După adoptarea în Senat, proiectul a fost adoptat de către deputați, la începutul acestei luni.
Președintele a anunțat însă că va retrimite proiectul spre reexaminare, iar acum a transmis această solicitare, chiar în ziua în care Parlamentul i-a respins o solicitare de reexaminare a proiectului de lege care permite construcția hidrocentralelor în arii naturale protejate.
Obiecțiile președintelui
Șeful statului consideră că ărin aceste intervenții legislative, legea modifică în mod substanțial mecanismul juridic al decarbonizării sectorului energetic și, prin aceasta, afectează atât îndeplinirea obligațiilor asumate de România în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, cât și realizarea obiectivului constituțional al protecției mediului.
Din această perspectivă, criticile de neconstituționalitate vizează atât compatibilitatea dispozițiilor criticate cu obligațiile europene și cu exigențele constituționale incidente în materia protecției mediului și a politicii energetice, cât și respectarea cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate a legii, precum și a limitelor constituționale ale competențelor autorităților publice.
În concret, criticile de neconstituționalitate sunt structurate după cum urmează:
- Contrarietatea legii criticate cu obligațiile europene privind decarbonizarea:
”Arătăm că, în forma inițială a Planului național de redresare și reziliență, în cadrul componentei privind energia, Jalonul 114 a avut ca obiect intrarea în vigoare a legii privind decarbonizarea prin care se adopta calendarul de eliminare treptată a cărbunelui și lignitului, cu termen de realizare în trimestrul II al anului 2022. Prin OUG nr. 108/2022, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 334/2022, a fost îndeplinit jalonul J114 din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, Componenta C6 – Energie, Pilonul I – Tranziția verde.
Jalonul 114 nu a reprezentat o simplă etapă procedurală, lipsită de consecințe asupra executării ulterioare a reformei, ci a avut ca obiect instituirea cadrului legislativ al decarbonizării și, prin aceasta, stabilirea unui calendar juridic de eliminare treptată a cărbunelui și lignitului. Considerăm, prin urmare, că problema juridică supusă analizei Curții nu este dacă legiuitorul poate, în abstract, modifica legislația națională, ci dacă poate adopta ulterior o reglementare care modifică substanțial condițiile juridice ale retragerii capacităților pe cărbune și care creează mecanisme susceptibile să permită reversibilitatea reformei ce a stat la baza evaluării pozitive a Jalonului 114. Apreciem că aceasta este problema de compatibilitate cu dreptul Uniunii care activează art. 148 din Constituție.
Relevanța juridică a caracterului ireversibil al reformei nu este o interpretare pe care o propunem noi, ci o cerință pe care înseși autoritățile române au recunoscut-o și au tratat-o ca atare, în relația directă cu Comisia Europeană. Astfel, potrivit expunerii de motive la OUG nr. 20/2026, autoritățile române au purtat, la data de 2 martie 2026, o reuniune tehnică cu reprezentanții Comisiei Europene, consemnată prin Infograma nr. 193/02.03.2026, privind reuniunea ministrului investițiilor și proiectelor europene cu directorul general al SG Reform Bruxelles. Apreciem util să reproducem, întrucât considerăm că acest fragment probează cu exactitate temeiul prezentei critici, constatarea consemnată de autoritățile române: pentru Comisia Europeană există trei elemente care generează situația de reversibilitate a Jalonului 114: „ordonanța de urgență din decembrie 2025 care a introdus condițiile de reducere a unor capacități printr-un mecanism general aplicabil de de-rating [...] o încălcare a Legii decarbonizării”; „prelungirea licențelor pentru unitățile Govora 3 și 4, care [...] reprezintă o încălcare a articolului 2 din Legea decarbonizării potrivit căruia este interzisă crearea de noi capacități de producție de electricitate bazate pe cărbune”; și „situația unor unități energetice care nu au fost cuprinse în valoarea de bază a capacității instalate de producție de electricitate pe bază de cărbune care trebuia închisă”.
