Proiectul de lege privind instrumentele financiare pregătit de ASF urmează să intre în Parlament, punctele de contestare fiind puține. Din zona lobby-ului bancar există temerea că instituțiile de credit vor avea prea multe controale pe an în măsura în care vor intra sub incidența a doi supraveghetori, iar brokerii obiectează că multe dintre situații nu sunt tranșate de lege, ci sunt lăsate într-un cadru volatil în funcție de deciziile reglementatorului. Finalmente, fondurile de investiții vor ca distribuirea unităților de fond să nu intre sub incidența legii, conform informațiilor Profit.ro.
După intrarea în vigoare a legilor privind organismele de plasament colectiv și cea a emitenților, următorul pas pentru reconfigurarea cadrului legislației primare a pieței de capital este Legea privind instrumentele financiare. Proiectul de 136 de pagini având expertiza Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) și pus spre consultare publică pe portalul Ministerului Finanțelor ar urma să intre în Parlament chiar de luna viitoare, pentru a primi un vot final în septembrie, conform așteptărilor reglementatorului pieței.
Există, însă, obiecții care vin din partea pieței, iar acestea au fost formulate în cadrul ultimei ședințe a Comisiei pentru dialog social din cadrul Ministerului Finanțelor. Aspectele ridicate sunt punctuale din partea fondurilor de investiții, în timp ce din zona bancară și cea a caselor de brokeraj vin și chestiuni de principiu, respectiv separarea clară a competențelor reglementatorilor piețelor financiare și formularea unor cerințe clare în lege care să nu mai fie ulterior la discreția ASF.
Asociația Brokerilor spune că nu este normal ca în legislația primară să se facă trimitere la alte cerințe ale cadrului de reglementare secundară. Aceasta deschide calea către imprevizibilitate și posibilitatea de adăugare la lege, a spus Cristina Ionescu, din partea Asociației.
Exemplul adus este cel din articolul 15 al proiectului, „Proceduri de aprobare și de respingere a cererilor de autorizare”, unde, la litera (i) a alineatului (5), se afirmă că, în vederea autorizării de către ASF, un SSIF trebuie să îndeplinească inclusiv „alte cerințe prevăzute în regulamentele europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE, precum și în reglementările ASF emise în aplicarea prezentei legi”.
Ion Ghizdeanu, președintele Comisiei Naționale de Prognoză, care a condus ședința, spune că este normal ca o parte din prevederi să treacă în cadrul normativ secundar, dar aceasta trebuie specificat prin lege. „Nu poți să-ți iei dreptul dacă nu ți-l dă cineva.”
Reprezentanta Asociației Brokerilor conchide că procedurile trebuie să fie într-un format standardizat, stipulat expres prin lege, și nu să se lase aceasta ca atribut autorităților naționale.
Băncile nu vor să fie călcate și de BNR, și de ASF
O contestare vine și din partea Consiliul Patronatelor Bancare din Romania (CPBR), care consideră că trebuie ca legea să stabilească o segregare mai clară între ASF și BNR în ceea ce privește atribuțiile de autorizare, supraveghere și control. Instituțiile de credit ajung la 3-4 controale pe an, cu cerințe diferite din partea celor doi reglementatori.
Aceasta pune presiuni suplimentare pe respectivele entități și se răsfrâng asupra forței de vânzare din rețea.
Sunt sau nu consultanți financiari oamenii din unitățile bancare?
O propunere punctuală a venit din partea Asociației Administratorilor de Fonduri din România (AAF), și anume ca de la prevederile acestei legi să nu fie exceptate numai societățile de administrare a activelor financiare (SAI) – aflate sub incidența OUG32/2012 pentru organismele de plasament colectiv –, ci și entitățile care asigură distribuția unităților de fond.
Ce stă în spatele acestei propuneri? O mare parte din clienții fondurilor de investiții arondate unor grupuri bancare sunt intermediați de personalul din bănci. Există episoade care se replică la mai multe unități bancare. „Bună ziua.” „Bună ziua.” „Sunt nemulțumit de dobânda pe care o am la depozitul la termen de la banca dumneavoastră. Ce să fac!”
„Acestea sunt dobânzile pieței și nu avem ce face. Dar puteți încerca un instrument de investire, de exemplu cumpărarea de unități de fond de la unul dintre fondurile noastre.”
Acest caz este asimilat de legislația europeană unei consultanțe financiare și ar arunca întregul personal bancar sub categoria consultanților financiari.
Asociația Administratorilor de Fonduri, unde sunt membre și mai multe entități din cadrul grupurilor bancare, a venit cu această propunere de eliminare a distribuției unităților de fond de sub incidența legii privind instrumentelor financiare, pentru a despovăra instituțiile financiare de costuri care nu se justifică. Asimilarea personalului bancar consultanților financiari ar presupune că aceștia ar trebui să treacă printr-o serie de programe profesionale, dar și să primească autorizări de la ASF, ceea ce ar ridica semnificativ costurile per unitatea bancară.
Prezentă la lucrările comisiei de la MFP, Florentina Boboc, Director Direcția Autorizare - Supraveghere din cadrul ASF, a spus că discuția a mai existat și că, de regulă, distribuția unităților de fond este asimilată serviciilor financiare.
Jan Pricop din partea fondurilor de investiții afirmă că, dacă SAI-urile sunt exceptate de la prevederile acestei legi, ar putea să se facă același lucru și pentru cei care se ocupă cu distribuția unităților de fond. Propunerea formulată în cadrul comisiei sună astfel: „Prezenta lege nu se aplică distribuției tiltlurilor de participare, indiferent de canalele de distribuție utilizate.” De vreme ce SAI-urile care distribuie, la rândul lor, unități de fond, sunt exceptate de la lege, acest lucru se poate face și pentru unitățile bancare.
În opinia AAF, interpretarea românească a directivei europene este excesivă, pentru că, de cele mai multe ori în vestul Europei, la bănci sunt ținute și registrele globale și custodia pentru activele deținute, ceea ce nu este cazul în România, unde ele cad în sarcina SAI-ului. Dacă distribuitorul nu ține registrul, atunci el ar trebui exceptat de la prezenta lege este argumentul Asociației care reprezintă interesele fondurilor de investiții.
