Guvernul se pregătește să completeze lista stațiunilor de interes național cu un nou nume: Comuna Moisei, din Maramureș. Zona are o ofertă naturală bogată și abubdă în activități tradiționale, religioase și de agrement.
Moisei este situată în extremitatea sud-estică a județului Maramureș, în mare parte în lunca râului Vișeu, a Izvorului Dragoș și a Izvorului Negru (Valea Neagră), într-un areal depresionar intramontan (Depresiunea Maramureșului), la poalele munților Rodnei, cu masivul Pietrosu în partea de sud și Munții Maramureșului în partea de nord, fapt care a influențat pozitiv viața locuitorilor, a determinat profilul economic al zonei și dezvoltarea turismului.
Comuna este formată dintr-un singur sat, organizat în cătune: Lunca de Jos, Izvorul Negru, Dealul Jurchii, Centru și Izvorul Dragoș.
Ca vecini, comuna Moisei are în partea de nord orașul Vișeu de Sus, în est orașul Borșa, la vest Dealul Săcelului și Hlașc, iar la sud Munții Bătrâna și Troian, de pe teritoriul Județului Bistrița Năsăud. Legătura cu Bucovina și Moldova se realizează, prin Pasul Prislop, cu Transilvania prin Pasul Șetref, iar cu reședința de județ, Baia Mare, prin Pasul Gutâi sau Cavnic.
Din punct de vedere istoric, localitatea este atestată documentar din anul 1213, fiind menționată în acel an sub numele de Moyzun. A făcut parte din cnezatul lui Bogdan, înainte de 1353. La 1345 moiseenii sunt amintiți ca participanți activi la luptele cu tătarii din Moldova, iar ca răsplată au fost ridicați la rang de nobili. La 1365, "Moyse" se află printre cele opt villae ținând de Cuhea, confiscate de la Bogdan și dăruite Drăgoșeștilor. De asemenea, localitatea Moisei este amintită în Diplomele Maramureșene ca o localitate bine organizată.
De-a lungul timpului, locuitorii Moiseiului au făcut parte din armata lui Matei Corvin, în perioada feudală s-au împotrivit dominației străine, în anul 1717 au participat la lupta împotriva invaziei tătarilor, au participat la luptele din Primul război mondial, iar mai apoi, în anul 1918, au participat cu delegați din partea comunei la alegerea delegaților pentru Marea Unire de la Alba Iulia.
Episoade triste, săpate adânc în memoria locului și al locuitorilor, au marcat parcursul celui de al doilea Război mondial, când, localitatea a fost a doua linie de front, după Prislop. Pe 14 octombrie 1944 a avut loc aici, ,,Masacrul din Moisei”, unul dintre cele mai violente masacre antiromânești din Transilvania de Nord. Datorită acestui eveniment trist, prin Legea nr. 241/2008, adoptată de Parlamentul României, comuna Moisei din județul Maramureș, a fost declarată “comună-martir a neamului românesc”.
Accesul în localitatea Moisei se realizează în special auto, axele principale de aflux turistic fiind: DN 18 (Baia Mare-Sighetu Marmației-Borșa-Iacobeni), care asigură legătura cu Bucovina, DN19 Oradea-Satu Mare-Negrești Oaș-Sighetu Marmației, care face legătura cu vama Petea (la granița cu Ungaria), DN 17 C (Bistrița-Năsăud-Salva-pasul Șetref-Săcel-Moisei), pe Valea Sălăuței, DJ 186 Vadu Izei-Săcel, utilizat de cei care doresc să cunoască Valea Izei.
Feroviar, accesul se face prin stația de cale ferată Vișeu de Jos, situată la o distanță de 17 km de stațiune, de la această stație și până în localitatea Moisei se continuă drumul pe cale rutieră. Aerian, transportul se poate efectua utilizând Aeroportul Internațional Maramureș, situat la o distanță de 122 de km sau aeroporturile din apropiere, cu funcționare permanentă: Cluj Napoca, la 149 km sau la Satu Mare, la 191,5 km.
Comuna Moisei a fost atestată în anul 2017, ca „stațiune turistică de interes local". Aceasta face parte dintr-o zonă turistică cu valoare consacrată la nivel național, care se remarcă printr-ul mediu natural variat, deosebit de atractiv și o zestre culturală arhaică, cu vechime milenară. Aceste atribute au făcut ca zona să fie permanent în atenția turiștilor, atât români cât și străini.
Resursele turistice naturale
Parcul Natural Munții Maramureșului – este o arie protejată cu o suprafață de 148.850 ha, care conservă între limitele sale elemente sau fenomene naturale cu valoare științifică. Statutul de arie protejată a fost atribuit prin HG nr. 2151/2004 și include o parte din teritoriul administrativ al comunei Moisei, asigurându-se în acest fel cadrul legal pentru protecția și conservarea acesteia și dezvoltarea unui turism sustenabil. Datorită suprafeței extinse, a fost declarat cel mai mare parc natural din România.
