Volumele stagnează la Bursa de Valori București de peste 3 ani și Horia Gustă, președinte al Asociației Administratorilor de Fonduri, pune acest lucru pe seama existenței unui număr prea mic de jucători în piață. Pentru relansare, el spune că este nevoie de un efort în reducerea comisionării care să facă piața locală competitivă pe plan extern, de listarea mai multor emitenți și de o strategie de atragere a investitorilor individuali într-un răstimp în care aceștia încă sunt mai atrași de achizițiile imobiliare sau ineditul criptomonedelor.
În primele 7 luni ale acestui an, valoarea medie zilnică de tranzacționare pe segmentul acțiuni al Bursei de Valori București a fost de 42,68 milioane lei (8,86 milioane euro), în creștere față de anul trecut, dar mai mc decât în 2017 și 2018. Sunt volume salvate de activitatea de tranzacționare sporită antrenată de criza noului coronavirus în luna martie, dar lichiditatea a tins să se subțieze drastic în lunile de vară. Spre exemplu, în luna iulie, rulajul mediu zilnic pe acțiuni a fost de numai 26,53 milioane lei (5,48 milioane euro).
Tranzacțiile mici trădează o prezență slabă a numărului de jucători din piață. „În ultimii ani a existat o politică de majorare a salariilor în mai multe domenii și cu toate astea constatăm că numărul de investitori la Bursa de Valori este mai mic, iar numărul de investitori prin fondurile de investiții este oarecum plafonat”, spune pentru Profit.ro Horia Gustă, președinte al Asociației Administratorilor de Fonduri, entitate profesională a investitorilor instituționali dintr-o piață a activelor financiare însumând 43 miliarde lei (8,9 miliarde lei).
Practic, acesta identifică un cerc vicios în care lichiditatea mică abia mai susține casele de brokeraj, iar, pe de altă parte, reglementările care impun anumite costuri de funcționare determină o promovare a unor comisioane mai ridicate ce la rândul lor inhibă activitatea de tranzacționare.
La BVB, comisioanele sunt prea mari. Mulți investitori spun că mai bine merg pe bursele străine
Comisioanele brokerilor „sunt foarte mari în România”, spune Gustă, care este și CEO la Certinvest, cel mai mare administrator independent de fonduri la nivel local. Practic, societățile de servicii de investiții financiare trebuie să aibă, pe lângă brokeri, și auditori interni financiari, să achiziționeze softuri de auditare, iar costurile fixe impun promovarea unor comisioane care fac din bursa locală una slab competitivă.
Profit.ro a documentat în rândul investitorilor de retail o nemulțumire legată de faptul că lichiditatea mică și regimul de comisionare îi fac foarte bine să se gândească atunci când inițiază o tranzacție. SSIF TradeVille, cel mai mare broker de retail, are un comision standard la deschiderea de cont de 0,65%, căruia i se adaugă și o taxă fixă de 1,90 lei pe ordinul executat, care reflectă cea mai mare parte o comisionare a Bursei de Valori și a Depozitarului Central. Aceasta ridică comisionul de facto la aproximativ 1% la cumpărare, adunat cu 1% la vânzare pentru românii care au un portofoliu de doar câteva zeci de mii de lei. Astfel, inițierea unei tranzacții speculative nu are sens prin prisma raportului risc-recompensă fără ca mișcarea să fie de cel puțin 5%, ceea ce face aproape imposibilă tranzacționarea intraday pe bursa locală.
Dacă „taxa de un leu” încurcă investitorii cu conturi mici, în schimb, lichiditatea restrânsă îi pune în dificultate pe investitorii cu sume mai mari. Gustă de la Asociația Administratorilor de Fonduri spune că un investitor chiar i-a zis că, la BVB, cu un ordin de 1 milion de lei ar mișca prețul acțiunii, în timp ce pe bursele mari ordinul său ar fi considerat unul mic. „Am volume mult mai mari, am costuri cu brokerii de 10 ori mai mici. Care este motivul pentru care să investesc în România?”, s-a întrebat acesta. Gustă afirmă că tabloul bursier îi dă dreptate respectivului investitor: „Ai zile în care nu se întâmplă nimic; aceiași 5 emitenți au volume mai mari de 1 milion de lei.”
Jucătorii din piața locală trebuie să ia act de această competiție externă pentru că, acum, deschiderea unui cont la o casă de brokeraj străină nu mai este dificilă. Se poate face totul prin telefon, pe internet, în numai câteva zile; nu mai există bariere. „Procedura este doar la un click distanță”, mai spune Gustă.
