Problema cu telefoanele mobile este că oamenii petrec prea mult timp lipiți de ele. O spune chiar cel care a inventat aceste aparate, în urmă cu cincizeci de ani.
Pentru Martin Cooper, un inginer american supranumit „părintele telefonului mobil”, micul gadget are un potențial aproape infinit și ar putea într-o bună zi să ajute chiar la eradicarea bolilor, scrie agenția AFP, citată de boursorama.com.
Dar, în prezent, el crede că am putea fi un pic prea dependenți de el.
„Sunt devastat să văd oameni care traversează strada uitându-se la telefoanele lor mobile. Și-au pierdut mințile”, a declarat inventatorul în vârstă de 94 de ani pentru AFP din biroul său din Del Mar, California, scrie G4Media.ro.
Cu un ceas conectat Apple la încheietura mâinii și cel mai recent iPhone în mână, el trece intuitiv de la e-mailuri la fotografii și de la YouTube la aplicația care îi reglează aparatul auditiv.
Cumpără fiecare model nou și le testează minuțios capacitățile.
Dar, mărturisește el, milioanele de aplicații disponibile îl amețesc puțin.
„Niciodată, niciodată nu voi reuși să îmi dau seama cum să folosesc un telefon mobil așa cum o fac nepoții și strănepoții mei”, spune el.
Mobilitate reală
Telefonul mobil al lui Martin Cooper, pe care îl folosește în principal pentru a efectua apeluri, are puține lucruri în comun cu blocul greu de fire și circuite electronice pe care l-a folosit pentru a efectua primul apel mobil din istorie, la 3 aprilie 1973.
La acea vreme, el conducea o echipă de designeri și ingineri de la Motorola care investise milioane de dolari în încercarea de a devansa gigantul american de telecomunicații Bell System în proiectarea primului sistem de telefonie mobilă.
Bell System vorbea despre această idee încă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dar nu a reușit să instaleze telefoane în mașini decât de la sfârșitul anilor 1960, în parte din cauza bateriilor uriașe ale acestora.
Pentru Martin Cooper, acest lucru nu permitea o mobilitate reală.
Astfel, după trei luni de muncă neîntreruptă, echipa sa a reușit în cele din urmă să dezvolte mobilul DynaTAC.
„Acest telefon cântărea mai mult de un kilogram (…), iar bateria sa putea susține o conversație timp de aproximativ 25 de minute”, își amintește el.
Dar „asta nu era o problemă”, deoarece dispozitivul „era atât de greu încât nu puteai să-l ții ridicat timp de 25 de minute”, spune el.
Pentru primul său apel, Martin Cooper a avut ideea strălucită de a-l suna pe rivalul său de la Bell System, Dr. Joel Engel.
„I-am spus: ‘Joel, sunt Martin Cooper (…) Vorbesc cu tine de pe un telefon mobil. Dar un telefon mobil adevărat, personal, portabil, ținut în mână”.
„La celălalt capăt al firului era liniște. Cred că strângea din dinți”.
„Învingerea bolilor”
Aceste prime telefoane mobile nu erau ieftine: aproximativ 5.000 de dolari fiecare.
Primii care le-au adoptat, potrivit inventatorului, au fost agenții imobiliari. Cu ajutorul telefonului mobil, aceștia puteau atât să arate case, cât și să răspundă noilor clienți. „Le-a dublat productivitatea”, spune el.
„Astăzi, mobilul a devenit o extensie a persoanei, poate face mult mai multe lucruri”, spune Martin Cooper. „Și acesta este doar începutul, abia acum începem să înțelegem ce poate face.”
„În viitor, ne putem aștepta ca mobilul să revoluționeze educația, sănătatea”, spune el. „Știu că sună ca și cum aș exagera, dar să știți că, într-o generație sau două, vom învinge bolile.”
În același mod în care ceasul său îi monitorizează pulsul atunci când înoată, el crede că într-o zi telefoanele vor fi conectate la senzori corporali care vor percepe bolile înainte ca acestea să devină vizibile.
Fostul inginer știa că telefoanele mobile vor schimba în cele din urmă lumea, deși nu și-a imaginat tot ceea ce vor fi capabile să facă.
„Știam că într-o zi toată lumea va avea un telefon. Aproape am ajuns acolo”.
În ceea ce privește faptul că oamenii sunt hipnotizați de telefoanele lor, el crede că acest lucru se va schimba.
„Fiecare generație va fi mai inteligentă. Vor învăța să folosească smartphone-urile mai eficient”, prezice el.
„Mai devreme sau mai târziu, oamenii sfârșesc întotdeauna prin a avansa”.
