Situația Planșeului Unirii este deja un subiect cunoscut și ultra-dezbătut în spațiul public. Se discută de mult timp deja despre necesitatea de intervenție urgentă prin lucrări de consolidare.
Aflăm astăzi punctul de vedere al Marianei Garștea, Președintele Asociației Profesionale pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS), precum și Directorul General al Sixense România. Doamna Garștea este un expert reputat și cu o experiență semnificativă în tot ceea ce înseamnă sănătatea structurală a mediului construit. Conduce o echipă care oferă servicii de urmărire a comportării construcțiilor în timp, atât prin măsurători manuale, cât și prin soluții digitale, inclusiv în timp real.
Sixense România a intervenit și gestionat cu succes nenumărate proiecte care țin de infrastructura de transport națională și de siguranța acesteia, așa că doamna Mariana Garștea ne explică mai multe despre cum ar trebui procedat și cum trebuie acționat cu prioritate în cazul Planșeului Unirii, pentru a evita accidente cu pagube materiale importante.
Situația de la planșeul Unirii a generat foarte multe comentarii la nivel public. Spuneți-ne mai multe despre cum vă poziționați, ca specialist în probleme de sănătate structurală și ca Președinte al Asociației Profesionale pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală, în această problematică.
Dincolo de discuțiile foarte aprinse și nuanțele politizate din jurul acestei situații, sunt de părere că subiectul consolidării planșeului de la Piața Unirii este de o importanță crucială, având în vedere starea clară de degradare a acestei structuri esențiale pentru infrastructura Capitalei. Nu cred că există vreun inginer de specialitate care poate nega starea critică a planșeului.
Am subliniat în nenumărate rânduri importanța monitorizării continue a infrastructurii pentru a preveni incidentele neplăcute. Planșeul Unirii, ca și alte structuri importante din București, necesită o evaluare riguroasă și intervenții prompte pentru a asigura siguranța utilizatorilor. Sănătatea structurală nu trebuie lăsată la voia întâmplării; fiecare proiect trebuie să beneficieze de un management de asset integrat, care să includă monitorizarea pe întreaga durată de viață a construcției.
În mod cert, este nevoie de intervenție urgentă și de lucrări imediate, cred că aici nu mai este niciun dubiu pentru cineva – autorități sau alte părți implicate – că trecerea timpului nu este în favoarea comunității, în ceea ce privește această structură.
Vreau să atrag atenția asupra unui alt aspect esențial, până la demararea lucrărilor de consolidare – de necontestat pentru planșeul Unirii în acest moment – și anume necesitatea de a implementa un sistem de monitorizare structurală a infrastructurii critice, dar și a construcțiilor învecinate din zona de influență directă a planșeului. Acesta ar trebui să fie pus în funcțiune atât înainte de demararea lucrărilor, pe toată perioada procesului de autorizare, care nu știm în acest moment cât ar putea dura – săptămâni sau poate chiar luni –, nu mai menționez necesitatea acestuia pe durata lucrărilor de consolidare și apoi în etapa de exploatare.
În contextul în care vorbim despre o infrastructură critică, ce prezintă un grad mare de risc – aș putea spune că este chiar un pericol pentru comunitatea care o traversează și nu aș exagera, conform tuturor expertizelor tehnice și informațiilor publice care o dovedesc –, nu recomand ca autoritățile să mai aștepte în acest moment, pentru că, din clipă în clipă, lucrurile ar putea lua o turnură complet nefavorabilă integrității infrastructurii respective.
Desigur, nu este vorba despre a fi alarmiști, nu este vorba despre a agita spiritele mai tare, ci despre a înțelege foarte bine că nivelul de degradare a planșeului necesită o monitorizare constantă și riguroasă, care să ne permită identificarea timpurie a eventualelor probleme structurale iminente. Numai monitorizarea continuă poate fi un suport eficient în siguranța cetățenilor și în transparența asupra procesului de consolidare în sine, oferind informații valoroase despre comportarea structurii în timp și despre cum evoluează starea acesteia și inclusiv impactul asupra construcțiilor din zona de influență.
Mai exact, cum anume ar trebui abordată corect situația lucrărilor și intervențiilor la această structură, din punct de vedere al menținerii siguranței structurale pentru comunitate?
Așa cum spuneam mai sus, acest caz ar trebui să beneficieze de monitorizare structurală imediată, chiar din acest moment. De ce? Pentru că avem risc ridicat de ani de zile și trecerea timpului nu ajută pe absolut nimeni.
