valuri de migranți sosite în Europa din Africa și Orientul Apropiat au traversat și Peninsula Balcanică. Netea a dorit să obțină ca cercetările să fie extinse și la poarta Europei, în interpretarea sa asupra Peninsulei Balcanice, respectiv a Dunării.
Intenția sa era extinderea cercetărilor și asupra porții Europei, în accepția sa asupra Peninsulei Balcanice și a Dunării. Colaboratorilor din instituțiile cărora li s-a adresat, li s-au adăugat se pare și specialiști spanioli și suedezi în calitate de parteneri la această întreprindere.
Colaborarea s-a soldat cu numeroase publicări științifice. Este vorba despre grupul de cercetători care a oferit pentru prima oară descrieri amănunțite bazate pe analiza ADN a unor mostre de oase aparținând unor oameni europeni care au trăit în urmă cu 36.000 de ani. Paralel membrii echipei au studiat și populația română a zilelor noastre pentru a putea efectua comparațiile necesare privind formularea concluziilor finale.
Au ajuns la concluzia că din punct de vedere genetic românii – indiferent în ce regiune geografică a țării ar trăi – sunt omogeni: există puține deosebiri între cei din Transilvania și cei din Țara Românească. În același timp s-a demonstrat și că între români și popoarele care trăiau în jurul lor există o serioasă asemănare genetică, ca de exemplu și printre maghiari.
Ceea ce ne deosebește este limba și cultura. Întrucât limba maghiară a apărut în Europa cu mai multe mii de ani mai târziu față de limbile indo-europene, am putea crede – afirmă Netea – că genetica maghiarilor deferă de cea a celor din jurul lor. Dar nu este așa. Din punct de vedere genetic suntem înrudiți cu vecinii noștri, iar populația maghiară și română este în opinia sa foarte apropiată din acest punct de vedere.
Specialistul român a găsit și dovezi, potrivit cărora baza genetică a populațiilor europene până la paleolitic este deosebit de puternică.
Migrația popoarelor din evul mediu – inclusiv venirea maghiarilor – nu a putut modifica prea multe în privința acestei situații. Ceea ce s-a întâmplat, a fost doar că noii veniți „i-au forțat” pe cei care trăiau aici să le vorbească limba, respectiv să impună după plac și folosirea denumirii țării fondate de ei. Drept exemplu Netea i-a menționat pe bulgari care în loc să-i fi acceptat pe slavii care trăiau pe teritoriul Bulgariei de azi, i-au oprimat pe aceștia și pur și simplu ei au devenit și cei ce le-au stabilit numele.
În schimb, nu și-au modificat bagajul genetic. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă de fapt că, potrivit teoriei lui Netea, în urma cu 2.000 de ani timpul s-a oprit și nu s-a mai întâmplat nicio schimbare de luat în seamă pe harta genetică a Europei. Din acest motiv românii de astăzi, ai căror strămoși trăiau, în opinia sa, deja de 50.000 de ani pe teritoriul României de astăzi, nu au gene asiatice.
Deși în decursul timpurilor soseau din Asia diferiți migranți cu intenții de ocupare de teritorii – cum ar fi huni, avari, maghiari și bulgari – acest lucru nu a contat, deoarece numărul lor era nesemnificativ și au fost rapid asimilați. Cumanii – ale căror nume personale și denumiri de localități s-au păstrat până astăzi în rândul românilor și, respectiv, maghiarii au sosit de asemenea cu gene asiatice, dar în doar 300 de ani s-au asimilat cu popoarele pe care le-au cucerit fără a fi exercitat asupra acestora o influență esențială.
Netea nu se mulțumește doar cu atât, mai face un pas și susține că strămoșii românilor au fost acei imigranți care l-au schimbat în Europa pe omul din Neanderthal. Cu alte cuvinte: strămoșii românilor au intrat în Europa Centrală venind din Africa în urmă cu 50.000 de ani și s-au amestecat aici, firește, cu omul „modern” care însă s-a dovedit a fi mai slab mai ales în privința luptei împotriva diferitelor epidemii și boli.
Selecția naturală și-a manifestat puterea, ceea ce în opinia specialistului este identică cu ideea că strămoșii românilor l-au învins pe Homo sapiens-ul din Neanderthal care a dispărut după aceea de pe scena istoriei.
Aici intervine în narativ teoria continuității daco-romane cu mici modificări față de forma cunoscută. Netea afirmă că dacii, care au apărut în regiune în epoca bronzului și vorbeau o limbă indo-europeană, au dat doar 20% din genomul românilor, în schimb au un rol în formarea limbii române care s-a născut pe malul nordic și sudic al Dunării împletindu-se cu latina vorbită de romani.
Deci fluviul nu a constituit o linie de demarcație în etnogeneza românilor, dimpotrivă, era mai degrabă o coloană vertebrală a acesteia.
Acestui proces aflat într-o evoluție pozitivă i-a pus capăt migrația popoarelor despre care s-a vorbit. Cursul istoriei nu a fost mânat în altă direcție mai mult de către huni și goți, deoarece aceștia nu reprezentau un deranj exceptând faptul că o parte din populația indigenă a fugit de ei în munți, iar o altă parte, aromânii de mai târziu, s-au retras până în Grecia, ci mai degrabă de slavii care au năvălit ulterior și care au modificat, asemenea unui buldozer, și cel mai vechi popor al Europei, românii.
În cele din urmă poporul român de astăzi s-a format în Transilvania, Oltenia, Muntenia de vest și în zona dunăreană sudică a Munteniei. Moldova și partea estică a Valahiei a fost populată de români abia după aceea, în mod treptat.
Desigur, nu este cert că etnogeneza română a evoluat tocmai așa, deoarece Netea nu este istoric și de aceea își și cere scuze de mai multe ori pe parcursul interviului dacă nu a prezentat episoadele istorice conform realității, dar a garantat că în ce privește aspectul genetic acesta este foarte exact și nu poate fi pus la îndoială.
