În 2020, la momentul scoaterii la vânzare, imobilul, finalizat în 1891, era prezentat de Artmark ca având o valoare estimată la 3 - 3,5 milioane de euro.
Pe o suprafață de 1.970 de metri pătrați sunt dispuse 30 de încăperi și 12 băi.
Acum, achiziția este anunțată oficial ca fiind realizată printr-un vehicul investițional al Evolvia Capital, deținută de investitori din România, Statele Unite și Israel.
„Această investiție reflectă strategia noastră de a identifica active cu valoare istorică și potențial de regenerare urbană în zone premium.
Ne propunem să readucem această proprietate la standardele contemporane, păstrând în același timp identitatea arhitecturală și relevanța sa culturală pentru București.
În paralel, Evolvia Capital deține deja și continuă să achiziționeze imobile în zona Lipscani – Calea Moșilor, cu obiectivul de a contribui activ la dezvoltarea și revitalizarea acestui pol istoric și comercial al orașului", este citat Ery Pervulescu, CEO și acționar al Evolvia Capital.
Planurile de dezvoltare vizează restaurarea completă a clădirii, cu respectarea strictă a elementelor originale de patrimoniu, precum și integrarea unor funcțiuni moderne, adaptate cerințelor actuale ale pieței. Proiectul va include un concept de tip boutique hotel și restaurante, contribuind la diversificarea ofertei din Centrul Istoric.
Investiția se înscrie într-o tendință tot mai vizibilă de revitalizare a centrului București, prin transformarea clădirilor de patrimoniu în destinații economice sustenabile, cu valoare adăugată pentru comunitate și mediul de afaceri, mai este arătat.
Situată în vecinătatea străzilor Lipscani și Calea Moșilor, în fosta suburbie Biserica Răzvan, casa a aparținut negustorului Gheorghe Petrescu (Ghiță). Clădirea cu subsol, parter și etaj a fost proiectată în stilul specific perioadei, eclectic cu pronunțate tușe neoclasice.
Destinația mixtă este tipică zonei și se inspiră din modelul Hanului lui Manuc (deschis în anul 1808): funcție comercială la parter, depozitare în cele două subsoluri (care însumează aproximativ 1.000 mp) și rezidențială la etajul 1 și mansardă. La etaj se păstrează și azi sala generoasă de bal, cu o suprafață de aproximativ 100 mp.
Interiorul cu suprafață utilă de 1.500 mp este compartimentat în 12 apartamente, având un potențial ridicat pentru a deveni hotel, restaurant sau spațiu de birouri. Imobilul beneficiază de o curte de 478 mp.
Potrivit celei mai vechi locatare, Ana Cofoi, născută în 1902 și mutată în imobil în 1937, ca îngrijitoare, se pare că aici ar fi funcționat un restaurant și o cramă.
Conform mărturiilor unui fost ofițer al Gărzii Regale, Ion Ivașcu (născut în 1912), ce a domiciliat aici în ultimii ani din viață, în perioada interbelică etajul a funcționat ca spațiu de recepție și sală de bal pentru diplomați, ofițeri și atașați militari ai regimului. În schița de „Proect” sunt descriși pereții dubli ai sălii de bal: sub calcio vecchio, erau pictați cu ulei.
Pentru o perioadă scurtă, se pare că și prințesa Martha Bibescu a locuit în această casă - fapt neatestat de arhive, dar care poate fi susținut de existența unei plăci comemorative din Biserica Sfântul Gheorghe, prin care prințesa aduce un omagiu ctitorilor și martirilor Brâncoveni.
Între 1942-1950, la parter au funcționat: Feroneria Bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care a deservit și lucrările deosebite ale meșteșugarilor pentru încuietorile și ferecătorile de metal ale ușilor imobilului; societatea de stofe și postavuri „Dorobanțul” și cantina ei; prăvălii deținute de A. Vigder, B. Jakerkaner, T. Schwarz, E. Hobinescu, A. Herscovici, S. Felix.
