Taxa pe active bancare va fi complet eliminată de Guvernul PNL de anul viitor, însă pe noul indice IRCC nu va interveni, a arătat, la audierile în comisiile de specialitate din Parlament, Florin Cîțu, ministrul propus pentru portofoliul Finanțelor. Cîțu a explicat, pentru Profit.ro, că “neintervenția” pe indicele IRCC înseamnă că nu Guvernul va fi cel care va iniția propuneri de schimbare a metodologiei de calcul, ci că așteaptă ca acestea să vină de la BNR și după discuții cu băncile înainte de a și le asuma prin OUG. A precizat că va căuta soluții și pentru clienții băncilor pentru locuințe care va trebui să returneze primele de stat încasate în trecut, dar și pentru administratorii fondurilor private de pensii care vor fi nevoiți să dubleze capitalul social la 31 decembrie, în lipsa unei OUG sau a unei modificări în Parlament până la finele anului.
Șefii celor mai mari bănci din România vor dezbate cu celebrul economist Nouriel Roubini starea reală a economiei și perspectivele izbucnirii unei noi crize. Te așteptăm la eveniment! Click pentru detalii și înregistrare
Taxa pe activele bancare va fi eliminată, dar doar de anul viitor, urmând să fie încasată la buget pentru întregul an 2019 și de Guvernul PNL, dacă acesta va trece de votul Parlamentului, a precizat Cîțu, pentru Profit.ro. “Taxa trebuie eliminată pentru că acolo nu e doar o taxă, ci e o intervenție directă a statului în politica comercială a băncilor și acest lucru nu poate să existe într-o economie liberală. Vom lua decizia după discuții cu BNR și cu sistemul bancar ca să vedem cât de repede putem să o luăm, dar e clar că acest guvern a zis că nu vom lua multe decizii prin OUG și va trebui să venim în Parlament sau să găsim o altă soluție”, a arătat acesta, după audierile în comisiile de buget-finanțe reunite din Parlament. Estimarea de încasări pentru taxa pe active bancare a fost de 379 milioane de lei la rectificare, a arătat Cîțu.
Cîțu a primit aviz negativ în comisii pentru funcția de ministru, voturile pentru fiind egale cu cele împotrivă (19-19), însă avizul este unul consultativ și PNL poate păstra nominalizarea pentru votul final dat Guvernului în plenul Parlamentului.
Soluții pentru fondurile de pensii, cel mai probabil tot anul viitor
Ministrul nominalizat la Finanțe a arătat că va elimina și cerințele suplimentare de capital pentru administratorii de fonduri private de pensii de Pilon 2, o altă prevedere controversată a OUG 114 (modificată prin OUG 19), considerând că acestea nu-și au rostul.
Rezolvarea este însă complicată și în acest caz, deoarece PNL a promis că nu va emite anul acesta decât două OUG – pentru reorganizarea Guvernului și pentru rectificarea bugetului, iar termenul până la care administratorii trebuie să-și dubleze capitalul, conform legii în vigoare, este 31 decembrie.
“S-ar mai putea rezolva până la finele anului doar în procedură parlamentară, pentru că este depus în comisii la Camera Deputaților proiectul de lege care aduce modificările necesare, avem promisă susținere de la mai multe partide și ar fi teoretic timp să fie aprobat. Dacă însă nu se poate până la finele anului, administratorii de fonduri care vor aduce capital pentru a respecta termenul legal la 31 decembrie vor putea să-l retragă ulterior”, a arătat, pentru Profit.ro, Florin Cîțu.
Calculul IRCC schimbat după discuții cu băncile. Problema administrării de către Prognoză, fără soluții clare deocamdată
La audierile din comisiile parlamentare, Cîțu a menționat că Guvernul PNL va putea interveni asupra taxei pe activele financiare, dar nu și asupra noului indice IRCC, care a înlocuit Robor în calculul dobânzilor variabile la creditele noi în lei pentru populație. “Noul indice rămâne, asta e. Este prea complicat să intervenim acum după ce de-abia a fost schimbat indicele anterior, să intrăm pe IRCC. Nu-și are sensul”, a declarat acesta în Parlament.