Așadar, preocuparea Comisiei Europene față de riscul de reversibilitate a Jalonului 114 nu privește o eventualitate teoretică, ci un mecanism juridic identificat concret, în legătură cu modificări succesive ale cadrului normativ al decarbonizării. Apreciem, de asemenea, ca fiind semnificativ faptul că mecanismul de de-rating (reducerea puterii electrice instalate înscrise în licență) criticat de Comisie a fost reglementat chiar prin OUG nr. 88/2025, iar Guvernul, prin OUG nr. 20/2026, a decis abrogarea acestuia expres pentru a înlătura riscul astfel semnalat - potrivit expunerii de motive, „se abrogă normele introduse prin OUG nr. 88/2025 [...] în vederea acomodării cadrului legal cu poziția și înțelegerea exprimată de Comisia Europeană [...] care ar putea genera riscul de reversibilitate a jalonului 114”.
(...) În forma în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2022, calendarul de retragere a capacităților pe bază de lignit și huilă este reglementat prin art. 4, iar art. 4 alin. (8) reglementează, distinct, realizarea unor capacități de înlocuire, ca măsură necesară pentru înlocuirea capacităților retrase și pentru asigurarea siguranței Sistemului electroenergetic național.
(...) Legea criticată schimbă însă această arhitectură. Prin introducerea art. 4 alin. (1²) și prin modificarea art. 1 alin. (1) lit. b), retragerea capacităților de producere a energiei electrice pe bază de lignit și huilă devine subordonată instalării și punerii în funcțiune prealabile a unor capacități energetice de înlocuire. Considerăm că efectul juridic al acestei modificări este fundamental diferit de o simplă accelerare sau încetinire a unui program de investiții, iar retragerea capacităților existente, reglementată anterior prin raportare la un calendar determinat, devine dependentă de producerea prealabilă a unui eveniment viitor.
(...) În acest context, apreciem ca fiind agravantă împrejurarea că legea nu stabilește un termen maximal în care capacitățile de înlocuire trebuie să fie instalate și puse în funcțiune pentru ca obligația de retragere să devină efectivă. Considerăm, în consecință, că termenele de retragere prevăzute de legislația privind decarbonizarea își pierd caracterul juridic necondiționat, întrucât acestea rămân formal înscrise în textul legii, însă producerea efectului lor juridic este subordonată unui eveniment viitor și incert, dependent de realizarea unor investiții, de obținerea unor aprobări și de îndeplinirea unor condiții tehnice și administrative. Prin această intervenție, legiuitorul nu modifică doar instrumentele prin care se realizează tranziția energetică, ci modifică însăși structura obligației de retragere - ceea ce anterior reprezenta o obligație legată de un termen calendaristic devine, prin efectul legii criticate, o obligație condiționată.
Or, o asemenea modificare este susceptibilă să producă exact efectul de reversibilitate pe care Comisia Europeană l-a identificat, în relația cu autoritățile române, ca fiind incompatibil cu executarea corespunzătoare a reformei aferente Jalonului 114 - concluzie pe care o considerăm cu atât mai puternică cu cât chiar Guvernul României a consemnat oficial, prin expunerea de motive la OUG nr. 20/2026, preocuparea Comisiei pentru eliminarea riscului de reversibilitate a Jalonului 114.
(...) În cauza de față, legea criticată păstrează formal calendarul de retragere, dar introduce o condiție nouă pentru producerea efectului acestuia - în loc ca realizarea termenului calendaristic să determine retragerea capacității, retragerea este condiționată de realizarea prealabilă a unor capacități de înlocuire. Dacă aceste capacități nu sunt realizate, iar legea nu stabilește un termen maximal pentru realizarea lor, amânarea retragerii nu mai este limitată juridic de o dată certă. În consecință, prin această tehnică legislativă, calendarul de decarbonizare nu mai operează ca o obligație juridică autonomă, ci ca o obligație dependentă de o condiție externă - iar aceasta este, în opinia noastră, diferența esențială dintre o modificare tehnică a modalității de executare a unei reforme și o modificare structurală susceptibilă să îi afecteze caracterul ireversibil.