Faptul că la noi nu există nici produse derivate lichide sau cu spreaduri competitive îi face, de asemenea, pe investitori să caute debușeele de investiții pe bursele dezvoltate. „Cred cu tărie că dacă nu se umblă și la comisioane, nu o să avem retail sub nicio formă. O să se ducă în afară, cu predilecție, pentru că le este la îndemână”, mai spune președintele AAF. „Asta trebuie să înțeleagă toți actorii pieței de capital, că dacă nu o să avem o piață competitivă, nu o să atragem investitori și o să ne plângem în continuare.”
Tranzacționarea de criptomonede stârnește mai multă fascinație în rândul noilor generații
Politica salarială a fost una a creșterilor constante din 2012 și până la pandemie, cu o accelerare chiar agresivă în anii 2016-2018, însă majorarea veniturilor disponibile ale românilor nu s-a resimțit printr-un flux de capital semnificativ către bursa românească. „Deși s-au mărit salariile în multe domenii, nu se vede”, spune Gustă. „Senzația mea este că s-au dus mulți bani în zona imobiliară și că investitorii care au dorit să facă tranzacții s-au dus pe piețele externe.”
Nu sunt singurele debușee. Criptomondele au atras și ele din resursele românilor. Șeful executiv de la Certinvest menționează un eveniment de investiții la care a participat și unde a văzut că doar 10% dintre participanți aveau informații relevante despre fondurile de investiții, însă majoritatea aveau în portofoliu moneda virtuală bitcoin.
„Potențialul de câștig mare, mâine sau peste o lună, e mult mai tentant decât economisirea sănătoasă pe ani de zile", este concluzia pe care o trage din discuțiile pe care le-a avut cu cumpărătorii de bitcoin. Ei afirmă că își joacă șansa și că, până la urmă, nu îl deranjează dacă pierde cei 500 de euro pe cel care i-a plasat. Pe de altă parte, aceeași sumă nu ar fi dispus să o pună într-un fond de acțiuni sau obligațiuni.
Este nevoie de mai mulți emitenți la bursă. Este potențial pentru zeci de companii din mediul privat
Pe de altă parte, chiar și pentru cei care au deschiderea să cumpere acțiuni românești, oferta este încă destul de restrânsă. Gustă vrea noi emitenți la cota BVB, dar, deși lumea încă așteaptă Hidroelectrica pe bursă, vede oarecum consumată vechea rețetă a listărilor companiilor din portofoliul guvernamental. „Eu nu sunt adeptul să stau cu mâna-ntinsă la statul român”, spune managerul de fonduri. ”Companiile românești, companiile private trebuie să vină să se listeze.”
El adaugă că ar fi cel puțin 2 companii de dimensiuni decente, cu bilanțuri corecte și perspective bune în fiecare județ, pentru ca să se listeze. Aceasta ar însemna 80 de noi acțiuni pe bursă. Pe bursa din Hong Kong am avut 7 listări pe zi, iar la BVB abia au fost 7 listări în câțiva ani de zile, rezumă punctul de plecare președintele AAF. „Trebuie să facem procesul de listare mult mai suplu și mult mai rapid.”
Argumentele în favoarea listării unei firme îl reprezintă nu numai vizibilitatea sporită sau atragerea de finanțare, dar și folosirea la un răspuns la criza din piața muncii a mecanismului de remunerare a angajaților cu acțiuni. Aceasta i-ar motiva pe salariați, ar contribui la schimbarea mentalității.
Într-o piață cu dinamică sporită, românii ar putea fi tentați să revină. „Eu cred că e nevoie de retail, cred că e potențial mari de retail, cred că nu s-a întors lumea cu adevărat către retail”, spune Gustă. El afirmă că, în prezent, piața se bazează pe un număr prea restrâns de administratori de active fianciare și brokeri. „E nevoie, clar, de mai mulți jucători; în opinia mea, nu cred că e suficient ca piața să stea în atât de puțini jucători”, mai adaugă managerul de fonduri. „Nu e simplu, dar cred că odată câștigat retailul, s-ar putea să-ți fie pe termen lung aproape.”
Există și o problemă la capitolul celor de nerezolvat, și anume la nivelul ansamblului normativ al pieței. „Ar fi bună o reglementare cât mai puțină, dar n-ai ce să faci, că ești în Europa”, spune Gustă, amintind că, în comparație cu Asia și America, Europa are cea mai puternică reglementare și că nici pentru Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) nu este ușor să se descurce prin hățișul de prevederi. „Asta e problema cu Europa... Nu e problema noastră; de acolo vin suprareglementările”, conchide managerul de fonduri.
