Instanța a stabilit definitiv că OTP Bank a inserat clauze abuzive în contractele de credit îpotecar, încheiate cu persoanele fizice, prima decizie cu efecte asupra tuturor contractelor unei bănci. OTP susține că decizia judecătorilor nu arată cum trebuie eliminate clauzele respective, și că procedura e una formală.
Curtea de Apel București a respins, azi, apelul OTP Bank într-un litigiu cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Pe fond, Tribunalul București a declarat abuzive clauzele din contractele de credit cu ipotecă, de consum sau achiziție, prin care banca își arogase dreptul de a modifica dobânda în funcție de politica proprie de credite și a dispus eliminarea acestora din toate contractele.
Oficialii OTP Bank spun că respectivele clauze au fost eliminate încă din 2010 pentru majoritatea clienților, cu ocazia implementării OUG 50/2010, astfel că se mai regăsesc în doar 400 de contracte, în timp ce 7.600 de contracte au fost modificate de actele adiționale emise la acel moment, și că, în acest moment, toate contractele sunt conforme.
„Astfel, în esență, modalitatea de eliminare a clauzelor abuzive este un aspect netranșat în mod evident prin hotărȃrea judecătorească, ci mai degrabă o procedură formală, atȃt timp cȃt prevederile acestora nu au produs efecte în cazul clienților care nu au acceptat aplicarea OUG 50/2010 sau au fost eliminate din contractele implementate ca urmare a aplicării OUG 50/2010, încă din anul 2010”, arată OTP, într-o poziție trimisă la solicitarea Profit.ro.
În motivarea sa, Tribunalul e eliminat prevederile legate de variația dobânzii, dar nu a indicat cum vor fi calculate ratele clienților, lucru la care se referă și OTP când spune că acest aspect este „netranșat”. Totodată, instanța a respins cererea ANPC ca sumele încasate fără temei să fie restituite clienților.
OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori reprezintă o implementare a unei directive europene care propunea să transparentizeze costurile creditelor, prin legarea costurilor la piață, după formula Euribor/Libor/Robor + marjă.
Ordonanța a fost redactată rău, însă, astfel că băncile au ocolit ideea legii și au interpretat-o în favoarea lor, transformând dobânzile interne în dobânzi de piață în paguba debitorilor.
Acolo unde nu existau marje fixe stabilite în contracte, băncile, așa cum este și cazul OTP, au extras valoarea cotațiilor de piață din dobânda curentă și au produs o marjă. Cum valorile Libor sau Euribor erau cu mult mai mici decât la momentul acordării creditelor, marjele rezultate au fost foarte mari.
În cazul acestui proces, de pildă, OTP a trimis clienților acte adiționale prin care îi informau că din dobânda curentă de 6,99% - crescută în 2008 – rezultă o altă dobândă formată din Libor pentru francul elvețian la care se adaugă o marjă fixă de 6,77%, adică cu peste un punct procentual mai mult decât era dobânda inițială a creditului.
OUG 50 a fost modificată prin legea de adoptare, și contractele curente au fost excluse de la aplicare. Cu toate acestea, clienții și băncile aveau opțiunea de a respinge sau de a păstra actele adiționale emise deja. Potrivit OTP, 400 de clienți le-au respins.
Clauzele incriminate
Deși OTP făcea referire, în contractele inițiale emise până la finele lui 2008, la indicatori de piață, în același timp își rezerva dreptul de modifica dobânda în funcție de politica proprie, adică un abuz, după cum a arătat Tribunalul.
„Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex EURIBOR (EUR)ILIBOR (CHF)/ROBOR (RON), etc) fără a exista Consimțământul Clientului (...)”, se arată în contractele de credit de consum cu ipotecă.
„Pentru creditul acordat, Clientul datorează și va plăti băncii o rată de dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii'' iar la art 6.2 este prevăzut, Banca își rezerva dreptul să revizuiască periodic dobânda în funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valută Euribor pentru Euro, Libor pentru CHF, Robor pentru RON (…)", se arată în contractele de credit ipotecar.
În iunie 2008 OTP a decis să majoreze dobânzile tuturor clienților. Creșterea de dobândă a fost de la 5,5% la 6,49% pentru cei cu credite ipotecare și de la 5,7% la 6,99% pentru cei cu credite de consum cu ipotecă. Spre exemplu, pentru unul dintre clienții care au depus reclamație la ANPC, rata a crescut cu 50 de franci după majorarea dobânzii, ceea ce a dus la o pagubă cumulată de peste 4.500 de franci.
După izbucnirea crizei financiare, băncile centrale au redus dobânzile de referință, ceea ce a dus la scăderea dobânzilor din piața interbancară. Libor a ajuns de la 3-4% la o valoare apropiată de zero, însă aceste scăderi nu au fost transmise clienților de către OTP.
Banca a lansat, la finele anului trecut, o ofertă de conversie cu discount, adresată celor 10.500 de clienți cu credite în franci elvețieni, iar OTP spune acum că peste 80% dintre clienți și-au manifestat interesul de a o accepta.
Cum contractele sunt preformulate, iar OTP menționează că doar 8000 de contracte fac obiectul deciziei instanței, atunci înseamnă că restul de 2.500 cel mai probabil au câștigat procesele pe cale individuală. În cazurile în care debitorii au câștigat, instanța a dispus și returnarea sumelor și, în unele situații, calcularea dobânzilor în funcție de Libor la care se adăuga o marjă foarte redusă, de 1-2 puncte procentuale.
În octombrie 2013, legea 193/2000 privind clauzele abuzive a fost modificată, astfel încât o acțiune a ANPC să ducă la eliminarea tuturor clauzelor neconforme din toate contractele încheiate de profesionistul atacat.
OTP Bank România, subsidiară a grupului maghiar OTP, are o cotă de piață de aproximativ 2%. Înainte de criză, OTP a fost una dintre băncile care au acordat preponderent credite în franci elvețieni pentru persoanele fizice.
ANPC se judecă, pe baza Legii 193, în 43 de procese cu BCR, OTP, Bancpost, Volksbank, Credit Europe Bank, Credit Europe IFN, Raiffeisen Bank, Piraeus Bank, Alpha Bank, ING Bank, Banca Românească și BCR Banca pentru Locuințe. Procesele vizează, în special, clauze privind dobânzile și comisioanele datorate de clienți. Alte trei litigii sunt deschise cu operatorii de telefonie mobilă.