Apreciem că același efect trebuie analizat și în legătură cu modificarea art. 2 din OUG nr. 108/2022. Reglementarea inițială instituie interdicția punerii în funcțiune a unor noi capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit sau huilă, iar legea criticată menține formal această interdicție, dar introduce, prin noul art. 2 alin. (3), o serie de derogări pentru situații și obiective diverse - securitate națională, situații de urgență, stocuri de siguranță, stocarea energiei, consumul dispecerizabil, dezvoltarea interconexiunilor.
Pentru o parte dintre aceste ipoteze, legătura dintre obiectivul urmărit și necesitatea utilizării lignitului sau huilei nu rezultă cu suficientă precizie din textul normativ. Apreciem drept deosebit de relevant faptul că, potrivit art. 2 alin. (7), capacităților puse în funcțiune în temeiul derogărilor respective nu le sunt aplicabile celelalte dispoziții ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2022 - împrejurare pe care o coroborăm, în argumentarea noastră, cu al doilea element identificat de Comisia Europeană în cadrul reuniunii tehnice din 2 martie 2026, respectiv prelungirea licențelor pentru unitățile Govora 3 și 4, apreciată de Comisie ca o încălcare a interdicției de creare a unor noi capacități pe cărbune.
Susținem, prin urmare, că nu este vorba despre două modificări izolate, ci despre modificări care se completează reciproc: prima permite prelungirea funcționării capacităților existente, iar cea de-a doua extinde posibilitatea juridică de a introduce noi capacități pe cărbune în anumite situații. Or, tocmai această combinație este susceptibilă să afecteze caracterul ireversibil al reformei, într-o manieră similară celei deja semnalate oficial de Comisia Europeană cu privire la mecanismele anterioare.
În ceea ce privește Ținta 119a, arătăm că, potrivit expunerii de motive la OUG nr. 20/2026, calendarul de retragere a fost ajustat astfel încât până la sfârșitul anului 2025 să fie retrase 1.045 MW, iar până la 31 august 2026 să fie retrase suplimentar 710 MW, conform Deciziei Consiliului nr. 14.452/25 din 13 noiembrie 2025, iar neîndeplinirea acestei ținte poate atrage o penalizare de până la 770 de milioane de euro, distinctă de penalizarea de 1,8 miliarde de euro asociată reversibilității Jalonului 114.
Ținta 119a privește realizarea unui rezultat ulterior, cuantificabil, în timp ce Jalonul 114 privește cadrul legislativ al reformei, deja evaluat ca fiind îndeplinit în mod satisfăcător. Facem această referire la Ținta 119a în cuprinsul prezentei critici tocmai pentru a evidenția că procesul de decarbonizare continuă să producă efecte juridice și după îndeplinirea Jalonului 114, iar reforma legislativă instituită prin OUG nr. 108/2022 nu a devenit lipsită de consecințe juridice odată cu evaluarea pozitivă a acestui jalon - nu pentru a susține că neîndeplinirea Țintei 119a ar echivala, prin ea însăși, cu reversibilitatea Jalonului 114.
În concluzie, apreciem că, în cauza de față, problema de constituționalitate nu constă în aceea că legiuitorul ar fi ținut să conserve pentru totdeauna forma exactă a OUG nr. 108/2022, ci în faptul că, prin modificările criticate, legiuitorul schimbă condițiile juridice în care calendarul de retragere a capacităților pe bază de lignit și huilă își produce efectele și creează un mecanism susceptibil să permită reversibilitatea unei reforme al cărei cadru legislativ a constituit obiectul Jalonului 114 și a fost evaluat pozitiv de Comisia Europeană.
