Propunerea de taxare a veniturilor companiilor din economia digitală, anunțată de Comisia Europeană pe 21 martie, reprezintă o soluție temporară. De ce era nevoie urgentă de o variantă pe termen scurt?
Un articol semnat de Alin Chitu, Director Deloitte România
Atât Comisia Europeană, cât mai ales unele state membre au insistat în ultimele luni, în comunicarea publică, asupra nevoii de a găsi rapid o rezolvare pentru impozitarea companiilor digitale, astfel că proiectele prezentate zilele trecute nu au fost o surpriză. S-a discutat despre echitatea și egalizarea taxării, abordări principiale mai degrabă morale decât economice. Totuși discuția privind taxarea companiilor digitale ar trebui să pornească de la clarificarea conceptelor. Cauza contribuției mai mici la bugetele publice decât se apreciază că ar trebui să fie (deși și aici dezbaterea are nevoie de mai multă fundamentare cu date) se află în înseși regulile existente de taxare a profiturilor, precum și în specificul modelului de business al acestor companii.
Mai exact, reglementările actuale în cazul profiturilor se bazează pe prezența fizică într-o jurisdicție a entității respective, pe când afacerile digitale înseamnă absența fizică. În același timp, aceste companii au avut o creștere extrem de rapidă în ultimul deceniu, iar reglementările au întotdeauna o întârziere justificată pentru că trebuie să analizeze fenomenul înainte de a-i impune reguli.
În acest context au apărut convingerea că autoritățile nu au acționat suficient de repede permițând hemoragia de venituri bugetare consistente și nevoia presantă de a emite o propunere rapidă care să dea o soluție problemei. Însă fundamentarea propunerii are puncte cel puțin discutabile. Pe lângă dezbaterea privind moralitatea taxării, ar trebui examinat impactul reglementării din perspectiva economică și fiscală.
De la concept la punere în practică
În primul rând conceptul de economie digitală nu are o definiție clară, posibil nici să nu aibă în viitorul apropiat. Avem companii digitale sau o economie care “se digitalizează” în care tot mai multe companii, inclusiv dintre cele tradiționale, preiau modele digitale? Se mai poate crea relația companie-consumator doar prin interacțiune fizică? Mai mult, digitalizarea evoluează foarte repede, noi tehnologii fiind inventate și aplicate într-un ritm fără precedent până acum. Inteligența artificială, blockchain sau Internet of Things (IOT) vor avansa și vor genera un nou ecosistem. De unde putem lesne trage concluzia că regulile de taxare vor trebui din nou adaptate.
Tot din perspectiva conceputului, rezultă o dilemă. Creșterea rapidă din ultimii ani ar mai fi avut loc dacă existau reglementări stricte având în vedere că acest sector este cel mai creativ din toată economia și a adus schimbări importante cu impact pentru toate celelalte domenii? Totodată perspectiva trebuie să fie mai largă și să ia în considerare și beneficiile pe care le aduce digitalizarea în societate în afară de veniturile fiscale.
O altă problemă este coerența cu sistemul de impozitare a profiturilor pentru că soluția pe termen scurt deviază de la acesta și apare riscul dublei impozitări sau a altor lacune legislative, diferențe între jurisdicții pe care companiile le pot folosi. Ar putea duce la o descurajare a investițiilor în UE și la reorientarea către alte zone.
Probabil cea mai complexă discuție este, însă, despre crearea valorii pentru că ideea că impozitarea trebuie să aibă loc acolo unde aceasta este generată stă la baza propunerilor de reglementare. De aceea o investigare a modului în care este obținută valoarea din digitalizare și cum poate fi stimulată de politicile publice este cea mai dificilă. Modelele de business, așa cum sunt descrise de OECD, circumscriu patru categorii de companii, în funcție de modul în care sunt obținute veniturile și sunt atrași consumatorii: e-Commerce/ online retailer, platforme, social media (ca model de business pentru spațiul de publicitate), subscripția. Tehnologiile digitale au schimbat modul în care companiile pot crea valoare, iar întrebarea cum se transformă datele în valoare adăugată stă în centrul dezbaterii.
Ce propune Comisia Europeană
Cele două propuneri legislative ale Comisiei vor fi înaintate Consiliului spre adoptare și Parlamentului European spre consultare.
Soluția pe termen lung va permite statelor membre să impoziteze profiturile generate pe teritoriile lor, chiar și în cazul în care o companie nu are o prezență fizică acolo, susține Comisia Europeană. Conform propunerii, platforma digitală are o „prezență digitală” impozabilă sau un sediu permanent virtual într-un stat membru dacă îndeplinește unul dintre următoarele criterii:
- veniturile anuale ale companiei într-un stat membru depășesc pragul de 7 milioane de euro;
- compania are peste 100.000 de utilizatori într-un stat membru într-un an fiscal;
- într-un an fiscal, se încheie peste 3 000 de contracte comerciale de servicii digitale între compania respectivă și utilizatorii comerciali.
Profiturile să fie ulterior repartizate către statele member, de exemplu, în funcție de locul în care se află utilizatorul în momentul consumului.
Pe termen scurt, e propus un impozit intermediar pe anumite venituri provenite din activități digitale care garantează că activitățile care în prezent nu sunt impozitate efectiv vor începe să genereze venituri imediate pentru statele membre, arată Comisia.
Impozitul de 3% se va aplica veniturilor obținute din activități în cazul cărora utilizatorii joacă un rol major în crearea de valoare, cum ar fi veniturile obținute din:
- vânzarea de spațiu publicitar online;
- activități de intermediere digitală care permit utilizatorilor să interacționeze cu alți utilizatori și care pot mijloci vânzarea de bunuri și servicii între aceștia;
- vânzarea de date generate pe baza informațiilor furnizate de utilizatori.
Veniturile fiscale vor fi colectate de statele membre în care sunt situați utilizatorii și se vor aplica numai companiilor cu venituri totale anuale de 750 de milioane de euro la nivel mondial și de 50 de milioane de euro la nivelul UE.
Totuși, strict din perspectivă fiscală, impozitul pe cifra de afaceri a fost întotdeauna combătut (inclusiv în România anul trecut) cu argumentul că produce distorsiuni în piață.
În concluzie, impozitarea economiei digitală este un demers extrem de dificil care are nevoie de multe clarificări conceptuale în lipsa cărora pot apărea riscuri și dificultăți care să demonstreze peste câțiva ani că reglementarea a fost făcută prea devreme și nu prea târziu, așa cum se crede în acest moment.