Relieful montan al parcului este foarte variat, iar în funcție de modul de formare și de era geologică în care s-a format regăsim aici relief glaciar, periglaciar, vulcanic, structural precum si zone cu relief dezvoltat în roci cristaline și calcare. Datorită diversității și importanței formelor de relief, în parc există patru arii protejate: Stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslavile (5 ha), Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsânii (800 ha), Farcău-Vinderel–Mihailecu (100 ha) și Poiana cu narcise Tomnatec-Sehleanu (100 ha). Pe lângă acestea, în zonă se găsesc peste 30 de peșteri de dimensiuni reduse precum și câteva cascade.
Flora este reprezentativă Carpaților Orientali și include un număr mare de plante endemice, precum și multe specii rare sau protejate prin lege (arnica, bulbucul de munte, floarea de colț, papucul doamnei, campanula, roua cerului). Fauna este foarte bogată, cu un număr mare de elemente rare, protejate și endemice (ursul carpatin, râsul, nurca, lupul, marmota, mistrețul, vidra, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, codobatura, acvila de munte, uliul, mierla, corbul, ierunca).
Râurile și lacurile din Parcul Munții Maramureșului adăpostesc specii foarte rare în țară sau endemice zonei: lostrița, păstrăvul, scobarul, lipanul, cleanul dungat.
- Parcul Național Munții Rodnei – Rezervație a Biosferei, este o rezervație mixtă, în suprafață de 47.227 ha, este principalul obiectiv de patrimoniu natural din județ, adăpostind o bogată și variată floră și faună sălbatică, unele specii fiind de interes comunitar. Acesta este declarat sit Natura 2000, atât ca Sit de Importanță Comunitară cât și ca Arie de Protecție Avifaunistică, ambele suprapunându-se peste limitele Parcului Național Munții Rodnei, incluzând în plus Căldarea glaciară Gagi (estul Munților Rodnei). Aici se regăsesc peste 3300 de specii de floră și faună, identificate până în prezent;
- Peștera Izvorul albastru al Izei sau Izbucul Izei - declarată rezervație naturală în anul 1977, parcul are o suprafață de protecție de 100 ha, categoria a III-a IUCN, este situată în partea estică a Munților Rodnei, pe versantul sudic al Muntelui Măgura. Denumirea provine de la nuanța verzui-albăstruie a izvorului carstic, unul din afluenții de obârșie al râului Iza.
- Rezervația științifică „Pietrosul Mare” – cu o suprafață generoasă, 3300 ha – categoria I-a IUCN, aceasta se află în partea nord-vestică a Munților Rodnei. A fost înființată în anul 1932 și are și o zonă științifică de protecție absolută. În rezervație sunt prezente o serie de specii rare de plante, endemice carpatice sau rodnene.
- Rezervația naturală Piatra Rea - 50 ha, categoria I-a IUCN, protejată în special pentru abundența exemplarelor de floare de colț (Leontopodium alpinum).
Elemente climatice - favorabile practicării drumeției montane pe cele 2 trasee turistice montane omologate și nu numai, precum și a altor forme de turism practicabile în toate anotimpurile, care au o influență benefică asupra organismului uman prin bioclimat și aeroionizare, fac din localitatea Moisei o destinație de vacanță foarte apreciată de turiști.
Resurse turistice antropice
Alături de frumusețile naturale, localitatea Moisei, se remarcă și prin valori cultural-istorice și etnografice, cu valențe turistice deosebite. Pe teritoriul administrativ al localității sunt consemnate în Lista Monumentelor Istorice (Ordinul nr. 2828/2015) un număr de 5 monumente de categorie A, obiective care constituie puncte de atracție pentru turiști:
- Ansamblul bisericii "Adormirea Maicii Domnului” (cod MM-II-a-A-04599) – cca 1600;
- Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" a fostei mănăstiri "Izvoru Negru" (cod MM-II-m-A-04599.01) – cca 1600;
- Stâlpii de piatră ai "Drumului Crucii" (cod MM-II-m-A-04599.02) - sec. XVII;
- Monumentul martirilor români de la Moisei (MM-IV-m-A-04828) -1972;
- Casa de lemn a martirilor asasinați în august 1944 (MM-IV-m-A-04829) -1890
Unul dintre cele mai importante și căutate obiective turistice din localitate este monumentul istoric și de arhitectură religioasă - Mănăstirea Moisei, care datează din sec. XIV, atestată documentar în anul 1637. În secolele XVII-XVIII, în incinta mânăstirii a funcționat un important centru de pictură bisericească. Ansamblul monahal cuprinde: biserica din lemn “Adormirea Maicii Domnului”, construită în anul 1637, ce păstrează picturi interioare executate pe pânză în anul 1650; biserica din zid, construită în perioada 1910-1928 și realizată în stil neoclasic.
În localitate există și alte obiective turistice importante și foarte apreciate de turiști, cum ar fi: Monumentul Eroilor Martiri (foto), un monument comemorativ închinat celor 29 țărani uciși la 14 octombrie 1944, Casa Martirilor - cele două locuințe în care s-au săvârșit atrocitățile, au fost transformate în anul 1983 în case memoriale-muzeu.