(...) În aceste condiții, o lege care condiționează retragerea capacităților existente de realizarea prealabilă a unor capacități de înlocuire, fără stabilirea unui termen maximal, și care extinde regimul derogatoriu privind punerea în funcțiune a unor noi capacități pe cărbune, reproduce, la un interval de câteva luni de la momentul remedierii oficiale a unei probleme similare, un mecanism apt să producă exact același efect pe care autoritățile statului l-au recunoscut ca fiind incompatibil cu executarea corespunzătoare a reformei.”
Șeful statului reclamă totodată lipsa de claritate, precizie și predictibilitate a legii, respectiv:
- Condiționarea retragerii capacităților existente de o noțiune nedefinită;
- Lipsa unui termen efectiv pentru realizarea capacității înlocuitoare;
- Neclaritatea produsă de lista excepțiilor;
- Instituirea unei sancțiuni contravenționale a cărei evitare depinde exclusiv de conduita unei persoane juridice terțe, fără raport de control sau coordonare juridică cu operatorul sancționat.
Președintele reclamă și încălcarea, în subsidiar, a art. 35 și art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituție, în ceea ce privește obligația statului de a asigura protecția mediului și de a crea cadrul necesar prevenirii și reducerii efectelor negative asupra mediului - dimensiunea constituțională a decarbonizării.
SOLICITAREA DE REEXAMINARE A LEGII CARE AMÂNĂ DECARBOINIZAREA - AICI
Principalul inițiator al proiectului de lege este fostul ministru PNL al Energiei, Sebastian Burduja, consilier onorific al premierului Ilie Bolojan. El semnează și expunerea de motive, care are aproape 50 de pagini. Lui Burduja i s-au alăturat alți 28 de parlamentari PNL, plus 5 de la PSD, unul de la UDMR și unul din opoziție, de la AUR.
Acum, în contextul crizei energetice, PSD și AUR au insistat pentru adoptarea proiectului și au detaliat prevederile privind amânarea închiderii capacităților energetice pe bază de huilă și lignit. În cele din urmă, proiectul a fost adoptat la Senat cu voturile PSD, AUR, PACE-Întâi România și a 5 senatori neafiliați, în timp ce senatorii PNL și USR s-au abținut, iar cei ai UDMR nu au votat.
La Camera Deputaților, amendametele nu au suferit însă modificări de fond, astfel că ministrul Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a spus că deja Comisia Europeană a confirmat blocarea cererilor de plată restante din PNRR, luând în considerare decizia Parlamentului.
”Ceea ce faceți însă cu acest amendament încălcați jalonul 114, adică legislația care a fost plătită în cererea de plată 2, care determină, și am aici în față mea scrisoarea de la Comisia Europeană, pe partea tehnică, și care spun foarte clar că la nivel tehnic văd un risc de reversibilitate pentru acest lucru și confirmă penalitatea și faptul că cererile de plată 5 și 6 sunt blocate”, a declarat ministrul Pîslaru.
Acesta a adăugat că singura speranță rămâne ca președintele să nu promulge legea.
”În acest moment suntem deja cu un risc imminent ca cererile de plată 5 și 6 să fie blocate până la soluționarea reversibilității și miza acum este, și ne îndreptăm către președintele țării, care are ultimul bastion pentru ca această lege să nu treacă. De altfel, salut că în sfârșit avem o aliniere în interesul României și al României, între prim-ministru și poziția Guvernului și poziția președintelui pe acest subiect. Este de bun augur și sper ca lucrurile astea să continuă”, a spus Pîslaru.
Prezent anrterior la Senat, și premierul Bolojan avertizase că România poate fi penalizată la fondurile din PNRR.
