„Deficitul de protecție financiară al populației din România a ajuns la 833 miliarde lei, cu 5% mai mult la nivel național”, arată cel mai recent studiu realizat de MIR Research la solicitarea UNSAR, care mnționează că anul 2024 este anul pentru care există cele mai recente date centralizate.
Concret, diferența dintre resursele disponibile și cele de care ar avea nevoie o familie într-o situație dificilă este, în medie, de circa 165.400 lei.
Evoluția confirmă una dintre cele mai importante vulnerabilități care afectează bunăstarea populației și capacitatea acesteia de a face față riscurilor de pierdere a veniturilor cauzate de boală, accidente sau decese.
„Creșterea deficitului de protecție financiară arată că populația României este din ce în ce mai expusă în fața riscurilor majore. Pentru a schimba această realitate, este nevoie de o serie de măsuri – de la educație și prevenție, până la extinderea accesului la soluții de protecție financiară, precum asigurările de viață și de sănătate. În acest context, introducerea de deductibilități fiscale pentru asigurările de viață și majorarea celor aferente asigurărilor de sănătate sunt instrumente esențiale pentru stimularea protecției financiare a populației”, a declarat Alexandru Ciuncan, președinte și director general UNSAR, organizația care a inițiat platforma ABS - Alianța pentru BunăStare.
Există însă și vești bune: interesul pentru protecția financiară este în creștere - românii sunt protejați acum de peste 2,2 milioane de polițe de asigurare de viață, cu 8% mai mult decât în primele 9 luni ale anului 2024, arată datele oficiale publicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
„Reducerea deficitului de protecție nu se poate face izolat. Este nevoie de parteneriat între industrie, autorități, mediul privat și societatea civilă, astfel încât protecția financiară să devină o componentă firească a bunăstării. Un prim pas esențial este educația financiară, care îi ajută pe oameni să înțeleagă riscurile reale la care sunt expuși și să ia decizii informate pentru protejarea veniturilor și a familiilor lor”, a declarat Roxana Băluță, specialist asigurări de viață și sănătate & coordonator programe UNSAR.
Studiu INS: Peste 3,6 milioane de români trăiesc încă sub pragul de sărăcie
După ani de creștere economică solidă, România a reușit să reducă rata sărăciei relative la 19% în 2024, cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu, arată datele Institutului Național de Statistică, publicate zilele trecute. Cu toate acestea, peste 3,6 milioane de români trăiesc încă sub pragul de sărăcie, iar diferențele între regiuni și categorii sociale rămân uriașe.
Progresul economic a dus la o diminuare a ratei sărăciei în 2024 cu peste trei puncte procentuale față de 2021, arată studiul INS, care are tema „Dimensiuni ale incluziunii sociale în România”. Totuși, efectele inflației și creșterea costului vieții mențin presiunea asupra familiilor cu venituri mici.
Teoretic, în anumite condiții socio-economice, arată documentul, orice persoană poate deveni săracă pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. În cazul unora, riscul de a intra în sărăcie este întotdeauna mare și aproape inevitabil. Este vorba de persoanele ale căror caracteristici fizice, psihice, educaționale, ocupaționale le îngreunează accesul la nivelurile de bunăstare oferite de societate și le fac vulnerabile față de fenomenul sărăciei.
La acestea se adaugă, desigur, și săracii de conjunctură, adică persoane afectate de unele schimbări de natură să influențeze piața muncii sau dezvoltarea generală a societății la un moment dat, scrie INS.
România, împărțită în două
Disparitățile regionale sunt dramatice: în Sud-Vest Oltenia, aproape 30% din populație trăiește sub pragul de sărăcie, în timp ce în București-Ilfov procentul este de doar 3,7%. Diferența este de aproape 8 ori, semnalând o ruptură persistentă între capitală și restul țării.
Copiii și tinerii, primele victime
Generațiile tinere sunt cel mai vulnerabile: un sfert dintre copiii sub 18 ani și peste 22% dintre tinerii între 18 și 24 de ani sunt în risc de sărăcie.
Raportul avertizează că decalajele educaționale și lipsa oportunităților pe piața muncii pot perpetua ciclul sărăciei, spune INS.
Sărăcia în rândul celor care muncesc persistă
Deși numărul angajaților a crescut, peste 10% dintre salariați continuă să trăiască sub pragul de sărăcie – o problemă accentuată în agricultură și munca pe cont propriu.
De asemenea, persoanele singure în vârstă de până la 65 de ani au o rată de sărăcie de 17,0%, pe când cei cu vârsta de 65 de ani și peste sunt săraci în proporție de 25,4%, mai arată INS.
Familiile formate din persoane singure de sex feminin înregistrează o pondere mai mare cu 6,8 puncte procentuale față de ponderea persoanelor care trăiesc în gospodării formate dintr-o singură persoană de sex masculin (24,4% față de 17,6%), mai notează documentul.
Familiile numeroase și monoparentale, cele mai afectate
Aproape jumătate dintre familiile cu trei sau mai mulți copii sunt afectate de fenomenul sărăciei. „În anul 2024, dintre gospodăriile cu copii dependenți, cele mai puternic afectate de sărăcie au fost gospodăriile formate din 2 adulți cu 3 sau mai mulți copii dependenți (48,8%), urmate de familiile monoparentale, părinte singur cu cel puṭin un copil dependent (30,2%) și de gospodăriile formate din 3 sau mai mulți adulți cu copii dependenți (27,1%)”, arată cercetarea Statisticii.
Ajutoarele sociale fac diferența
Transferurile sociale – în special pensiile și alocațiile – reduc aproape la jumătate riscul de sărăcie. Fără aceste plăți, peste 40% din populație ar trăi sub pragul de sărăcie. Eficiența sistemului de protecție socială este, însă, inegală: sprijină puternic vârstnicii, dar prea puțin familiile active cu copii.
„În cazul teoretic, în care veniturile ar include pensiile, dar nu și celelalte tipuri de transferuri, situația s-ar ameliora cumva în sensul că proporția persoanelor sărace ar coborî la circa 23,4% din populație. Evident că pensiile determină cea mai mare „ieșire” din starea prezumtivă de sărăcie pentru persoanele vârstnice de 65 de ani și peste (61,3% dintre acestea), dar și cea mai scăzută în cazul copiilor și tinerilor de până la 18 ani. Toate aceste observații sunt caracteristice și pentru anii precedenți, fapt care întărește convingerea că transferurile sociale au o importanță deosebită pentru nivelul de trai al populație”, mai spune Statistica.
