Guvernul a decis să plafoneze prețul la producători al gazelor naturale nu doar pentru a-i proteja pe consumatorii finali de scumpiri, ci și pentru a-i feri pe furnizorii de gaze, cei care cumpără de la producători, de pierderi care le-ar afecta situațiile financiare și capacitatea lor de a asigura aprovizionarea clienților, se arată în preambulul recentei OUG adoptate de Guvern, motivare care nu apare în varianta inițială a proiectului de ordonanță.
Astfel, în preambul OUG, plafonarea prețului la gaze este motivată prin aceea că, "în situația neadoptării acestor măsuri, există riscul ca furnizorii să acumuleze pierderi considerabile, care, pe de o parte, vor genera creșteri deosebit de importante ale prețului la consumatorii finali și, pe de altă parte, vor afecta puternic situația financiară a furnizorilor și capabilitatea lor de a asigura cantitățile de gaz necesare clienților lor, punând astfel în pericol continuitatea alimentarii cu gaze naturale".
În conferința de presă de după ședința de Guvern în care s-a adoptat OUG, consilierul de stat Darius Vâlcov a spus că, prin această măsură de plafonare, statul român nu câștigă niciun ban în plus, ci dimpotrivă, bugetul de stat va fi "văduvit" de aproximativ 1,5 - 2 miliarde de lei.
"Acest cost de 1,5-2 miliarde de lei va fi însă suplinit prin impunerea unei taxe de 2% pe cifra de afaceri pentru toate companiile din energie. Acest lucru s-a luat în urma unei discuții cu aceste companii. Inițial se propusese un procent de 3%. A coborât acest procent la 2%, având în vedere și istoricul acestor companii, care nu le avantajează deloc și am să dau și câteva exemple. E.ON Engie România, cu o cifră de afaceri de 4,8 miliarde de lei anul trecut, a plătit un impozit raportat la cifra de afaceri de 0,9 la mie. Electrica Furnizare, companie unde statul român are 49% din acțiuni, la o cifră de afaceri de 3,8 miliarde, a plătit un impozit de 0,7 la mie", a spus Vâlcov.
Numai că o companie cu numele " E.ON Engie România" nu există.
Există în schimb operațiunile din România ale grupului german E.ON, precum și cele ale companiei franceze Engie, în special în furnizarea și distribuția de gaze naturale, cei doi jucători controlând autoritar aceste piețe, mai ales pe cea de-a doua. În ipoteza fantezistă a unei fuziuni dintre cele două, cel mai probabil, Consiliul Concurenței nici nu ar accepta o astfel de operațiune, care ar duce la crearea de facto și de iure a unui monopol. Cumulat, cele două companii au avut anul trecut un rulaj total de aproape 10 miliarde de lei.
"Având în vedere, că urmare a intrării în vigoare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 64/2016 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, prețul de vanzare a gazelor naturale, atât pentru piața concurențiala, cât și pentru piața reglementată, se bazează pe cererea și oferta pieței și au fost instituite obligații pentru producătorii și furnizorii de gaze naturale de a tranzacționa în cadrul piețelor centralizate din România a unui anumit procent din cantitatea de gaze naturale comercializate, luând în considerare evoluția prețului mediu de vânzare al gazelor naturale de către producătorii interni pe piața centralizată în perioada aprilie 2017 – august 2018, având în vedere situația de fapt și de drept, se impune instituirea unor forme corespunzatoare de control al prețurilor gazelor naturale practicate de către producătorii interni, pentru perioada 1.04.2018-28.02.2022", se mai afirmă în preambulul OUG.
