Private Equity Network, o divizie specială în cadrul Investors Club, grupând 20 de investitori, este interesată de plasamente în companii de dimensiuni mici și medii având capital 100% românesc.
În condițiile în care randamentele de la Bursa de Valori București sunt tot mai greu de smuls, fiind cele ale unei piețe mature, investitori activi pe piața reglementată sunt interesați și de plasamente de private equity în companii de dimensiuni mai mici, dar cu perspectivă de creștere și care pot genera câștiguri mai mari.
Acesta este contextul în care ieri Investors Club a lansat Private Equity Network, o divizie specializată prin care un număr de peste 20 de investitori sunt gata să realizeze plasamente de 5 milioane euro în companii tinere (start-up-uri și IMM-uri), cu management și capital 100% românesc.
“Ne dorim să cunoaștem cât mai multe companii aflate la început de drum sau într-un stadiu incipient al dezvoltării lor. Suntem în cautare de antreprenori vizionari, care au nevoie de finanțare pentru companiile lor”, a declarat Raluca Ganea, președinte și co-fondator al Investors Club, potrivit unui comunicat al entității remis astăzi redacției. Miza este realizarea de plasamente și sprijinirea companiilor până când acestea încep procesul de listare la Bursa de Valori București.
CITEȘTE ȘI Mihai Nichișoiu (Tradeville): Criza următoare va veni din piețele de bonduri Mircea Ozunu, investitor, s-a alăturat celor peste 200 de membri ai Investors Club, fiind interesat de plasamente în start-up-uri și IMM-uri care activează în domeniile IT&C, transport, logistică, bunuri de larg consum, agricultură, educație și cercetare.
Piața AeRO a fost prima deschidere către companiile mici
Piața de capital românească a arătat deschidere în ultimul timp și față de companiile cu o capitalizare mai redusă. Sistemul alternativ de tranzacționare de la BVB a fost relansat sub brandul AeRO în februarie 2015, scopul declarat al acestei platforme fiind atragerea unor companii în stadii incipiente de dezvoltare sau care încă nu au ajuns la o masă critică a cifrei de afaceri și câștigurilor pentru a se lista pe piața reglementată.
Piața AeRO a fost un proiect inițiat de actualul director al Bursei de Valori București Ludwik Sobolewski, fost președinte al Bursei de la Varșovia unde, de asemenea, funcționează un sistem alternativ de tranzacționare foarte dinamic, piața New Connect.
Contextul lansării AeRO, dar și cel al interesului sporit arătat acum de membrii Investors Club, este unul în care și pe plan internațional așa-numiții investitori angelici (Angel Investors) dedicați plasamentelor în firme aflate în stadii incipiente de dezvoltare și platformele de crowdfunding au finanțat masiv companii în principal în domeniul tehnologic.
Care sunt riscurile
În martie 2015 Mark Cuban, investitor major în industria de entertainment americană, unde este patron al lanțului de cinematografe Landmark Theatres și al echipei de baschet Dallas Mavericks, avertiza că în această piață se escaladează un balon speculativ care va aduce investitorilor pierderi încă și mai mari decât cele de la spargerea bulei dot.com.
Spre deosebire de anii 2000-2001 – când investitorii care au investit în companiile din domeniul tehnologic au ieșit cu pierderi grele, dar cel puțin au ieșit – acum plasamentele se realizează în firme ilichide din care nu-ți poți lichidiza investiția decât din cash-flow-ul societății.
La sfârșitul anilor ’90, companiile tehnologice erau listate – poate că erau companii oribile, dar cel puțin erau pe Bursă – ceea ce înseamnă că aveau lichiditate pentru ca investitorii să poată vinde acțiunile. Acum sunt 225.000 de investitori angelici care aruncă cu banii și despre care Cuban spunea că sunt cei mai mulți „sub nivelul mării” cu investițiile lor. „Ca în zilele de nebunie a boom-ului din internet, mă întreb câți dintre aceștia știu în ce s-au băgat?”, spunea Cuban.
Platformele de finanțări participative („crowdfunding”) s-au adăugat investitorilor angelici, însă și aici investitorul de 1,90 metri pasionat de baschet este sceptic. El explica de ce acest balon i se pare mai grav decât cel din anul 2000: „Pentru că singurul lucru mai rău decât o piață care cunoaște un colaps al valorilor de evaluare fundamentală este o piață fără valoare și fără lichiditate. Dacă o acțiune valorează atât cât ar fi dispus cineva să plătească pentru ea, atunci cât valorează acțiunea unei companii pe care să nu ai unde să o vinzi?”
