În 1980, când liderul sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, a promis că Polonia va deveni „o a doua Japonie”, pe atunci un simbol al prosperității și modernității, mulți au râs. Totuși, profeția sa este pe cale să se împlinească, iar Polonia va deveni țară membră a G20, chiar dacă se adună norii, transmite agenția de știri AFP.
De la căderea comunismului, acum 35 de ani, Polonia a trecut de la o economie planificată, în care bunurile erau raționalizate, iar magazinele erau goale, la o țară considerată acum unul dintre motoarele creșterii europene, transmite Agerpres.
Institutul național de statistică a anunțat că PIB-ul Poloniei a crescut cu 3,6% în 2025, una dintre cele mai bune performanțe de pe continent. Și anul acesta, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei, exprimat în paritatea puterii de cumpărare, îl va depăși pe cel al Japoniei și va ajunge la peste 80% din media europeană, potrivit FMI și Eurostat.
Experții prevăd că Polonia ar putea ajunge la media europeană în decurs de un deceniu. „Pentru generația mea, acesta este un succes extraordinar; pentru generația părinților mei, este un miracol”, a declarat recent ministrul polonez al Finanțelor, Andrzej Domanski.
De la căderea comunismului în 1989, Polonia nu a mai cunoscut niciodată o recesiune anuală, iar în 2026, se așteaptă ca avansul PIB-ului să depășească ținta Guvernului, 3,4%, una dintre cele mai bune performanțe din UE.
În paralel, rata șomajului în Polonia este puțin peste 3%, potrivit Eurostat. Cu un PIB de aproximativ un 1.000 de miliarde de dolari, Polonia este acum pe locul 20 în clasamentul celor mai mari economii ale lumii, înaintea Suediei, Elveției și Taiwanului.
Conform unui sondaj CBOS publicat la sfârșitul lunii decembrie, 67% dintre polonezi declară că sunt mulțumiți de situația lor materială, un nivel record.
„Nu numai că recuperăm din urmă Occidentul, dar l-am depășit în multe aspecte ale vieții de zi cu zi”, spune Maciej Witucki, președintele asociației patronale poloneze Lewiatan. Pe un ton de glumă, acest fost președinte al Orange Polonia descrie amploarea schimbărilor: „În Franța, în 30 de ani, singurul lucru care s-a schimbat sunt prețurile, acum în euro și nu în franci. La Varșovia, totul se schimbă la fiecare doi sau trei ani”.
Dincolo de datele economice, țara funcționează bine: o rețea modernă de autostrăzi, transport public eficient, internet de mare viteză pe scară largă, siguranță și curățenie în spațiile publice, ceea ce duce la un aflux tot mai mare de turiști străini.
În anii 1990, Polonia avea o forță de muncă ieftină și calificată, își amintește Maciej Witucki. Dar, mai presus de toate, există o motivație intensă de a „recupera decalajul față de Occident”.
Jean Rossi, un avocat francez specializat în afaceri, stabilit de mult timp în Polonia, consideră că „acest miracol se datorează în primul rând polonezilor înșiși”. El laudă calitatea educației, motivația și conștientizarea faptului „că nu se pot baza deloc pe stat”.
După reformele economice radicale din anii 1990, aderarea la Uniunea Europeană în 2004 a jucat un rol decisiv în succesul țării.
„Polonia a folosit extrem de bine fondurile europene, fie pentru modernizarea infrastructurii sale, fie pentru industrie”, subliniază Witucki.
IMM-urile poloneze au acum performanțe bune datorită echipamentelor moderne, finanțate în mare parte din fonduri europene.
Dar această imagine de ansamblu pozitivă are și pete întunecate. Deși Guvernul este mulțumit de economia puternică, unii economiști sunt îngrijorați de povara bugetară mare a cheltuielilor sociale, iar apropierea războiului din Ucraina descurajează, de asemenea, investitorii.
Totuși, rata natalității, care a scăzut sub 1,1 copii pe femeie, constituie principala amenințare. Polonia este acum cea mai puțin fertilă țară din Europa și, în mod ironic, ajunge din urmă Japonia și în această privință.
Populația, în prezent sub 38 de milioane, ar putea scădea la 30 de milioane până în 2060, potrivit Oficiului Polonez de Statistică (GUS).
„Nu va mai rămâne nimeni să muncească”, avertizează Jean Rossi.
În acest caz, punerea de obstacole în calea imigrației ucrainene s-ar putea dovedi contraproductivă.
Experții subliniază, de asemenea, un nivel scăzut al cheltuielilor pentru inovare și cercetare, printre cele mai reduse din UE. Salariile mici ale cercetătorilor ar putea duce la o exod al creierelor.
Jean Rossi rămâne însă optimist: „Nu poți face totul deodată. Mai întâi, infrastructura trebuia construită; acum, că asta e gata, își vor îndrepta atenția către cercetare și dezvoltare.”
Proiecte majore prind deja contur: centrale nucleare, trenuri de mare viteză, industria spațială – proiecte care necesită expertiză de vârf.