“Neintervenția” pe indice nu înseamnă, însă, că Guvernul nu va susține modificarea actualei metodologii de calcul a acestuia, criticată de bănci, de BNR, dar și de instituții ca FMI, ci că nu el va iniția propunerile de îmbunătățire, așteptându-le să vină de la banca centrală, a explicat Cîțu, pentru Profit.ro.
“Nu noi vom iniția propunerile. Soluțiile de schimbare la calculul indicelui, înainte de a le asuma prin OUG, trebuie să vină de la BNR și după discuții cu băncile comerciale pentru a vedea care este cea mai potrivită variantă”, spune acesta.
Problema imposibilității asumării mai rapide prin OUG, până la finele anului, rămâne și în acest caz. O situație delicată este cauzată de faptul că indicele este administrat, potrivit legii, de Comisia de Prognoză, iar de la 1 ianuarie 2020 băncile sunt obligate (prin Regulamentul (UE) 2016/1011 –Benchmark Regulation (BMR ) introduce criteriile minimale pe care un indice de referință trebuie să le îndeplinească) să folosească în contractele de împrumut doar indici de referință furnizați de entități exceptate de la BMR care au dreptul de a administra astfel de indici. Or, nu este clar în ce măsură Prognoza îndeplinește aceste condiții pentru a nu se încălca legislația europeană.
BNR a început, de fapt, de mai mult timp discuții cu Ministerul Finanțelor din guvernul Dăncilă pentru modificarea indicelui IRCC. Guvernatorul Mugur Isărescu a confirmat, în iulie, existența acestor discuții, însă a refuzat să precizeze care este varianta concretă pe care o recomandă. “Acum discutăm cu hârtiile pe masă, nu cu idei”, a spus acesta, într-o conferință, precizând că “relația BNR cu Guvernul și cu MF la nivel înalt e mult îmbunătățită față de începutul anului când era, așa, greu de descris”.
Pentru banca centrală, renunțarea la varianta inițială din OUG 114, în care dobânda creditelor era legată direct de dobânda cheie a BNR, a rezolvat un rău mult mai mare, însă nici compromisul găsit prin introducerea IRCC nu este bun. Isărescu a arătat că noul indice poate crește inflația, stimulând creditarea mai mult decât trebuie, în condițiile în care e un decalaj mare, de două trimestre, între perioada pentru care este calculat și perioada în care se aplică efectiv în calculul dobânzilor. “IRCC privește prea mult în spate, și nu înainte și nu este corelat cu perspectiva de inflație. Perspectiva se plimbă în jurul a 4%, iar indicele e în spate. Robor era mai apropiat de perspectiva de inflație”, spunea Isărescu, în vară. Ca urmare, impactul IRCC asupra creditării și mecanismului de transmisie a politicii monetare a fost trecut de BNR printre incertitudinile și riscurile asociate perspectivei inflației.
IRCC a crescut, din iulie, de la 2,36% (valoarea din trimestrul 4 din 2018, aplicabilă până la jumătatea lui 2019) la 2,63% (valoare aferentă primului trimestru din 2019, aplicabilă în perioada iulie-septembrie), determinând creștrerea dobânzii medii din piață la creditele ipotecare. Din octombrie, IRCC s-a actualizat la o valoare de 2,65%, cu 2 puncte de bază mai ridicată decât cea anterioară.
Și Fondul Monetar Internațional a criticat IRCC, pe motiv că noua referință are mai multe defecte, „incluzând modul de calcul care se uită în urmă, volatilitatea ridicată (generată de lichiditate) și potențiala confuzie venită din folosirea în paralel a IRCC pentru împrumuturile noi și a ROBOR pentru cele existente”. Fondul consideră că din aceste cauze referința poate duce la slăbirea transmisiei măsurilor de politică monetară și pune în discuție potrivirea acesteia pentru creditele ipotecare.