”Pentru acest jalon am încasat o sumă de bani în cererea de plată 2, iar modificările legislative care se fac în sensul modificării unor prevederi legale care țin de PNRR și care au fost închise în raport cu Comisia, sunt de natură a nu rezolva problemele, dar a ne crea probleme suplimentare la cererile de plată pe care trebuie să le mai depunem. Dacă în această toamnă nu vom putea închide capacități pe cărbune, vom avea penalități corespunzătoare și știm asta, dar dacă facem și această modificare, riscăm, v-am spus, să avem alte penalități suplimentare ca urmare a intervenției pe un jalon care este închis”, a avertizat Ilie Bolojan.
Mai mult, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a arătat că amendamentele votate la legislația decarbonizării au consecințe dramatice pentru România și nu se rezumă la penalități financiare.
”Pentru acel jalon, Guvernul era deja în discuții avansate cu Comisia Europeană pentru a explica, în baza unui studiu pregătit de Transelectrica și prezentat ACER, că există riscuri majore dacă închidem capacități adiționale de producție a energiei. Aceasta era o poziție asumată de Guvern și negociată direct cu Bruxelles-ul pentru a diminua efectele unor eventuale penalități.
Marea problemă este alta: prin aceste amendamente create în Parlament, generăm ceea ce Regulamentul European numește REVERSIBILITATE pe Jalonul 114. (...) Constatarea reversibilității de către Comisia Europeană atrage penalități financiare exponențial mai mari decât cele de pe Jalonul 119a.
BLOCARE TOTALĂ: Reversibilitatea oprește definitiv depunerea de noi cereri de plată! Nu vom mai putea depune nici măcar Cererea de Plată nr. 5 – pentru care aveam deja totul îndeplinit și pe care o puteam depune imediat după publicarea noului CID. De asemenea, se blochează automat și Cererea finală de plată (nr. 6)”, a transmis Pîslaru.
După cum a relatat Profit.ro, România va depune la 7 august cererea de plată numărul 5 pentru PNRR, iar ultima cerere de plată, numărul 6, ar trebui depusă la sfârșitul lunii septembrie.
După cum a relatat Profit.ro, redactarea proiectului este însă ambiguă, părând să vizeze și menținerea exploatărilor miniere carbonifere existente, cu calendar de închidere, și eventual aprobarea de principiu a deschiderii unora noi.
Legislația națională în prezent în vigoare, respectiv OUG nr. 108/2022, care transpune angajamentele climatice ale României față de Uniunea Europeană în privința decarbonizării sistemului energetic, stipulează că ″Se interzice punerea în funcțiune de noi capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit sau huilă, cu excepția capacităților pentru care s-au emis licențe/permise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență″.
Un amendament nou introdus arată că: ”scoaterea treptată din exploatare a capacităților de producție de energie electrică pe bază de lignit și huilă se realizează numai după instalarea racordarea și punerea în funcțiune comercială a uneia sau mai multor capacități ori surse alternative de producere a energiei cu emisii reduse de carbon, care, individual sau cumulat, pot prelua, în condiții de siguranță și continuitate, funcțiile electrice și, după caz, termice ale capacităților retrase”.
Proiectul introduce însă o listă lungă de excepții la scoaterea din exploatare a centrelelor pe cărbune.
”Art. 2. - (1) Se interzice punerea în funcțiune de noi capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit, antracit, turbă sau huilă.
