Impunerea unei taxe (city tax) de cel puțin 1% din costul total al serviciului de cazare nu a mai putut fi inclusă în Legea turismului, după ce proiectul acestei legi nu a putut fi votat miercuri în plenul Senatului, urmând să fie considerat adoptat tacit, fără modificări, și transmis Camerei Deputaților. Proiectul prevede, printre alte reglementări, că hotelierii vor fi controlați de inspectori ascunși, iar pentru Airbnb, va fi nevoie de înregistrare la minister.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Termenul de adoptare tacită a proiectului Legii turismului se împlinește duminică, iar în ultima sesiune de plen a Senatului, solicitarea ca proiectul de lege să fie votat nu a întrunit majoritatea voturilor, așa că până la viitoarea sesiune de plen va fi depășit termenul de dezbatere și adoptare.
În acest fel proiectul va fi transmis deputaților fără nicio modificare, respectiv fără amendamentul acceptat în comisia de specialitate și inițiat de senatorul UDMR Antal István-Loránt, prin care unitățile administrativ-teritoriale, unde există organizții de managament al destinațiilor, urmau să decidă, prin hotărâre de consiliu local, cuantumul taxei speciale pentru promovare turistică.
Noua taxă urma a fi colectată de prestatorii de servicii de cazare și nu va putea fi mai mică de 1% din valoarea totală a serviciilor de cazare, fără masă și alte servicii conexe.
”La nivelul unităților administrativ-teritoriale, unde se desfășoară activități turistice conform definițiilor prezentei legi și este înființată o organizație de managementul destinației, se va stabili, prin hotărâre de consiliu local, introducerea taxei speciale pentru pentru promovare turistică, care urmează a fi percepută de Ia turiști de către prestatori de servicii de cazare. Cuantumul acestei taxe obligatorii va fi de 1%/turist/noapte din valoarea cazării”, prevedea amendamentul la proiectul Legii turismului.
În acest moment, o astfel de taxă este prevăzută ca facultativă în Codul Fiscal, dar prin această modificare taxa ar fi devenit obligatorie.
Potrivit inițiatorului amendamentului, banii colectați astfel ar fi transferați către Organizațiile de Management al Destinațiilor, în care sunt reprezentați, în raport de 50% fiecare, operatorii din turism, respectiv autoritățile locale, iar aceste organisme vor decide utilizarea fondurilor respective.
Antal István-Loránt a avansat exemplul metropolei Cluj-Napoca, unde, în urma unei astfel de taxe, în cuantum de 2 lei/ turist pe noapte, sunt strânse anual fonduri de 1 milion de euro pentru promovare turistică, iar în municipiul Covasna, o taxă similară, de 1 leu, aduce fonduri de 600.00 lei anual.
Ministerul de resort nu a susținut însă introducerea taxei, așa că adoptarea proiectului în mod tacit este o soluție convenabilă pentru guvernanți.
La fel ca în comisia economică, industrii și servicii, în plenul Senatului, ministrul Turismului, Bogdan Trif, a dezbătut în contradictoriu cu senatori din opoziție organizarea și cota de reprezentare în Organizațiile de Management al Destinațiilor.
Legea turismului a fost aprobată anul acesta de Guvern și transmisă Parlamentului pentru aprobare.
Proiectul include o serie de prevederi privind patrimoniul turistic, cu reglementări privind regimul construcțiilor în zone turistice, inclusiv plaje, și instituie un sistem național de colectare și interpretare a datelor pentru o evaluare cât mai exacă a veniturilor din turism. Printre prevederi se regăsește însă și posibilitatea inspectorilor în turism de a verifica firmele fără a se identifica în prealabil, pretizând că sunt turiști, precum și obligația proprietarilor de a se înregistra în prealabil la Ministerul Turismului pentru a închiria imobile pe site-uri specializate precum Airbnb.
Astfel, potrivit proiectului, inspectorul, în calitate de ”Mistery Guest/ Client Misterios”, nu va fi obligat să se legitimize, urmând să verifice o unitate turistică doar ca vizitator. Abia la finalul controlului pe ascuns, proprietarul hotelului sau pensiunii se va putea trezi cu rezultatul actului de control, fără a fi consultat cu privire la presupuse nereguli constatate.
Proiectul introduce și obligația pentru site-urile sau platformele precum Airbnb, prin care sunt închiriate locuințe private, să fie promovate doar imobilele pe care proprietarii le-au înregistrat pentru această activitate la ministerul de resort.
Potrivit reprezentanților ministerului, înregistrarea nu va presupune decât informarea autorității cu privire la defășurarea unei astfel de activități de închiriere și obligația de a raporta numărul de turiști cazați anual.
Pe lângă unificarea legislației generale, sistematizarea celei secundare și indicarea autorităţilor cărora le revine sarcina elaborării normelor metodologice, proiectul stabilește pe de o parte prerogativele Ministerului Turismului, iar pe de altă parte clarifică responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale înceea ce priveste turismul.
Este stabilit totodată cadrul legal pentu înființarea a 20 de birouri externe pentru promovare turistică.
Un capitol este dedicat patrimoniului turistic și conține reglementări speciale privind documentaţiile de urbanism, amenajarea teritoriului din stațiunile turistice, zona de coastă a Mării Negre, plajele turistice.
Astfel, hotelierii care dețin structuri de cazare în apropiere de plajă vor avea drept de preferință la preț egal pentru închirierea plajelor din vecinătate.
Noua lege reglementareză totodată activitatea de control în domeniul turismului și cadrul legal primar necesar înființării organizațiilor de management al destinației.
Pentru gestiunea eficientă a informaţiilor este instituit și un sistem naţional de colectare şi interpretare a datelor şi informaţiilor din domeniu, cu scopul estimării exacte a veniturilor obținute de operatorii din turism.
Furnizorii de servicii turistice vor colecta de la turiști următoarele informații: numele, prenumele, data nașterii, locul nașterii, cetățenia, date referitoare la domiciliu (țară, localitate, stradă, număr), date referitoare la actul de identitate (tipul, seria și/sau numărul, data eliberării și instituția emitentă, statul emitent), codul numeric personal sau numărul personal de identificare, cu excepția turiștilor străini care nu posedă un astfel de număr, data sosirii și data plecării, scopul călătoriei, date privind plata, inclusiv adresa de facturare, date din profilul "client fidel", dacă există, agenția sau agentul de turism prin care a fost făcută rezervarea sau a fost cumpărat biletul.