Deficiențe în metodologia de calcul
La rândul lor, băncile au semnalat și mai multe probleme pe care metodologia de calcul a indicelui le crează. Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR) a arătat luna aceasta, într-o analiză prezentată de președintele organizației, Sergiu Manea, că o primă deficiență provine din faptul că tranzacțiile nu sunt suficiente și corespunzatoare. Astfel, metodologia de calcul a IRCC se bazeaza într-o pondere covârșitoare pe tranzacții pe termene foarte scurte - overnight sau de o săptămână – în timp ce e utilizat pentru a reflecta așteptările în privința ratelor de dobânda pe termene mai lungi – 3 sau 6 luni. Nu face distincție între palierele de maturitate ale tranzacțiilor pe rate de dobândă și se cumulează elemente de natură economică cu totul diferită – de exemplu, tranzacțiile overnight sunt adunate cu tranzacții pe 3 sau pe 6 luni – ceea ce face îndoielnică relevanța rezultatului obținut în urma calculului.
În plus, se bazează pe măsurarea unor evoluții din trecut și nu înglobează așteptările pieței privind evoluția viitoare a dobânzilor pe termen scurt pentru perioada pentru care se vrea ca indicele să reprezinte o referință. De asemenea, IRCC nu reprezinta costul marginal al fondurilor pentru banci, prin urmare are o relevanță redusă pentru coordonarea administrării activelor și pasivelor bancare, creând dezechilibre între administrarea celor doua părți ale bilanțului bancar. Aceste dezechilibre aduc costuri suplimentare, care se vor reflecta și în marjele practicate de bănci în relația cu clienții.
Decalajul temporal mediu de 4,5 luni între momentul la care au loc tranzacțiile pe baza cărora se determină IRCC și perioada pentru care se aplică acest indice este o altă problemă majoră a metodologiei de calcul, arată CPBR, pentru că produce distorsiuni ale efectelor măsurilor de politică monetară, putând exista perioade în care inflația e în scadere, iar IRCC și implicit costul creditelor în creștere.
La fel de problematică e și preponderența tranzacțiilor pe termen scurt în calculul indicelui, care induce volatilitate mai mare decat cea a ratelor de dobanda pe termene medii si lungi. Consumatorii pot fi afectați prin “șocuri de sarcină” neanticipate și dificil de suportat, riscul volatilității crescute a valorilor IRCC de la un trimestru la altul menținându-se chiar în condițiile atenuării variațiilor zilnice ale indicelui prin aplicarea unei medii trimestriale.
Efectele acestor neajunsuri metodologice, spune CPBR, vor fi, pentru consumatori, creșterea costurilor de creditare pentru consumatori și lipsa de predictibilitate a ratelor lunare de plată. Pentru bănci, apar dificultăți în gestiunea activelor și pasivelor, cu costuri administrative suplimentare. În fapt, caracterul mai volatil al IRCC va crește și costul riscului de creditare, care se va reflecta în prețul produselor financiare.
Pentru a elimina aceste probleme, patronatul băncilor consideră necesară revizuirea metodologiei de calcul al IRCC. Ca măsura imediată propune reducerea decalajului temporal între momentul la care au loc tranzacțiile pe baza cărora se determină IRCC și perioada pentru care se aplică acest indice. Apoi, ca masură prioritară, cere constituirea unui grup de lucru la care să participe toți actorii relevanți din piață pentru a defini un set de indici de referință pe scadențe mai lungi, mai adecvat particularităților pieței românești. Un studiu de impact ar putea evalua mai multe soluții de modificare a metodologiei de calcul al IRCC, o inspirație putând fi și alte practici internaționale (e.g. înlocuirea EONIA cu €STR).
Soluții pentru clienții băncilor pentru locuințe
O altă problemă pe care viitorul ministru de finanțe o va prelua nerezolvată încă de la predecesorul său, în cazul în care Guvernul PNL va fi votat de Parlament, este cea a recuperării la buget a primelor de stat încasate în trecut de clienții băncilor pentru locuințe.
„Cunoaștem situația și vom vedea ce soluție se poate aplica cel mai bine pentru problema clienților băncilor pentru locuințe care ar urma să returneze banii din prime de stat din cauza incoerenței politicilor și instituțiilor statului de până acum”, a declarat, pentru Profit.ro, Florin Cîțu, ninistrul nominalizat de PNL pentru portofoliul Finanțelor.
Sute de mii de clienți ai băncilor pentru locuințe, care au încasat în trecut primele de stat ce trebuie restituite la buget, vor fi obligați să înapoieze cel puțin o parte din sume, după decizia Înaltei Curți din iulie. Aceasta, deoarece băncile, care au fost doar fidejusori pentru Ministerul Dezvoltării în alocarea ajutorului de stat stabilit de instanță ca fiind plătit nelegal, vor recupera de la ei banii înapoiați statului.
Ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, declara, la începutul lunii octombrie, pentru Profit.ro, că Executivul intenționează să îi exonereze de la plată prin OUG, proiectul fiind deja redactat pentru a fi aprobat de Guvern, condiția fiind însă să nu treacă moțiunea de cenzură. Între timp, aceasta a trecut, iar Guvernul Dăncilă, demis, nu mai poate emite ordonanțe de urgență.
“Am pregătit soluția pentru clienții băncilor pentru locuințe care ar urma să returneze primele de stat stabilite ca fiind plătite nelegal de către Înalta Curte. Un proiect de Ordonanță de Urgență care îi va exonera de la plata acestor obligați bugetare este deja redactat, e acum pe biroul meu. Îl vom adopta în Guvern, dar depinde de ce se va întâmpla joi (n.r. ziua moțiunii)”, spunea ministrul Finanțelor.
Situația sumelor ce ar trebui restituite la buget de băncile pentru locuințe a fost discutată în Comitetul Național de Supraveghere Macroprudențială a Sistemului Financiar, fiind creat un grup special de lucru cu reprezentanți ai BNR și Ministerului Finanțelor pentru problema apărută după decizia Înaltei Curți, care a întors la 180 de grade sentința anterioară a Curții de Apel în litigiul BCR Banca pentru Locuințe cu Curtea de Conturi.
După discuții în Comitetul de macrostabilitate, Curtea de Conturi a dat acord de amânare până în decembrie a aplicării măsurilor de recuperare de către BCR BpL. Sentința ICCJ ar fi impus plata la finele lunii septembrie, însă complexitatea speței necesită clarificarea cuantumului exact al obligațiilor. Primele de stat trebuie returnate pentru mai multe tipuri de clienți și de situații în care au fost plătite în trecut, cu aprobarea Ministerului Dezvoltării, coordonatorul programului de ajutor de stat, și trebuie calculate suplimentar și dobânzi.
De asemenea, în obligația de restituire a dobânzilor plătite de bănci clienților la sumele economisite, inclusiv pentru primele plătite anual nelegal, despre care instanța a stabilit că se cuveneau de fapt statului, trebuie clarificat cuantumul corespunzător primelor de stat, separat de dobânzile ce au bonificat doar partea depusă de client din bani proprii. O altă obligație de restituire vizează primele de stat care au fost plătite raportat la un cuantum al depozitelor constituite ce includea și comisioanele aplicate de bănci (care nu au mai solicitat plată separată de către client, ci au reținut din depuneri), nu doar sumele economisite efectiv și rămase în posesia clienților. Pentru o parte din acestea băncile au dat deja banii înapoi la stat.
Pe spețe similare în litigiul cu Curtea de Conturi, cele două bănci pentru locuințe din România se află deocamdată în situații diferite și au acționat diferit până acum.
BCR, care a primit prima decizia Înaltei Curți, a constituit deja un provizion uriaș, de peste 150 milioane de euro, ce a afectat rezultatele semestriale ale întregului grup Erste. A majorat de peste 6 ori capitalul băncii pentru locuințe, la un nivel imens, de 750 milioane de lei, de la doar 122 mil. lei înainte, pentru a nu ajunge cu capitaluri negative și în situație de lichidare din cauza datoriilor stabilite prin decizia ÎCCJ. Banca încearcă să mai întoarcă decizia definitivă a ICCJ prin două căi speciale de atac – o cerere de revizuire și o contestație în anulare, depuse în august - pentru care a primit termene de la instanța supremă la mijloc de noiembrie și final de februarie. Termen în viitor în litigiul cu Curtea de Conturi are și Ministerul Dezvoltării, cel din bugetul căruia s-au plătit primele de stat și care a asigurat verificarea alocării acestora.
Raiffeisen BpL a primit mai târziu decât BCR termen de la Înalta Curte și își așteaptă decizia în speță similară în luna noiembrie. Încă nu a constituit un provizion, deși probabilitatea unei decizii identice a Înaltei Curți este mare. Motivul: încă evaluează cu auditorii nivelul obligațiilor de plată ce ar putea fi stabilite, într-un context cu calcule dificil de făcut și cu necesități de clarificare similare celor care au justificat și acordul de amânare a plății date deja de Curtea de Conturi pentru BCR, care a avut ghinionul unei decizii mai rapide a Înaltei Curți.