(2) Se permite explorarea și exploatarea de lignit, antracit, turbă sau huilă în scop neenergetic, pentru producerea, furnizarea și comercializarea care deservesc industriei farmaceutice, medicale, alimentare, textile, de construcții, chimice și altor asemenea.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se permite punerea în funcțiune de noi capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit sau huilă în următoarele cazuri:
a) în scopul constituirii de rezerve de lignit, antracit, turbă sau huilă pentru mobilizare și război, în sensul art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 203/2015 privind planificarea apărării;
b) în scopul pregătirii, asigurării și organizării resurselor energetice necesare în cazul instituirii stării de urgență și asediu, în condițiile Ordonanței de urgentă nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, cu modificările și completările ulterioare;
c) în scopul prevenirii și combaterii amenințărilor la adresa securității naționale a României, astfel cum sunt prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României;
d) în scopul constituirii și asigurării resurselor energetice, a serviciilor necesare susținerii efortului de apărare, precum și a resurselor materiale necesare în cazul declarării stării de mobilizare parțială sau otală a forțelor armate și al stării de război, astfel cum sunt prevăzute de art. 21 lit. e), art. 23 alin. (4), art. 24 și art. 25 din Legea nr. 355/2009 privind regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război, cu modificările și completările ulterioare;
e) în scopul asigurării și coordonării resurselor energetice și stocurilor de energie pe bază de lignit, antracit, turbă sau huilă necesare prevenirii și gestionării situațiilor de urgentă, astfel cum sunt prevăzute de Ordonanța de urgență nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situațiilor de Urgență, cu modificările și completările ulterioare;
f) pentru constituirea de stocuri de siguranță la combustibilii necesari pentru producerea energiei electrice, precum și a energiei termice produse în cogenerare, astfel cum este prevăzută de art. 2 lit. f) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, în unul dintre scopurile prevăzute la lit. c)-g);
g) pentru asigurarea dezvoltării serviciilor publice care folosesc resurse de energie descentralizate, precum consumul dispecerizabil și stocarea energiei pe bază de huilă și lignit, în unul dintre scopurile prevăzute la lit. c)-f);
h) pentru asigurarea investițiilor în special în producerea de energie variabilă și flexibilă, în stocarea energiei sau în implementarea electromobilității sau în crearea de noi interconexiuni între statele membre ale Uniunii Europene, în unul dintre scopurile prevăzute la lit. a)-f).
(4) Activitatea de punere în funcțiune de noi capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit, antracit, turbă sau huilă în sensul alin. (3) se realizeazà doar cu respectarea obligatorie a celor mai bune tehnici disponibile, denumite în continuare BAT, astfel cum sunt definite potrivit art. 3 lit. j) din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificările și completările ulterioare;
(5) Emiterea licențelor și a permiselor pentru prospectarea și punerea în funcțiune de noi capacități de producere a energieí electrice pe bază de lignit, antracit, turbă sau huilă, în conformitate cu una sau mai multe dintre cazurile prevăzute la alin. (3) este condiționată de obținerea, de către solicitant, a unui aviz conform emis de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
(6) Avizul prevăzut la alin. (5) conține o analiză detaliată pentru a determina încadrarea în cadrul situațiilor prevăzute la alin. (3). Emiterea avízului se realizează în maximum 30 de zile calendaristice de la solicitare.
(7) Capacităților de producere a energiei pe bază de lignit, antracit, turbă sau huilă puse în funcțiune în temeiul alin. (3) nu le sunt aplicabile celelalte dispoziții din prezenta ordonanță de urgență.”
Capacitățile energetice pe bază de huilă și lignit rămase disponibile la data de 31 decembrie 2021 se scot din exploatare potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, numai după construirea și punerea în funcțiune de noi capacități energetice similare prevăzute Ia art.4 alin (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2022 privind decarbonizarea sectorului energetic, mai prevede un amendament.
Articolul invocat prevede că, potrivit Planului de restructurare al Complexului Energetic Oltenia, aprobat de către Comisia Europeană prin Decizia C(2022) 553 final din 26 ianuarie 2022, pentru care s-a obținut finanțare din Fondul de Modernizare în valoare de 897 milioane euro, cu participarea Complexului Energetic Oltenia vor fi realizate noi investiții în capacități pe gaze naturale și surse regenerabile de energie, după cum urmează:
Evident, cea mai mare parte din aceste proiecte nu sunt realizate nici astăzi.
