Este punctul final a 250 de ani de exploatare la mare adâncime și sfârșitul unei industrii care a alimentat ascensiunea industriei grele în Europa Centrală.
Ultimele tone de cărbune sunt transportate luna aceasta din puțuri de la câțiva kilometri adâncime la mina CSM din Stonava, lângă granița cu Polonia, deoarece prețurile scăzute la cărbune și tranziția industrială și ecologică a Europei subminează cererea pentru ceea ce a fost cândva cea mai apreciată resursă a regiunii, transmite Agerpres.
Compania de stat OKD se pregătea să închidă mina acum trei ani, până când invazia rusească din Ucraina a dus la o creștere bruscă a prețurilor la energie și a adus minei un răgaz suplimentar de scurtă durată.
„Este trist că puțul se închide, este o muncă grea, dar bună”, a spus Grzegorz Sobolewski, un miner polonez care se gândește să își găsească un alt „loc de muncă peste graniță, în Polonia, unde puțurile sunt încă în funcțiune.
Directorul OKD, Roman Sikora, spune că adâncimea minei a devenit slăbiciunea sa. „Prețurile globale la cărbune sunt scăzute, în timp ce costurile noastre sunt din ce în ce mai mari odată cu creșterea adâncimilor la care mergem”, a spus Roman Sikora.
Mineritul în regiunea Ostrava a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a transformat un colț rural al imperiului Habsburgic într-o enclavă industrială. Investitorii, inclusiv familia Rothschild, au finanțat proiecte industriale majore, cum ar fi căile ferate, oțelăriile și infrastructura de sprijin, contribuind la atragerea a zeci de mii de muncitori în ceea ce a devenit un centru puternic al industriei grele.
Industria a primit un nou impuls după naționalizarea comunistă din 1948. În anii 1980, peste 100.000 de mineri lucrau în bazinul carbonifer, iar OKD producea până la 25 de milioane de tone de cărbune pe an.
O mare parte din acea lume s-a prăbușit după 1989, când industria grea din epoca comunistă s-a destrămat, carierele s-au închis una câte una și zeci de mii de mineri și-au pierdut mijloacele de trai.
Când OKD, o companie privatizată, a dat faliment acum un deceniu, statul a preluat-o pentru a o lichida. Până în octombrie anul trecut, OKD extrase doar 1,1 milioane de tone de cărbune și a redus forța de muncă la 2.300 de salariați, alți 1.550 urmând să fie disponibilizați în lunile următoare.
Economistul Jan Belardi de la Universitatea Tehnică din Ostrava a declarat că anii 1990 și începutul anilor 2000 au fost cei mai grei ani, regiunea confruntându-se cu concedieri masive și cu apariția lentă a noilor industrii.
Șomajul este astăzi de 6,6% – încă peste media națională, dar departe de nivelurile recesiunii postcomuniste, susținută de programele de recalificare și de investitorii străini atrași în zonă după aderarea Cehiei la UE în 2004.
„Fiind la granița cu Polonia și Slovacia, această regiune a avut un aflux semnificativ de investiții străine directe, cum ar fi Hyundai din Coreea de Sud”, a spus Jan Belardi.
Mineritul lasă în urmă și un impact asupra mediului, inclusiv lagune poluate și instalații de suprafață ale fostelor mine.
Regiunea primește 19 miliarde de coroane (907,96 milioane de dolari) din Fondul pentru o tranziție justă al UE pentru transformarea regiunilor afectate de politicile de decarbonizare ale blocului comunitar, a declarat Belardi.
În Polonia, mineritul cărbunelui încă angajează 70.000 de persoane, iar sindicatele au obținut promisiuni de a continua mineritul până în 2049. În vestul Cehiei, se așteaptă ca mineritul de suprafață al lignitului să continue încă câțiva ani.
Chiar și OKD încearcă să se orienteze spre un viitor la suprafață. Compania își propune să rămână activă în comerțul cu cărbune și să dezvolte noi afaceri, inclusiv un parc de baterii, un centru de date și o mică centrală electrică alimentată cu metan, care folosește gazul care se scurge din vechile puțuri.
„Avem planuri destul de mărețe cu OKD pentru viitor”, a spus Sikora.