Dimensiunea obligațiilor este de așteptat, însă, să fie mai mică decât în cazul BCR, probabil sub o treime, dată fiind activitatea mult mai restrânsă pe piață în ultimii ani, când Raiffeisen nu a mai încheiat contracte noi și nici nu a acceptat să plătească din propriul buzunar clienților primele de stat nevirate de Guvern.
În lipsa unor măsuri luate de autorități care să remedieze efectele deciziilor contradictorii luate tot de instituții publice, implicațiile vor fi serioase. Nu doar pentru instituțiile Bauspar, ci și pentru clienții acestora și, mai departe, chiar pentru Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, în cazul nedorit al lichidării involuntare a unei bănci.
Băncile pentru locuințe au fost doar fidejusori, cu mandat de repartizare a primelor de stat către clienți de la Ministerul Dezvoltării, din bugetul cărora se plăteau sumele, relație în care răspunderea este solidară. Sumele ce trebuie restituite la buget de băncile pentru locuințe, după ce Înalta Curte a stabilit că au fost alocate fără respectarea legii, vor fi recuperate în final de la clienții care au beneficiat în fapt de ele.
Situația ar crea, cel mai probabil, nemulțumiri sociale, în condițiile în care clienții au încasat primele de stat cu bună-credință, într-o perioadă în care coordonatorul programului de sprijin, Ministerul Dezvoltării, a considerat, la fel ca și băncile mandatate, că legea spune clar că nu trebuie aduse documente pentru a justifica cheltuirea banilor dacă economisirea a fost de cel puțin cinci ani, ci doar în situația unor retrageri anticipate și a accesării de credite după strângerea unui avans suficient.
O interpretare similară a avut și Curtea de Apel, care a dat anul trecut o decizie favorabilă băncilor, împotriva constatărilor Curții de Conturi, iar clarificări pentru aplicarea viitoare a programului în același sens au fost aduse într-o nouă lege votată de Parlament și promulgată de președintele Iohannis. Lege inițiată tocmai pentru ca sistemul Bauspar să nu mai fie afectat de astfel de sancțiuni bazate pe interpretări ale neclarităților normative.
Cu toate acestea, Înalta Curte a întors în iulie decizia de fond, considerând corecte interpretările date legii vechi de Curtea de Conturi. Ca urmare, de legea nouă cu clarificări pot beneficia doar clienții viitori, iar cei care au avut contracte în trecut vor fi chemați să restituie prime de stat încasate în condiții similare.
Un act normativ sau o măsură administrativă care să scutească acești clienți de datoriile apărute în urma deciziilor contradictorii ale instituțiilor statului poate rezolva parțial problema, consideră băncile.
În trecut, statul a mai aprobat astfel de scutiri de obligații stabilite de instanțe, spre exemplu pentru funcționari cărora primari sau alte instituții publice le-au plătit sporuri, constatate ulterior nelegale. În ani electorali, în special, ca să nu-și ridice în cap votanții asistați bugetar, autoritățile au aprobat astfel de iertări colective pentru funcționari care, altfel, ar fi trebuit să restituie bani de mult cheltuiți, pentru că instituția angajatoare nu a respectat legea când i-a plătit.
Implicațiile deciziei Înaltei Curți sunt multiple. Notificarea unui număr mare de clienți că trebuie să aducă documente justificative după mult timp și să restituie prime de stat constatate prin sentință definitivă că au fost încasate “nelegal”, din cauze ce țin de incoerența deciziilor autorităților statului, riscă să creeze tensiuni sociale, dar și probleme reputaționale băncilor prin intermediul cărora s-a derulat programul subvențiilor de stat și care ar trebui să facă în viitor recuperarea de la clienții beneficiari.