Potrivit proiectului de lege, punerea în funcțiune de noi centrale pe cărbune se va putea face doar cu respectarea obligatorie a așa-numitelor ″cele mai bune tehnici disponibile″ (Best Available Techniques – BAT), definite de Directiva UE privind emisiile industriale drept ″stadiul cel mai eficient și mai avansat în dezvoltarea activităților și a metodelor lor de operare, care indică posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referința pentru stabilirea valorilor limită de emisie și a altor condiții de autorizare, concepute pentru a preveni și, acolo unde nu este posibil, pentru a reduce emisiile și impactul asupra mediului în ansamblul său″.
Asta poate însemna și eventuala ″revitalizare″ a termocentralelor existente ce au fost sau urmează să fie închise, în măsura în care se va dovedi posibil din punct tehnic și financiar. Adică: după ce termocentralele existente ar fi scoase din exploatare și licențele le-ar fi retrase, instalațiile ar fi retehnologizate și modernizate cu BAT, iar ulterior ar urma să fie relicențiate și repuse în funcțiune.
Extras din expunerea de motive
Printr-un amendament impus de PSD și AUR s-a stabilit că scoaterea din exploatare a capacităților de producere a energiei electrice pe bază de lignit și huilă poate avea loc numai după îndeplinirea următoarelor condiții aplicabile:
a) instalarea, racordarea și punerea în funcțiune comercială a uneia sau mai multor capacități ori surse alternative de producere a energiei cu emisii reduse de carbon;
b)sursele alternative prevăzute la lit. a) asigură, individual sau cumulat, înlocuirea puterii electrice disponibile a capacităților retrase, fără afectarea adecvanței și a funcționării sigure a Sistemului electroenergetic național;
c) pentru capacitățile care produc energie termică în cogenerare, sursele alternative asigură puterea termică necesară continuității serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat;
d) pentru capacitățile care furnizează abur tehnologic sau energie termică unor consumatori industriali, sursele alternative asigură necesarul acestora în condiții de continuitate și siguranță. Îndeplinirea condițiilor prevăzute la lit. a-d inclusiv funcționarea racordurilor și a infrastructurii asociate, se dovedește anterior retragerii prin documentele de punere în funcțiune și avizele emise potrivit
Aceste măsuri nu vor afecta prevederea ca toate capacitățile instalate disponibile de producere a energiei electrice pe bază de lignit și huilă vor fi scoase din exploatare treptat până cel târziu la data de 31 decembrie 2030, mai prevede amendamentul.
”Amendamentul stabilește condiții obiective și verificabile, aplicabile oricărui operator și amplasament: punerea în funcțiune comercială a surselor alternative, înlocuirea puterii electrice disponibile, acoperirea necesarului termic și industrial, după caz, precum și funcționarea racordurilor. Formularea generală elimină referirile la o anumită societate, localitate sau categorie nominalizată de consumatori și asigură aplicarea nediscriminatorie a aceleiași reguli tuturor capacităților aflate în situații comparabile”, argumentează inițiatorii.
Punerea în funcțiune de noi capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit, antracit, turbă sau huilă ar urma să fie și avizată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
Extras din expunerea de motive
Noilor capacități de producție de energie pe cărbune, care ar urma să fie puse în funcțiune în situațiile de excepție prevăzute, nu li se vor aplica limitările tehnice, financiare și de reglementare impuse, prin legislația în vigoare, celor existente, aflate în curs de închidere.
CSAT nu s-a pronunțat în favoarea proiectului și nici implicării în avizarea unor noi capacități pe cărbune
Solicitat de inițiatori să avizeze proiectul legislativ, fără a exista o procedură sau obligație în acest sens, CSAT arată că propunerea legislativă fiind o inițiativă parlamentară, nu face obiectul avizării CSAT, dar, în baza principiului colaborării loiale între autoritățile statului și din perspectiva implicațiilor generate de adoptarea sa, inclusiv asupra statutului și activității Consiliului, inițiativa legislativa a fost supusă unei analize aprofundate, bazată, inclusiv, pe punctele de vedere transmise de membrii CSAT, rezultând că: ”preocuparea pentru consolidarea securității energetice a României este legitimă și necesară, mecanismele care consolidează capacitatea de reacție a sistemului în situații excepționale fiind justificate, dar pentru a-și atinge scopul fără efecte nedorite, trebuie avute în vedere elemente de echilibru”.
