Peste jumătate (56%) dintre profiturile generate de companiile care activează în comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate sunt realizate de companiile cu acționari străni, care reprezintă doar 0,4% din numărul firmelor de pe piață.
Astfel, deși 99,6% dintre companiile din acest domeniu sunt companii românești, acestea cumulat reușesc să genereze mai puțin de jumătate (44%) din profitul întregului domeniu, arată datele celui mai nou studiu realizat de Creditinfo Romania.
În ciuda situației dificile în care se află companiile românești din domeniul comerțului nespecializat cu amănuntul, există 3% societăți care pot face față concurenței tot mai puternice a companiilor străine.
Comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare înglobează un număr foarte mare de entități, elementul comun al acestora fiind vânzarea cu amănuntul în principal a bunurilor alimentare, țigărilor, băuturilor și mai puțin a celor din categoria electrocasnicelor, mobilierului sau îmbrăcămintei. Categoria cuprinde un număr mare de magazine, de la buticul de la colțul străzii la magazinul satului și de la supermaketurile care se regăsesc în fiecare oraș la lanțurile de hypermarketuri unde se derulează comerțul cu amănuntul.
Pe lângă companiile cu capital românesc, care generează 43% din profitul întregului domeniu, companiile din alte trei țări domină clasamentul profiturilor, care în anul 2016 au depășit valoarea de 2 miliarde de lei. Astfel, dintre companiile străine, cele mai mari profituri sunt realizate de cele cu capital german – 38%. Acestea sunt urmate de companiile cu capital francez – 10% si de cele cu capital olandez – 7%. 43 de alte naționalități atrag restul de sub 1% din profitul generat de întregul domeniu.
Impozitul pe profit generat de companiile din domeniul analizat ajunge integral în bugetului României. Acesta reprezintă în medie 16% din întregul profit obținut, la care se adaugă eventualul impozitul pe dividende, restul rămânând la dispoziția asociațiilor (sau acționariilor, după caz), pentru a fi repatriat prin dividende sau reinvestit tot în România.
Concurența dintre companiile românești și cele străine se desfășoară și pe planul vânzăriilor, cele două tipuri de capitaluri dominante împărțindu-și și cotele de piață . Astfel, mai puțin de jumătate (48%) din cumpărăturile realizate se desfășoară în magazine cu capital predominant românesc, iar peste jumătate (52%) în cele cu capital străin dintre care cele mai relevante sunt în continuare cele cu capital german - 21% cele cu capital olandez - 19% și cele cu capital francez - 11%. Restul de aproximativ 1% se desfășoară în magazine cu capital străin altul decât cele amintite anterior.
Dacă firmele străine reușesc să obțină cea mai mare parte a profitului raportat în piață și al veniturilor, firmele românești sunt cele care asigură cele mai multe locuri de muncă în domeniu. Astfel, din cele peste 180 mii persoane care lucrează în aceste tipuri de companii aproape trei sferturi (70%) lucrează în cele românești și 30% în cele străine, unde din nou întâlnim companiile olandeze cu 13% din angajați, companiile germane cu 10% din numărul total de angajați și cele franceze cu aproximativ 6%. Valoarea pentru alte țări este nesemnificativă, sub 0,1%.
Companiile cu capital străin, în special cele germane, olandeze și franceze reușesc să coaguleze în jurul lor o întreagă ramură economică, cea a comerțului cu bunuri de larg consum destinate populației. Companiile românești, deși net superioare ca număr, nu reușesc să atragă profituri pe măsură.
Cele mai puțin profitabile companii sunt cele cu capital olandez, care au o marjă a profitului de doar 1,27%, urmate de cele românești la nivel general, cu 2,04%. Companiile franceze au o profitabilitate de 3,04% pe când cele din Germania de 6,25%.
O companie românească puternică și de încredere are o profitabilitate record de 6,88%, depășind inclusiv companiile cu capital german.
În cazul plății datoriilor pe termen scurt, companiile românești au de departe cea mai lentă viteză, acestea plătind in peste 110 zile datoriile. Companiile franceze își plătesc datoriile in aproximativ 98 de zile, cele olandeze in 67 de zile, pe când cele germane dețin din nou poziția de lider cu 48 de zile.
În cazul recuperării creanțelor, cele mai rapide companii sunt cele din Germania, cu 6 zile, urmate de cele din Olanda cu 10 zile, cele din România 17 zile și cele din Franța 31 zile. Companiile solvabile și puternice au viteze reduse de recuperare a creanțelor, de 20 de zile, depășind doar companiile franceze în acest clasament.
Astfel, o companie românească, deși încasează banii în 20 de zile, reușește să plătească datoriile după alte 13 zile, pe când o companie cu capital german deși încasează banii în 6 zile, are nevoie de alte 42 de zile pentru plata datoriilor. Companiile olandeze au nevoie de 57 de zile pentru plata datoriilor pe când cele franceze de peste 60 de zile pentru acest lucru. Acest lucru poate fi influențat însă și de termenele contractuale negociate.
Dacă companiile românești puternice și solvabile plătesc în 12 zile de la încasare, la nivel național situația este îngrijorătoare, marea masă a companiilor românești avînd nevoie de aproape 100 de zile pentru a-și stinge datoriile, dupa momentul încasării creanțelor. Când vorbim despre datorii pe termen scurt, acestea pot însemna atât plata furnizorilor cât și plata propriilor angajați.
3% dintre companiile românești sunt profitabile, puternice și de încredere însă ele pot fi cu adevărat susținute doar dacă reușesc într-un mod sau altul să se coalizeze și să formeze o comunitate puternică prin care se pot dezvolta mici comunități la nivel local, consideră reprezentanții Creditinfo.
Creditinfo, deține birouri de credit în peste 27 de țări din întreaga lume. Activitatea principală constă în colectarea de informații despre companii și consumatori pentru a construi rapoarte de credit, creditare și istoricul creditelor. Compania Creditinfo este originară din Islanda, în ultimii 14 ani, a devenit si unul dintre liderii pieței românești de Credit Risk Management și este unul din membrii fondatori ACIA (Asociația Companiilor de Informații de Afaceri).