Pe lângă toate demersurile deja făcute de autoritățile publice, e nevoie de următoarele măsuri:
- Monitorizare continuă: Implementarea unui sistem de monitorizare continuu este esențială pentru a detecta eventualele probleme în timp real. Aceasta va permite intervenții rapide înainte ca situația să devină critică.
- Comunicare activă cu publicul: Este important să existe o comunicare deschisă cu comunitatea despre stadiul lucrărilor și măsurile de siguranță implementate. Informarea cetățenilor nu doar că îi va liniști, dar va crea și un sentiment de responsabilitate comună față de infrastructura orașului.
- Implicarea autorităților locale: Fac apel la Primăria Generală a Municipiului București să acționeze rapid în deblocarea situației legate de acest planșeu, asigurându-se că toate lucrările necesare sunt realizate într-un mod eficient și coordonat.
Subliniez din nou și faptul că avem nevoie de informații atât despre starea planșeului, cât și despre impactul asupra construcțiilor din zona directă de influență a acestuia, pentru că vorbim, de fapt, despre un pod peste canalul Dâmbovița, care traversează o parte din Parcul Unirii, în diagonală. Deci se întinde pe o lungime substanțială și se află în proximitatea infrastructurii critice de metrou, infrastructurii rutiere de la suprafață și a multor clădiri importante din centrul Bucureștiului. Pentru toate acestea, este nevoie de monitorizare automatizată și în timp real, singura capabilă să ofere date rapid, centralizat, cu precizie, precum și să transmită alerte tuturor părților interesate, dacă pragurile de siguranță pre-setate ies din parametri.
Dincolo de tot conflictul din jurul acestei structuri și de lucrările de reabilitare care trebuie realizate în regim de urgență, conform tuturor expertizelor tehnice, ce anume trebuie să învățăm din această situație – pentru binele infrastructurii din România?
Cred că sunt foarte multe lecții importante pe care putem să ni le luăm din această situație, dacă ne dăm doi pași în spate și ne uităm constructiv la lucruri. O să punctez câteva dintre ele:
- În jurul oricărui tip de infrastructură critică, trebuie să existe din start o preocupare față de siguranța și sănătatea ei structurală, deci față de prelungirea duratei de viață, pentru a nu ajunge la situații critice.
- Această preocupare se traduce în atenția față de activitatea de întreținere constantă și monitorizare structurală, care sunt operațiuni ce trebuie incluse din start în bugetele din jurul unui proiect și trebuie cu siguranță prioritizate (mai mult decât sunt acestea în prezent).
- De asemenea, monitorizarea nu trebuie folosită doar pe perioada de construire/ execuție a unei structuri, ci trebuie ținută in place și folosită și în etapa de exploatare, în tot procesul de întreținere și mentenanță a unei structuri.
- Este nevoie de o cunoaștere mai bună a opțiunilor legate de monitorizare și inclusiv a noilor tehologii, care ne permit astăzi o abordare mult mai eficientă atunci când vine vorba despre proiecte critice, cum este Planșeul Unirii, pentru că ne permit vizualizarea în timp real a informațiilor despre sănătatea structurii.
- Este important să educăm comunitatea despre importanța infrastructurii bine întreținute și despre rolul fiecăruia dintre noi în menținerea siguranței acesteia. Comunicarea deschisă cu cetățenii poate contribui la creșterea responsabilității colective față de infrastructura publică.
- Este nevoie de o colaborare bună între autorități și mediul privat și între toți actorii care pot să ofere suport în acest sens. Deci este nevoie de deschidere, înțelegere și, mai ales, este necesar să trecem la acțiune. Cu cât trece timpul, iar lucrările de reabilitare și monitorizarea sunt deprioritizate, cu atât problemele pe viitor sunt mult mai grave, mult mai greu de gestionat și mult mai costisitoare.
- Chiar dacă cultura riscului și abordarea proactivă nu sunt neapărat înscrise în felul în care sunt abordate proiectele din mediul construit din România, este important să înțelegem că ele nu mai sunt mofturi, ci au devenit realități de necontestat. Acolo unde nu sunt prezente, vedem cu ochiul liber consecințele – și, din păcate, Planșeul Unirii, așa cum arată el azi, este una dintre aceste consecințe.
În final, fac apel la autorități, ingineri și specialiști din domeniu să prioritizeze demararea lucrărilor de consolidare și implementarea acestui sistem de monitorizare structurală cât mai repede. Numai printr-o gestionare responsabilă și bine fundamentată a infrastructurii putem asigura un mediu construit sigur și durabil pentru toți cetățenii Bucureștiului. Securitatea publicului trebuie să fie întotdeauna pe primul loc, iar monitorizarea structurală este un pas esențial în această direcție.
Un material Investing in Property