Decizia Înaltei Curți vizează restituirea primelor, cu dobânzi și penalități acumulate între timp, pentru mai multe categorii de clienți. Aceasta, în condițiile în care a fost constatată nelegală atât plata primelor fără documente justificative a destinației de cheltuire de către cei care au economisit minim 5 ani fără să facă retrageri anticipate, cât și de către copii și bătrâni. Aceștia din urmă au putut avea doar contracte de economisire, nu și de creditare ulterioară, condiție interpretată în mod bizar a fi obligatorie pentru a respecta “spiritul” legii numite “de economisire-creditare în sistem locativ” de către Curtea de Conturi. Problematică rămâne deschiderea de depozite pentru minori sub 14 ani, celor peste această vârsă putând să le fie deschise depozite deoarece au buletin.
Normele bancare nu permit însă împrumutarea minorilor, nici a pensionarilor în orice condiții, iar rolul sistemului bauspar, de sprijinire prin economisire anticipată a creditării pentru locuințe, nu se poate îndeplini oricum decât dacă mai multe personae economisesc pentru ca una singură să poată lua un credit. Băncile pentru locuințe funcționează mai mult ca niște “roți” sau CAR-uri, fiind reglementate altfel decât băncile comerciale: nu au voie să funcționeze cu rezerve fracționare, nici să multiplice creditul, nici să facă plasamente riscante și pot acorda împrumuturi doar din banii deponenților sau din capitalul adus de acționari.
Implicațiile merg și mai departe, în cazul de nedorit al lichidării unei bănci pentru locuințe, dacă acționarii nu vor considera justificat să aloce capital suplimentar pentru continuarea activității și plata obligațiilor foarte mari stabilite de instanță. Cum Înalta Curte a stabilit că sumele de restituit la buget sunt de natura obligațiilor fiscale, în caz de lichidare ca urmare a nereîntregirii capitalului conform legii, din patrimoniul băncii se plătesc cu prioritate aceste datorii, iar pentru despăgubirea deponenților va trebui să se apeleze la Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar. După realizarea acestor plăți, contribuția tuturor băncilor participate la Fond va fi probabil majorată.
BCR BpL și Raiffeisen BpL au fost acuzate de către Curtea de Conturi, în 2015, că nu au respectat legea atunci când au acordat primele de stat și unor beneficiari care nu au folosit sistemul bauspar pentru contractarea unui credit. Curtea a considerat, de asemenea, că băncile trebuiau să ceară clienților documente care să justifice că sumele au fost cheltuite în scop locativ după cei cinci ani de economisire fără retrageri, desi legea nu prevedea o astfel de obligație nici în varianta veche, nici în practica altor țări în care sistemul funcționează de mulți ani.
BCR, ca și Raiffeisen, câștigase, pe fond, litigiul cu Curtea de Conturi – judecat la Curtea de Apel – însă Înalta Curte de Casație și Justiție a întors decizia în recurs, în luna iulie.
Curtea de Conturi a stabilit, în decembrie 2015, că cele două bănci care funcționează în sistemul bauspar, ar fi încasat și plătit clienților ilegal prima de stat anuală de până la 250 de euro, calculând atunci un prejudiciu de 380 milioane de lei.
Sistemul bauspar presupune că o persoană economisește pentru o perioadă de cel puțin cinci ani, după care este eligibilă pentru un credit pentru achiziția, construcția sau îmbunătățirea unei locuințe, în condiții mai avantajoase de dobândă decât cele de la nivelul pieței. Statul sprijină această schemă printr-o primă anuală acordată deponenților prin intermediul băncii de 25% din suma depusă în acel an, dar nu mai mult de 250 de euro de persoană. Câștigul maxim, de 25%, se obține depunând 1.000 de euro în fiecare an, iar pentru sume mai mari este avantajos dacă se deschid conturi pe numele altor membri din familie, astfel încât fiecare să primească cei maximum 250 de euro de la stat.
O astfel de dobândă, subvenționată în fapt de stat, nu poate fi obținută la nicio bancă comercială, însă nici economisirea pe perioade atât de lungi nu are corespondent în portofoliul de depozite bancare standard.
Curtea de Conturi a considerat nelegal faptul că de primă au beneficiat și persoane sub 18 ani, care nu aveau vârsta legală pentru a contracta un credit, dar și cele înaintate în vârstă, care ar fi depășit vârsta maximă acceptată în normele de creditare, inclusiv mai mulți membri ai aceleași familii.
Băncile spun că au acționat cu bună-credință atât înainte de schimbarea legii, cât și după.
