Ai două provocări: lumina puțină și timpii care devin prea lungi.
Soluția este să folosești la maximum stabilizarea (IBIS/OIS), să alegi un timp realist pentru mâna ta și să accepți un ISO mai ridicat, dar bine expus.
Nu încerca să „salvezi” o subexpunere extremă în post. O imagine curată la ISO 6400, expusă corect, arată mai bine decât una la ISO 1600 trasă din umbre.
Setările care îți cresc șansele
Pornește de la diafragma maximă a obiectivului. Alege un timp minim care îți ține clar cadrul la focala folosită: regula 1/focală este un început, dar cu IBIS/OIS poți coborî 2–4 trepte.
De exemplu, la 35 mm poți încerca 1/15 s dacă ai stabilizare bună și o poziție fixă. Activează Auto ISO cu o limită maximă rezonabilă și setează compensație ușor pozitivă dacă scena are multe umbre, ca să nu subexpui.
Folosește modurile semi-automate: în A/Av blochezi diafragma și lași camera să aleagă timpul în limitele setate, iar cu Auto ISO păstrezi expunerea. Dacă aparatul oferă mod „night handheld” cu stacking intern, testează-l. Pe subiecte statice poate combina cadre scurte într-o imagine mai curate, scrie Playtech.
Ținutul camerei și folosirea luminii disponibile
Sprijină-te de un perete, balustradă sau mașină. Ține coatele lipite de corp, expiră ușor în momentul declanșării, declanșează în rafale scurte de 2–3 cadre și păstrează-l pe cel mai clar.
Evită să întinzi complet brațele; adu vizorul la ochi dacă ai, e mai stabil decât ecranul rabatabil.
Caută lumină ambientală prietenoasă: vitrine, lămpi calde, panouri difuze. Pune subiectul acolo și expune la față, nu la fundalul întunecat. Dacă apar umbre de culoare, fixează un balans de alb în Kelvin sau folosește un preset constant (Daylight) pentru consistență. Pentru cadre dinamice, acceptă intenționat un ușor motion blur creativ pe fundal, păstrând subiectul cât mai clar.
Alege momentele de micro-pauză ale oamenilor în mers și declanșează atunci. Cu aceste reguli simple, duci noaptea dincolo de „granulat” și obții imagini folosibile din mână.