CSAT adresează impactul economic al menținerii și eventualei activări a capacităților pe bază de huilă și lignit.
”În contextul mecanismelor europene privind comercializarea certificatelor de emisii și al costurilor ridicate de operare, este posibil ca aceste cheltuieli să influențeze nivelul prețului energiei electrice. Mai mult, se pot înregistra dificultăți (preponderent de ordin financiar) în aplicarea noilor reglementări, întrucât punerea în funcțiune în caz de necesitate a unei facilități energetice pe bază de cărbune presupune ca aceasta sã se afle în stare de conservare/rezervă (situație ce implică costuri cu lucrări de mentenanță, asigurare a personalului necesar etc)”, arată în adresa transmisă Parlamentului de căre CSAT, sub semnătura consilierului prezidențial, șef al Departamentului Securității Naționale, Marius-Gabriel Lazurca.
Un al doilea element reclamat de către CSAT îl constituie necesitatea unor criterii clare și obiective pentru activarea rezervei.
”Caracterul excepțional al mecanismului trebuie susținut prin indicatori tehnici verificabili, astfel încât utilizarea acestuia să fie strict legată de situații de perturbare majoră a sistemului. Această claritate contribuie la predictibilitate si la mentinerea încrederii mediului investițional”, mai arată CSAT.
Mai mult, acesta arată că adoptarea proiectului ar putea genera provocări, precum:
- intervenția asupra art. 2 al OUG 108/2022 este susceptibilă să producă efecte cu impact asupra întregii arhitecturi a actului normativ (calendarul de decarbonizare, măsurile instituite, interdicțiile și mecanismele sancționatorii);
- reglementarea poate fi considerată contradictorie angajamentelor asumate la nivel comunitar, precum și liniilor directoare ale Strategiei Naționale de Aparare a Țării pentru perioada 2025-2030 și ale Planului Național de Redresare și Reziliență în vigoare, ce au în prim plan producția energiei electrice din surse regenerabile și decarbonizarea sectorului de producere a energiei electrice și termice.
”Menționam că, orice modificare a cadrului legal, care nu este în prealabil agreată cu Comisia Europeană, este susceptibilă a fi interpretată ca o abatere de la angajamentele asumate, cu riscul declanșării clauzei de ireversibilitate aferent reformelor din PNRR”, avertizează CSAT.
- prin lipsa de claritate și precizie a normelor preconizate se pot crea premisele unor vicii de neconstituționalitate prin raportare la art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Legea fundamentală, referitoare la principiul stabilității/securității raporturilor juridice pe componenta privind calitatea legii, respectiv principiul legalitații.
În cele din urmă, CSAT subliniază că atribuțiile reglementate în legea sa de organizare și funcționare ”intră în contradicție, din punct de vedere funcțional, cu implicarea procedurală promovată de această propunere legislativă”. Cu alte cuvinte, CSAT spune că avizarea unor proiecte energetice nu ține de competențele sale.
Guvernul a modificat în decembrie 2025, prin ordonanță de urgență, legislația decarbonării producției de energie a României, după negocierile cu Comisia Europeană privind amânarea închiderii unor termocentrale pe cărbune.
Principalul motiv a fost faptul că principalele proiecte de înlocuire a termocentralelor pe lignit care se închid la Complexul Energetic Oltenia (CEO), constând în 2 centrale pe gaze cu putere instalată însumată de 1.325 MW, sunt extrem de întârziate față de ce se convenise cu Bruxelles-ul prin Planul de restructurare și decarbonare a CEO.