Una dintre cele mai importante bogații locale, care au dat de-a lungul timpului originalitatea arhitecturală a zonei Moisei, aparținând Maramureșului Istoric, este lemnul, folosit atât ca material de construcție, cât și ca element ornamental, lemnul nu a lipsit nici din arhitectura sătească, așa cum o probează și existența bisericilor, troițelor, caselor și porților maramureșene de la Moisei.
Instalații de tehnică populară și meșteșuguri- alături de monumentele de arhitectură populară străveche sau medievală, putem admira și diverse instalații țărănești acționate de forța apei: mori, vâltori etc., sau unele meșteșuguri tradiționale: confecționatul costumelor populare, cojocăritul, cioplitul în lemn, țesutul de covoare și cergi.
Portul popular din zonă este și astăzi la loc de cinste, fiind purtat cu mândrie și grație atât în zilele de lucru cât și în cele de sărbătoare. Costumul popular din zonă reprezintă o expresie artistică superioară a fondului etnografic și la fel ca alte forme ale artei populare se caracterizează prin elemente de mare vechime și valoare artistică.
În localitatea Moisei se pot practica mai multe forme de turism cum ar fi: turismul cultural, turismul rural și agroturismul, turismul ecumenic, turismul științific, ecoturismul, turismul în natură, turismul de aventură, turismul de vânătoare și pescuit sportiv și drumeții montane.
Datorită factorilor naturali de cură (aer, bioclimat), localitatea s-a dezvoltat constant în ultimii ani din punct de vedere turistic, existând în prezent 869 locuri de cazare, dintre care 706 locuri clasificate la categoriile 3,4 și 5 stele/margarete și 623 locuri alimentație publică clasificate la 2-4 stele.
Puncte tari ale zonei constitue și existența evenimentelor culturale și de tradiție, ca parte integrantă a modului de viață al locuitorilor Moiseiului, organizate anual. Dintre evenimentele culturale cu tradiție amintim: Festivalul National de Colinde și Obiceiuri de Iarna "Ioan Horea" (decembrie), Hramul Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului Moisei (august), Sărbătoarea Comunei Moisei (august), Ziua Eroilor Martiri de la Moisei (octombrie), Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva (octombrie), Hramul Înălțarea Domului (mai), Hramul bisericii "Pogorârea Sfântului Duh" (mai/iunie), Hramul Bisericii Izvorul Negru (15 august).
Harta stațiunilor de interes național din România
Lista stațiunilor de interes național din România
Statutul de stațiune turistică de interes național este atribuit localităților sau zonelor din România care îndeplinesc anumite criterii și se remarcă printr-o importanță deosebită pentru turismul național. Acest statut este acordat prin hotărâre de guvern, iar principalele implicații și beneficii sunt următoarele:
1. Recunoaștere oficială
Zona este recunoscută ca o destinație de interes major pentru turiști, având un potențial turistic semnificativ din punct de vedere economic, cultural, natural sau istoric.
2. Acces la finanțare și investiții
Localitățile cu acest statut au prioritate în atragerea de fonduri guvernamentale și europene pentru dezvoltarea infrastructurii turistice, cum ar fi:
- Modernizarea drumurilor.
- Dezvoltarea rețelelor de apă, canalizare și energie.
= Crearea sau îmbunătățirea centrelor de informare turistică.
- Dezvoltarea obiectivelor turistice sau infrastructurii conexe (spa-uri, pârtii de schi, baze de tratament etc.).
3. Promovare turistică națională și internațională
Stațiunile beneficiază de promovare din partea autorităților centrale (Ministerul Turismului) în campaniile naționale și internaționale de turism, ceea ce crește fluxul de turiști.
4. Stimularea dezvoltării economice locale
Creșterea numărului de turiști atrage investiții private în hoteluri, restaurante, activități de agrement și servicii locale, contribuind la dezvoltarea economică a regiunii.
5. Criterii stricte pentru obținerea statutului
Pentru a obține acest statut, o stațiune trebuie să îndeplinească mai multe condiții, precum:
- Prezența unor resurse naturale, culturale sau istorice care atrag turiști.
- Infrastructură dezvoltată (căi de acces, utilități publice, spații de cazare și agrement).
- Centre de informare turistică funcționale.
- Programe de întreținere și protecție a mediului înconjurător.
6. Obligativitatea întreținerii și modernizării
După obținerea statutului, autoritățile locale sunt obligate să continue investițiile și să asigure standardele minime impuse de lege, precum:
- Menținerea curățeniei și a siguranței publice.
- Promovarea activă a zonei.
- Protejarea patrimoniului natural și cultural.
Statutul de stațiune turistică de interes național nu doar că oferă o recunoaștere importantă, dar contribuie la creșterea vizibilității și atractivității destinației pe termen lung, devenind un punct central în strategiile de dezvoltare turistică.
